Istoria Bisericii Ortodoxe Române este presărată cu chipuri luminoase de ierarhi și cuvioși, oameni care au strălucit prin credința lor, prin nevoințele ascetice și prin dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Unii dintre aceștia au rămas bine cunoscuți până astăzi, având vieți consemnate pe larg în scrieri, alții însă s-au pierdut din paginile documentelor, dar au rămas vii în conștiința credincioșilor prin amintirea faptelor lor. Între aceștia din urmă se numără și Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, numit de către mitropolitul Dosoftei „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”.
Tinerețea și chemarea la monahism
Sfântul Ierarh Ioan s-a născut în ținutul Sucevei, din părinți binecredincioși, Gheorghe și Anastasia. Încă din tinerețe a arătat dragoste pentru cele sfinte și o sete de cunoaștere a Scripturilor și a scrierilor Sfinților Părinți. El a intrat ca frate la Mănăstirea Râșca, un așezământ monahal renumit pentru viața sa duhovnicească, unde a cunoscut rânduiala rugăciunii, a muncii și a ascultării.
Mănăstirea Râșca, numită de cronicari „frumoasa mănăstire”, a fost o adevărată pepinieră de ierarhi și mari părinți duhovnicești. Atmosfera de acolo, cu biserica sa împodobită de fresce înfățișând pe sfinți și cu o viață de obște întemeiată pe dragoste frățească, l-a inspirat pe tânărul Ioan să îmbrățișeze monahismul. Privind Scara Sfântului Ioan Sinaitul zugrăvită pe pereții mănăstirii, se înfierbânta și mai mult dorind să urce și el pe treptele desăvârșirii.
Pe lângă rugăciune și ascultare, la Râșca se punea mare preț și pe învățătura de carte. Ioan s-a aplecat cu dragoste asupra slovelor, învățând să scrie și să citească, să traducă din limba slavonă și să împodobească manuscrise. În scurt timp, a devenit unul dintre cei mai iscusiți dintre frați, putând citi din cărțile de slujbă și de zidire sufletească, dar și din cronici.
După o perioadă de pregătire duhovnicească, a fost tuns în monahism, primind numele Ioan, în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta l-a bucurat nespus, văzând în alegerea numelui o chemare către pocăință, asprime și viață curată, asemenea Înaintemergătorului Domnului.
Ucenicia și formarea duhovnicească
În obștea de la Râșca, Ioan a deprins nu doar ascultarea, ci și arta cârmuirii. El a avut îndrumători aleși, între care pe episcopul Macarie de Roman, un mare povățuitor și dascăl al rugăciunii. Tot de la episcopii retrași la Râșca, precum Ghedeon de Rădăuți și Agafton al Romanului, a învățat meșteșugul conducerii unei mănăstiri și responsabilitatea față de sufletele încredințate.
Sfântul Ioan s-a remarcat prin două mari daruri: rugăciunea curată, adesea însoțită de lacrimi, și o dragoste nemăsurată pentru Domnul Iisus Hristos și pentru oameni. Prin acestea a biruit ispitele vrăjmașilor și a devenit un părinte al rugăciunii inimii, învățând de la sihaștrii din munți arta pazei minții și a unirii cu Dumnezeu.
Ajungând egumen la Mănăstirea Râșca, apoi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Cetatea Neamțului și la Mănăstirea Secu, Ioan s-a arătat un părinte iubitor și milostiv. El îi povățuia pe monahi prin cuvânt și prin exemplu personal, arătând prin viața sa calea urcușului duhovnicesc. Cerceta adesea sihaștrii din munții Neamțului, împărtășindu-i cu Sfintele Taine și petrecând împreună cu ei mai ales în vremea posturilor.
Harisme și daruri duhovnicești
Datorită nevoinței și smereniei sale, Dumnezeu l-a învrednicit pe Ioan de darul facerii de minuni și al înainte-vederii. Mulți credincioși veneau la chilia lui pentru rugăciune și sfat, pentru a-și mărturisi păcatele și pentru a primi alinare în necazuri. El aducea sănătate trupească și sufletească prin rugăciunile sale și era cinstit ca un om plin de har și blândețe.
