Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, de la Eghina, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai vremurilor moderne, un părinte al milostivirii și al minunilor, un prieten al celor bolnavi și al celor nedreptățiți.
Viața sa, marcată de suferințe, defăimări și răbdare neclintită, este o icoană vie a smereniei și a credinței adevărate. Canonizat în anul 1961 de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, Sfântul Nectarie este prăznuit în fiecare an la data de 9 noiembrie, zi în care nenumărați credincioși din întreaga lume își pleacă genunchii înaintea icoanei sale, cerându-i mijlocire și ajutor.
Nașterea și copilăria
Sfântul Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846 în orașul Selivria, Tracia, din părinți evlavioși, Dimos și Maria Kefalas. Era al treilea copil dintr-o familie modestă, dar plină de credință.
Din pruncie, micul Anastasie, acesta fiind numele primit la botez, a arătat o dragoste deosebită pentru rugăciune și pentru învățătură. Mama sa l-a deprins cu citirea Psaltirii și, potrivit tradiției, versetul care i-a rămas întipărit în inimă din copilărie a fost: „Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.” (Ps. 50, 14). Aceste cuvinte aveau să se împlinească deplin în viața lui, căci întreaga sa existență a fost o lucrare de învățătură, rugăciune și dragoste față de aproapele.
La vârsta de 14 ani, din dorința de a se școli, dar și pentru a-și ajuta familia, Anastasie a plecat la Constantinopol. Acolo a lucrat într-un magazin, ducând o viață cumpătată, plină de rugăciune și înfrânare. În mijlocul lumii pline de ispite, el rămânea neclintit în credință, având mereu în minte cuvintele Mântuitorului și dorința de a-L urma pe Hristos.
Intrarea în viața monahală
După câțiva ani petrecuți în capitala Imperiului Otoman, tânărul Anastasie s-a mutat în insula Hios, unde a devenit învățător la o școală locală. Aici, prin viața sa curată și blândă, prin dragostea sa față de copii și prin exemplul de credință, a atras respectul tuturor.
În anul 1876, la vârsta de 30 de ani, a intrat în mănăstirea Nea Moni („Noua Mănăstire”) din Hios, unde a primit tunderea monahală cu numele de Lazăr. După un timp, a fost hirotonit diacon și a primit numele de Nectarie, nume care avea să devină vestit în toată lumea ortodoxă.
Dorind să aprofundeze teologia, cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei și al unui binefăcător, tânărul monah a plecat la Atena, unde a urmat cursurile Facultății de Teologie, obținând diploma în anul 1885.
Slujirea în Egipt și încercările prigonirii
După terminarea studiilor, Sfântul Nectarie a fost chemat la Alexandria de Patriarhul Sofronie, care l-a hirotonit preot și l-a numit predicator la biserica Sfântul Nicolae din Cairo.
Mai târziu, în anul 1889, a fost hirotonit Episcop de Pentapole, o veche eparhie din Libia superioară, devenind totodată și secretar patriarhal și reprezentant al patriarhiei în capitala Egiptului.
Sfântul Nectarie s-a dovedit un păstor plin de blândețe, un propovăduitor înțelept și un om de rugăciune. Era iubit de credincioși pentru smerenia și bunătatea sa, dar tocmai aceste virtuți au stârnit invidia unor clerici.
Aceștia au început să-l clevetească înaintea patriarhului, acuzându-l că dorește să-i ia locul. Defăimat pe nedrept, Sfântul a fost îndepărtat din funcție și alungat din Egipt.
A plecat smerit, fără cârtire, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate. A trăit întru deplinătatea cuvintelor Mântuitorului: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind, din pricina Mea.” (Matei 5, 11).
Întoarcerea la Atena, anii de învățătură și rugăciune
În anul 1891, Sfântul Nectarie s-a întors la Atena, sărac și fără adăpost, având nădejdea doar în Dumnezeu și în ocrotirea Maicii Domnului. A fost numit predicator și profesor de teologie, iar din 1894 a devenit director al Școlii Teologice Rizarios, una dintre cele mai prestigioase instituții bisericești din Grecia.
