Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei românești și universale. Născut în Iviria (Georgia), a fost trimis de Dumnezeu în pământul românesc ca un adevărat dar și mărturie a purtării Sale de grijă pentru poporul nostru. Viața, lucrarea și jertfa sa mucenicească rămân înscrise în conștiința Bisericii și a neamului românesc ca un exemplu de credință neclintită, de dragoste jertfelnică și de slujire deplină a lui Hristos.
Tinerețea și formarea duhovnicească
Sfântul Ierarh Antim Ivireanul s-a născut în jurul anului 1650, în Iviria (Georgia de astăzi), din părinți binecredincioși, Ioan și Maria. La botez a primit numele Andrei, în cinstea Sfântului Apostol Andrei, cel ce a propovăduit pentru prima dată Evanghelia în pământul strămoșesc al românilor.
Încă din tinerețe a cunoscut grele încercări, căzând rob la turci. A fost dus la Constantinopol, unde a petrecut ani îndelungați. Cu toate suferințele robiei, tânărul Andrei s-a remarcat prin ascuțimea minții și dorința de a cunoaște. A deprins cu ușurință mai multe limbi: greaca, araba, turca, slava veche și, mai târziu, limba română. Tot acolo a învățat meșteșuguri artistice precum sculptura în lemn, pictura și broderia, dar și tainele tiparului, care avea să devină una dintre cele mai importante lucrări ale vieții sale.
Venirea în Țara Românească și lucrarea tipografică
În jurul anului 1690, voievodul Constantin Brâncoveanu, cel ce avea să fie și el martirizat pentru Hristos, l-a adus pe Andrei în Țara Românească. Aici, după ce s-a călugărit, primind numele de Antim, și după ce a fost hirotonit preot, și-a început vasta lucrare culturală și misionară.
Între anii 1691–1694 a condus tipografia domnească din București, tipărind primele trei cărți. Între anii 1694–1696 a întemeiat o nouă tipografie la Mănăstirea Snagov, unde, ca egumen, a tipărit 14 cărți în diverse limbi. Ulterior, între anii 1701–1705, a condus din nou tipografia domnească, scoțând 15 cărți de slujbă.
Lucrarea sa tipografică a fost uriașă: 63 de cărți au ieșit de sub îndrumarea și osteneala lui, dintre care 38 lucrate personal. A tipărit în română, greacă, slavă, arabă și georgiană, răspândind aceste volume nu doar în Țara Românească, ci și în Athos, Constantinopol, Ierusalim, Siria și Iviria. Prin aceasta, Sfântul Antim a devenit cel mai mare tipograf al României premoderne, punând tiparul în slujba Bisericii și a credinței ortodoxe.
Episcop și Mitropolit al Țării Românești
Pentru virtuțile și viața sa curată, Sfântul Antim a fost ales mai întâi egumen la Snagov, apoi episcop la Râmnicu Vâlcea (1705–1708), unde a întemeiat prima tipografie a locului. Aici a tipărit 10 cărți, dintre care 7 în limba română.
În anul 1708, prin voia lui Dumnezeu și cu sprijinul voievodului Constantin Brâncoveanu, Antim Ivireanul a fost ales Mitropolit al Țării Românești. Timp de opt ani (1708–1716) a păstorit cu neobosită râvnă, tipărind încă 19 cărți și întemeind noi tipografii.
Ca păstor al Bisericii, a fost „făclie în sfeșnic”, luminând cuvântul lui Dumnezeu pentru toți, de la domn și boieri, până la cei mai simpli credincioși. A zidit și a reînnoit biserici, a sprijinit mănăstiri și a înființat școli pentru copiii săraci, unde învățătura era fără plată.
Ctitor al limbii liturgice românești
Una dintre cele mai mari lucrări ale Sfântului Antim a fost introducerea limbii române în cultul ortodox. Dorind ca slujbele să fie pe înțelesul poporului, a tipărit în graiul românesc principalele cărți de cult, între care Ceaslovul și Liturghierul. Din cele 64 de cărți tipărite de el și de ucenicii săi, 24 au fost în românește.
Astfel, Sfântul Antim rămâne pentru totdeauna ctitorul limbii liturgice românești, căci de la el slujbele au început să se săvârșească în întreaga țară în limba poporului, spre zidirea și întărirea credincioșilor.
