Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, este una dintre cele mai luminoase și complexe personalități ale Ortodoxiei răsăritene din secolul al XVII-lea.
Viața sa îmbină în mod armonios noblețea sângelui domnesc cu adâncimea vieții monahale, erudiția occidentală cu fidelitatea față de Tradiția Bisericii, curajul civic cu râvna pentru adevărul de credință.
Originea și copilăria
Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, într-o familie cu rădăcini adânci în istoria politică și bisericească a Țărilor Române. Tatăl său a fost Simion Movilă, domn al Țării Românești, iar mama sa, Marghita, care mai târziu va îmbrățișa viața monahală sub numele de Melania.
De asemenea, Petru era nepotul lui Ieremia Movilă, domn al Moldovei, și al lui Gheorghe Movilă, viitor mitropolit al Moldovei, ceea ce arată că mediul în care a crescut era unul profund marcat de responsabilitate politică și conștiință bisericească.
După moartea tatălui său, familia Movilă a fost nevoită să pribegescă. Împreună cu mama și frații săi, Petru va trece mai întâi prin Țara Românească, pentru ca apoi să se stabilească definitiv în Polonia. Această experiență a exilului va lăsa o amprentă adâncă asupra formării sale sufletești, învățându-l de timpuriu răbdarea, discernământul și capacitatea de a trăi între lumi diferite fără a-și pierde identitatea.
Formarea intelectuală
Educația lui Petru Movilă a fost una aleasă, potrivit rangului și vocației sale. Învățătura și-a început-o în casa părintească, continuând apoi la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Lvov (Lemberg), un important centru de rezistență ortodoxă în fața prozelitismului apusean.
Studiile au fost desăvârșite la Academia Zamoiska din Zamość, unde a aprofundat limbile latină, greacă, slavonă și polonă, alături de discipline fundamentale precum gramatica, retorica, poetica, dialectica și teologia.
Setea sa de cunoaștere l-a purtat și mai departe, studiind în limba latină la Sorbona, intrând astfel în contact direct cu gândirea teologică și filosofică occidentală. Această deschidere intelectuală nu l-a îndepărtat de Ortodoxie, ci, dimpotrivă, i-a oferit instrumentele necesare pentru a o apăra cu rigoare și claritate într-un context polemic.
Potrivit obiceiului nobilimii poloneze, Petru Movilă și-a însușit și arta mânuirii armelor. A participat efectiv la două confruntări militare importante ale polonilor împotriva turcilor: la Țuțora, în anul 1620, și la Hotin, în anul 1622. Aceste experiențe l-au familiarizat cu realitățile dure ale vremii, dar nu i-au stins chemarea lăuntrică spre viața duhovnicească.
Chemarea monahală
Deși avea înainte o carieră lumească strălucită, Petru Movilă a simțit tot mai adânc chemarea lui Dumnezeu către viața monahală. Îndrumat duhovnicește de arhimandritul Zaharia Kopâstenski, starețul Lavrei Pecerska din Kiev, el a hotărât să părăsească viața lumească și să se dăruiască în întregime slujirii lui Hristos
Începând cu anul 1622, s-a retras la moșia sa din Rubiejovka, unde s-a pregătit duhovnicește, zidind totodată o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, semn al legăturii sale neîntrerupte cu pământul natal.
După această perioadă de nevoință și pregătire, Petru Movilă a fost tuns în monahism la Lavra Pecerska, după anul 1625. Doi ani mai târziu, în toamna anului 1627, la doar 31 de ani, a fost ales egumen al mănăstirii, o responsabilitate uriașă într-un context extrem de dificil pentru Ortodoxie.
Egumen și reformator
Perioada în care Petru Movilă a fost egumen al Lavrei Pecerska a coincis cu una dintre cele mai tulburi etape din viața Bisericii Ortodoxe din spațiul polono-lituanian. Încercările de catolicizare a nobilimii și efectele Uniației de la Brest (1596) amenințau însăși existența structurilor ortodoxe. În acest context, activitatea sa de cinci ani a fost providențială.
Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mănăstirii la un nivel nemaiîntâlnit până atunci. S-a îngrijit de restaurarea și înfrumusețarea bisericilor, a peșterilor în care se păstrau moaștele sfinților și a întărit viața liturgică. În același timp, a continuat și a amplificat activitatea tipografică a înaintașilor săi, tipărind numeroase cărți de slujbă și de învățătură, menite să întărească credința clerului și a poporului dreptcredincios.
Apărător al Ortodoxiei și ctitor de școli
Arhimandritul Petru Movilă s-a remarcat printr-o bogată activitate teologică și culturală, orientată clar spre apărarea Ortodoxiei în fața prozelitismului catolic. Conștient că lupta nu se putea duce doar prin cuvânt rostit, ci și prin formarea intelectuală a clerului, el a pus bazele unui colegiu, inițial la Lavra Pecerska, apoi la Mănăstirea Bratska.
Din acest nucleu educațional se va dezvolta, în anul 1633, vestita Academie Duhovnicească de la Kiev, una dintre cele mai importante instituții de învățământ ortodox din Europa Răsăriteană. Petru Movilă a sprijinit material această academie, punând la dispoziție inclusiv domeniile sale de la Rubejovka, cumpărate încă înainte de călugărie. Prin aceasta, el a înțeles că educația este o formă de slujire pe termen lung a Bisericii.
Implicare sinodală și recunoaștere politică
La 16 august 1628, Petru Movilă a semnat declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev, în care erau condamnați clericii ce aderaseră la Uniația din anul 1596. Acest gest a fost unul de mare curaj, reafirmând limpede fidelitatea față de Ortodoxie într-un context politic delicat.
De asemenea, el a sprijinit alegerea lui Wladislav I ca rege al Poloniei, în anul 1632. Această susținere nu a fost una conjuncturală, ci strategică, deoarece noul rege a recunoscut drepturile eparhiilor ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut „Frățiile Ortodoxe”, esențiale pentru viața bisericească și culturală a credincioșilor.
Moștenirea Sfântului Ierarh Petru Movilă
Prin întreaga sa viață, Sfântul Ierarh Petru Movilă rămâne un model de ierarh complet: nevoitor al rugăciunii, teolog luminat, organizator înțelept și apărător neînfricat al credinței. El a știut să folosească educația occidentală nu pentru a dilua Ortodoxia, ci pentru a o exprima mai clar și a o apăra mai eficient.
Moștenirea sa dăinuie nu doar în cărțile tipărite sau în instituțiile întemeiate, ci mai ales în conștiința Bisericii, care îl cinstește ca pe un adevărat păstor și mărturisitor al dreptei credințe.
În vremuri de confuzie și presiune, viața Sfântului Ierarh Petru Movilă ne amintește că adevărata putere a Bisericii stă în unirea dintre sfințenie, cultură și curaj.
Troparul Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului
Glas 4
Apărătorule și mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al neamurilor, fiule al Moldovei și Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne apere credința și să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Vestitorul Ortodoxiei și apărătorul credinței, Arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să se cinstească după vrednicie, că patria și neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat, de cele lumești s-a lepădat, pe cele cerești și veșnice dobândind; de aceea, se bucură el împreună cu ceata ierarhilor mărturisitori ai credinței.