Timp de 15 ani a format generații întregi de preoți, insuflându-le dragostea pentru rugăciune, smerenie și slujirea curată.
În taina inimii sale, Sfântul era un adevărat isihast, trăind în comuniune neîncetată cu Dumnezeu prin rugăciunea inimii. Era un om al păcii și al tăcerii, al milosteniei și al iubirii de oameni. Mulți veneau la el pentru sfat, iar el îi primea cu blândețe și le vorbea despre iertare, răbdare și nădejde.
Mănăstirea „Sfânta Treime” din Eghina
Dorind la bătrânețe să se retragă într-un loc de liniște și rugăciune, Sfântul Nectarie a întemeiat între anii 1904-1907 o mănăstire de maici în insula Eghina, cu hramul „Sfânta Treime”. Aici a rânduit o viață de obște după modelul Sfântului Vasile cel Mare, punând accent pe rugăciune, muncă și dragoste frățească.
S-a retras definitiv la mănăstirea sa în anul 1908, lăsând în urmă funcțiile și cinstea lumească. În Eghina, Sfântul Nectarie a trăit ultimele sale doisprezece ani în rugăciune neîncetată, în post și în dragoste pentru Dumnezeu și oameni. Era iubit de toți cei care îl cunoșteau, iar darul său de a vindeca sufletele și trupurile s-a arătat încă din timpul vieții.
Trecerea la cele veșnice și slava cerească
Sfântul Nectarie a trecut la Domnul la 8 noiembrie 1920, după o lungă suferință cauzată de un cancer de prostată, pe care l-a purtat cu răbdare și blândețe. Chiar și pe patul de moarte se ruga pentru cei care îl nedreptățiseră și îi binecuvânta pe toți.
După mutarea sa, trupul i-a rămas neputrezit și a început să răspândească bună mireasmă, semn vădit al sfințeniei sale. Moaștele Sfântului Nectarie au fost așezate în mănăstirea sa din Eghina, devenind izvor nesfârșit de minuni.
În anul 1953, sfintele sale moaște au fost mutate într-un mormânt mai frumos, iar în anul 1961 Patriarhia Ecumenică l-a trecut în rândul sfinților.
Moștenirea și minunile Sfântului Nectarie
De atunci și până astăzi, nenumărați credincioși din toată lumea mărturisesc ajutorul Sfântului Nectarie, mai ales în cazurile de boală, suferință și nedreptate. Sfântul este cunoscut ca tămăduitor al bolilor de cancer, vindecător al celor aflați în durere trupească și sufletească, apărător al celor defăimați și ajutător grabnic al celor care îi cer cu credință mijlocirea.
Mănăstirea „Sfânta Treime” din Eghina a devenit un mare centru de pelerinaj ortodox, unde zilnic mii de oameni vin să se închine la sfintele moaște ale ierarhului făcător de minuni. Multe vindecări s-au petrecut acolo și în întreaga lume prin rugăciunile Sfântului Nectarie, care continuă să lucreze cu putere și milă în viața credincioșilor.
Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina este, pentru lumea de azi, un far de lumină și nădejde
Prin exemplul său, ne învață că iubirea și iertarea sunt mai puternice decât orice defăimare, că răbdarea aduce pace, iar smerenia deschide porțile cerului.
Condacul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina
Pe steaua cea nou răsărită a Ortodoxiei şi cetatea cea nou zidită a Bisericii să-l lăudăm întru veselia inimii, că proslăvit fiind prin lucrarea Duhului izvorăşte harul nestricăcios al tămăduirilor celor ce strigă: Bucură-te, Sfinte Părinte Nectarie.
Troparul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina
Glasul 4
Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu viaţa ta cea plină de virtuţi, Sfinte Nectarie Cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu puterea Mângâietorului, demonii goneşti şi pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin cu credinţă la dumnezeieştile tale moaşte.