Tezaur literar și teologic, Didahiile
Sfântul Ierarh Antim nu a fost doar un tipograf și păstor al Bisericii, ci și un mare scriitor și predicator. A lăsat Bisericii și culturii românești o operă de mare preț: Didahiile, colecție de predici prin care a adăpat sufletele credincioșilor cu apa vie a cuvântului lui Dumnezeu.
Prin stilul său limpede, bogat și profund, a devenit „dulce grăitor al înțelepciunii dumnezeiești în graiul românesc”. Opera sa literară și teologică a pus bazele limbii române bisericești, ridicând-o la înălțime și frumusețe.
Mănăstirea Antim, mărturie a ctitoriei sale
Între marile lucrări ale Mitropolitului Antim se numără zidirea Mănăstirii Tuturor Sfinților din București (1713–1715), cunoscută astăzi ca Mănăstirea Antim. Acest așezământ, împodobit cu sculpturi deosebite și înzestrat cu tipografie, a rămas mărturie vie a evlaviei și a dragostei sale pentru Biserică.
Prigonirea și moartea mucenicească
Cu toate ostenelile și roadele sale, Sfântul Ierarh Antim a avut parte de prigonire. În toamna anului 1716, din porunca turcilor și prin intrigile vremii, a fost caterisit și trimis în exil la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai.
Pe drum, sub paza ostașilor turci, a fost chinuit și, în cele din urmă, ucis prin tăierea capului. Trupul său a fost aruncat în râul Tungia, lângă Adrianopol, în sudul Dunării. Astfel, mitropolitul Antim Ivireanul s-a încununat cu cununa muceniciei, devenind Ierarh Martir pentru Hristos.
Moștenirea sa duhovnicească
Viața și jertfa Sfântului Antim Ivireanul au rămas înscrise în istoria Bisericii și a neamului românesc ca o lumină nestinsă.
El a fost:
- tipograful și cărturarul neîntrecut,
- ctitorul limbii liturgice românești,
- păstorul plin de dragoste și jertfelnicie,
- ctitor de lăcașuri sfinte și școli,
- scriitor și predicator de seamă,
- și, în cele din urmă, mucenic al credinței ortodoxe.
Prin toate acestea, Sfântul Antim Ivireanul se arată ca „vistierie de daruri”, pom roditor răsădit lângă izvoarele apelor Duhului Sfânt, care nu a îngropat niciun talant, ci i-a înmulțit pe toți, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul Bisericii.
Cinstirea în Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă Română îl cinstește pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul la 27 septembrie, iar pomenirea sa rămâne prilej de aducere aminte a marii sale jertfe și de mulțumire către Dumnezeu pentru darul acestui mare ierarh.
În fiecare biserică unde se rostește Liturghia în limba română, în fiecare carte de cult tipărită, în fiecare cuvânt al Didahiilor sale, moștenirea lui Antim Ivireanul rămâne vie și lucrătoare.
Sfântul Antim Ivireanul este un dar ceresc pentru Biserica și neamul românesc
Prin viața sa jertfelnică, prin lucrarea sa tipografică și pastorală, prin cuvântul său viu și prin moartea sa mucenicească, el s-a făcut icoană de slujire a lui Hristos.
Astăzi, mai mult ca oricând, exemplul său ne îndeamnă să prețuim darurile primite de la Dumnezeu, să le punem în slujba aproapelui și a Bisericii și să rămânem statornici în credință, chiar și în fața prigoanei.
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul rămâne pentru veșnicie un părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Române, apărător al credinței și ctitor al limbii noastre liturgice.
Condacul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești
Glasul 3
Podobie: Fecioara astăzi…
În ţara noastră sfinţitor te-ai arătat, Sfinte Ierarhe. Că Evanghelia lui Hristos cu râvnă o ai împlinit, pe poporul cel credincios l-ai luminat, lăcaşuri Sfintei Treimi ai ridicat, sufletul ţi-ai pus pentru turma lui Hristos. Pentru aceasta te-ai încununat de la Hristos Dumnezeu cu daruri netrecătoare.
Troparul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești
Glas
Sfinte Părinte Ierarhe Antim, după vrednicie ai fost rânduit păstor şi învăţător turmei tale, şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.