Ca egumen, s-a arătat un bun păstor, iar ca părinte duhovnicesc, a fost un adevărat povățuitor al poporului, învățându-i pe toți să iubească rugăciunea, smerenia și dragostea frățească.
Episcop de Huși și Roman
Văzându-i nevoința și luminarea, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei, împreună cu domnul țării, l-au ales în anul 1667 episcop de Huși, deși Ioan nu dorea să primească această slujire. Ascultând însă voia Bisericii, a primit jugul arhieriei și a păstorit vreme de șapte ani această eparhie.
Ca episcop, a continuat aceeași viață de rugăciune și de nevoință, înconjurat de popor și iubit pentru blândețea și înțelepciunea sa. În anul 1674 a fost ales episcop de Roman, unde a păstorit încă unsprezece ani, până la mutarea sa la Domnul, în anul 1685.
În timpul arhipăstoririi la Roman, Sfântul Ioan a pus temeliile Mănăstirii Mera și a rectitorit Mănăstirea Vărzărești, împreună cu vornicul Moțoc din Odobești. A fost prieten și colaborator apropiat al Sfântului Mitropolit Dosoftei, care îl numea cu drag „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”.
Mutarea la Domnul și cinstirea sa
Sfântul Ierarh Ioan a trecut la cele veșnice în anul 1685 și a fost înmormântat lângă biserica Mănăstirii Secu. Viața lui, în mare parte ascunsă în Hristos, a rămas necunoscută în detaliu, dar sfințenia lui a fost simțită de toți cei care l-au cunoscut și l-au urmat.
Cel dintâi care l-a cinstit ca sfânt a fost Sfântul Mitropolit Dosoftei, în scrierea sa „Viața și petrecerea sfinților”, unde l-a pomenit cu mare evlavie. De atunci, evlavia credincioșilor față de el s-a păstrat de-a lungul veacurilor.
Învățătura și pilda Sfântului Ioan
Din viața Sfântului Ierarh Ioan putem desprinde câteva învățături de mare preț:
Rugăciunea neîncetată
El a fost un mare lucrător al rugăciunii inimii, pe care a transmis-o ucenicilor săi și credincioșilor.
Dragostea față de aproapele
Prin blândețea și milostivirea sa, a fost un adevărat părinte pentru toți, mângâind și întărind pe cei necăjiți.
Smerenia
Deși a fost chemat la arhierie împotriva voii sale, a primit ascultarea, trăind ca un monah chiar și în scaunul episcopal.
Duhul jertfelniciei
A ctitorit și rectitorit mănăstiri, lăsând în urmă locașuri de rugăciune și de sfințenie.
Păstrarea credinței curate
În vremuri grele pentru Biserica Moldovei, a rămas statornic în Ortodoxie și aproape de Mitropolitul Dosoftei.
Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu este un exemplu de arhiereu și călugăr care a trăit în deplină unitate cu Hristos, prin rugăciune, smerenie și dragoste
Viața lui, deși în mare parte ascunsă privirilor omenești, a strălucit prin faptele și cuvintele sale, prin mângâierea adusă credincioșilor și prin sfințenia arhipăstoririi sale.
Astăzi, 30 august, Biserica îl pomenește cu evlavie și îi cere rugăciunile înaintea tronului lui Dumnezeu. Pentru noi, el rămâne un model de nevoință și de păstorire, un chip al sfințeniei și al blândeții.
Troparul Sfântului Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, Arhiepiscopul Romanului
Glas 4
Ucenic preaales al Sfinţilor Mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei, prin rânduiala lui Dumnezeu ai fost, Ierarh Sfânt şi minunat, Episcop al Huşilor şi Arhiepiscop al Romanului. Păzind dreapta credinţă, ai păstorit turma lui Hristos şi, în sfinţenie vieţuind, ai binecuvântat sfintele mănăstiri Râşca şi Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!