Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei rămâne una dintre cele mai luminoase și iubite figuri ale Bisericii Ortodoxe.
Simplitatea vieții sale, curăția inimii, dragostea față de oameni și puterea minunilor săvârșite în numele lui Hristos îl așază între cei mai mari sfinți făcători de minuni ai lumii.
Originea și primii ani, simplitate și curăție
Patria Sfântului Spiridon a fost insula Cipru, un loc unde, încă din copilărie, el a deprins smerenia și blândețea. A fost păstor de oi, iar această viață simplă l-a învățat răbdarea, grija față de făptura lui Dumnezeu și un mod curat de a privi lumea. Ca și David în blândețe, ca Iacov în simplitate și ca Avraam în primirea străinilor, Spiridon a crescut ca un om al păcii și iubirii.
Mai târziu s-a căsătorit și a avut o fiică, pe nume Irina. După rânduiala firii, soția i-a trecut la Domnul, iar Spiridon, liber de grijile familiei, s-a dedicat cu totul lui Dumnezeu, fără a-și schimba însă simplitatea vieții. A continuat să muncească pământul și să pască oi, hrănindu-i pe săraci și primind pe străini cu dragoste. Era milos, blând și neagonisitor, trăind într-o curată încredere în pronia dumnezeiască.
Alegerea ca episcop și viața arhierească
Văzându-i sfințenia vieții, poporul credincios l-a ales episcop al cetății Trimitundei, pe vremea împăratului Constantin cel Mare și a fiului său, Constanțiu. Chiar și în demnitatea de arhiereu, Spiridon a rămas același om al smereniei: continua să-și pască oile, să-și lucreze pământul și să împartă roadele săracilor.
Dar darurile lui Dumnezeu străluceau întru el cu mare putere. Avea darul tămăduirilor, vindecând boli grele, alungând duhurile necurate și ridicând din suferințe nenumărați oameni. Ajutorul său era grabnic, iar minunile sale, neobișnuit de multe.
Ploaia în vreme de secetă, puterea rugăciunii
Într-o vreme, o secetă grea a lovit Ciprul. Uscăciunea distrugea câmpurile, iar foametea cuprinsese poporul. Ca un alt Ilie, Sfântul Spiridon s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi pentru cei ce mureau de foame. Atunci cerul s-a acoperit de nori aduși de la marginile lumii, dar nu a plouat până când sfântul nu a înălțat încă o rugăciune fierbinte. Ploaia a venit bogată și îndelungată, iar când a fost nevoie, prin rugăciunea lui s-a oprit. Pământul s-a umplut de roade, iar oamenii au văzut într-aceasta lucrarea lui Dumnezeu, săvârșită prin slujitorul Său credincios.
Minunea cu vânzătorul de grâu, mustrarea lăcomiei
După câțiva ani, o altă foamete a lovit ținutul. Un vânzător bogat, iubitor de arginți, a strâns grâu mult și l-a închis în hambare, așteptând să se scumpească și mai mult pentru a câștiga avere. La el a venit un sărac, cerând cu lacrimi puțin grâu pentru a-și salva familia de la moarte, dar bogatul l-a alungat cu nemilostivire. Săracul a mers la Sfântul Spiridon, povestindu-i totul printre suspine.
Iar sfântul, insuflat de Duhul Sfânt, i-a spus: „Nu plânge! Mergi la casa ta, căci mâine dimineață se va umple casa ta de grâu, iar pe bogatul acela îl vei vedea rugându-te să iei de la el grâu fără plată.”
Nopțile acelea s-au revărsat cerurile de ploaie, iar apa, coborând cu putere, a spart hambarele bogatului, risipindu-i grâul pe ulițele cetății. Poporul flămând a ieșit și a strâns grâu cu prisosință, iar săracul a primit și el belșug. Bogatul, văzând toate acestea, a început să-i roage pe oameni să ia din grâul risipit, întorcându-se rușinat și smerit.
Prefacerea șarpelui în aur și alte minuni ale milostivirii
În altă împrejurare, sfântul a prefăcut un șarpe într-o bucată de aur, pentru a-l ajuta pe un om aflat la mare nevoie. După ce acesta și-a plătit datoria, Sfântul Spiridon a transformat aurul înapoi în șarpe, arătând încă o dată puterea lui Dumnezeu și desprinderea sa totală de averile lumești.
Odată, hoții au încercat să-i fure oile, dar o putere nevăzută i-a țintuit la pământ până dimineața. Sfântul, găsindu-i astfel, nu i-a pedepsit, ci i-a dezlegat, i-a sfătuit cu blândețe și chiar le-a dăruit câte un berbec, zicând: „Să nu vă fie privegherea în zadar.”
Minuni săvârșite în biserică, lumină și îngeri
Într-o noapte, slujitorii aprinseseră puține lumânări pentru că biserica era goală. Sfântul Spiridon i-a mustrat, spunându-le că îngerii sunt acolo și se roagă împreună cu el. La cuvintele lui, lumina cerească a umplut sfântul locaș, iar îngerii au devenit simțitori prin lucrare.
De asemenea, o candelă pe care prestolnicul o uitase aproape stinsă s-a umplut de untdelemn pe neașteptate, spre uimirea tuturor.
Sfântul Spiridon la Sinodul I Ecumenic
La Sinodul de la Niceea din anul 325, Sfântul Spiridon s-a arătat un adevărat apărător al credinței. Deși simplu la înfățișare, el a astupat gurile celor ce se semețeau cu știința lor. Se spune că, pentru a arăta taina Sfintei Treimi, a luat o cărămidă în mână, iar aceasta s-a descompus în cele trei elemente din care fusese făcută: focul a urcat, apa a curs, iar lutul i-a rămas în mână. Așa a mărturisit el taina Dumnezeului în Treime, una în ființă și întreită în persoane.
Minunea învierii fiicei sale Irina
Fiica sfântului, Irina, era fecioară curată și credincioasă. După trecerea ei la Domnul, o femeie care îi încredințase un odor de preț a venit să-l ceară înapoi. Sfântul nu știa unde îl ascunsese fiica sa, și, cu durere, s-a rugat la mormântul ei. Prin puterea lui Dumnezeu, Irina s-a ridicat pentru scurt timp, a spus locul unde ascunsese odorul și apoi s-a întors la odihna cea veșnică.
Mărturisitor în vreme de prigoană
În timpul persecuțiilor lui Maximian-Galeriu, Sfântul Spiridon a mărturisit pe Hristos cu mare curaj. A fost prins, i s-a scos ochiul drept și i s-a tăiat pulpa stângă, apoi a fost aruncat în temniță. Cu toate acestea, nu și-a pierdut blândețea, curajul și nădejdea.
Ultimii ani și cinstirea sfintelor moaște
Sfântul Spiridon a trecut la Domnul în anul 348, după ce a păstorit bine turma lui Hristos. Moaștele sale, nestricate, au fost mutate în insula Corfu, unde se păstrează până astăzi, răspândind mireasmă și săvârșind nenumărate minuni.
Pelerinii veniți la racla sfântului simt adesea parfumul sfințeniei lui, iar încălțările lui sunt schimbate periodic, semn că sfântul nu încetează să umble și să ajute pe cei ce-l cheamă cu credință.
Troparul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei
Glasul 1
Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condacul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei
Glasul 2
Cele de sus căutând…
De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, insuflate de Dumnezeu şi jertfelnic Dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi Dumnezeiasca iertare.