Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului, este o figură de seamă a Bisericii Ortodoxe Române, fiind recunoscut pentru viața sa sfântă și pentru lucrarea sa pastorală și duhovnicească. A trăit în secolul al XVII-lea, o perioadă de profunde frământări politice și sociale, dar și de înflorire a spiritualității ortodoxe în Țările Române.
Viața și formarea duhovnicească
S-a născut într-o familie credincioasă din Moldova și, de tânăr, a simțit chemarea către viața monahală. A intrat în obștea Mănăstirii Râșca, unde s-a remarcat prin smerenia, ascultarea și râvna sa pentru viața duhovnicească. Dorința de a se adânci în cunoașterea Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți l-a determinat să își continue formarea în alte centre monahale, inclusiv la Mănăstirea Secu, un important izvor de cultură și spiritualitate ortodoxă în acea vreme.
Lucrările sale în slujba Bisericii
Datorită virtuților sale și a înțelepciunii duhovnicești, Ioan a fost chemat la slujirea arhierească. A fost ales episcop al Romanului, o eparhie cu un rol important în viața bisericească a Moldovei. În această demnitate, Sfântul Ierarh Ioan s-a dedicat păstoriților săi, îndrumându-i cu dragoste și răbdare pe calea credinței ortodoxe autentice. Ca episcop, s-a preocupat de păstrarea dreptei credințe, luptând împotriva influențelor străine care amenințau Ortodoxia. A fost un susținător al unității bisericești și al respectării tradițiilor ortodoxe. În acea perioadă, Moldova se confrunta cu presiuni externe, atât din partea Imperiului Otoman, cât și din partea prozelitismului catolic și protestant. Sfântul Ioan a fost un apărător neobosit al învățăturii ortodoxe, instruind clerul și credincioșii să rămână statornici în credință.
Contribuția sa la viața monahală și culturală
Pe lângă activitatea pastorală, Sfântul Ioan a fost un mare susținător al monahismului. A ajutat la consolidarea mănăstirilor Râșca și Secu, întărindu-le ca centre de rugăciune, cultură și educație teologică. Mănăstirile erau nu doar locuri de rugăciune, ci și de învățătură, unde călugării copiau manuscrise, păstrând astfel moștenirea spirituală și culturală a Bisericii Ortodoxe. În timpul păstoririi sale, a sprijinit traducerea și tipărirea cărților bisericești, pentru ca învățătura ortodoxă să ajungă la cât mai mulți credincioși. Într-o vreme în care cartea tipărită era rară și prețioasă, acest efort a contribuit la răspândirea și întărirea credinței ortodoxe în rândul poporului.
Viața sa ascetică și sfințenia
Sfântul Ioan nu a fost doar un ierarh implicat în administrarea Bisericii, ci și un trăitor al rugăciunii neîncetate. A fost cunoscut pentru nevoințele sale ascetice, pentru post și pentru nopțile petrecute în rugăciune. Chiar și ca episcop, nu s-a abătut de la rânduiala monahală, rămânând un model de smerenie și evlavie pentru cei din jur. Tradiția bisericească păstrează amintiri despre minunile săvârșite de Sfântul Ioan, mai ales rugăciunile sale pentru cei bolnavi și pentru cei aflați în suferință. Oamenii veneau la el căutând sfat și ajutor, iar el îi povățuia cu blândețe și înțelepciune, insuflându-le nădejde în mila lui Dumnezeu.
Cinstirea și canonizarea sa
După trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Ioan de la Râșca și Secu a fost cinstit de credincioși ca un adevărat părinte duhovnicesc. Osemintele sale au fost păstrate cu evlavie, iar amintirea vieții sale sfinte s-a transmis din generație în generație. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu în anul 2008, rânduindu-i prăznuirea la data de 30 august. Sfintele sale moaște sunt păstrate cu evlavie, iar credincioșii îi cer mijlocirea în rugăciuni, știind că este un ocrotitor puternic înaintea lui Dumnezeu.
Moștenirea sa spirituală
Astăzi, Sfântul Ioan rămâne un model de slujire jertfelnică și de trăire autentic ortodoxă. Prin viața sa sfântă, prin dragostea față de Dumnezeu și de aproapele, el continuă să fie o pildă pentru toți cei care doresc să își întărească credința și să trăiască în conformitate cu învățătura Evangheliei. Pomenirea lui ne îndeamnă să fim statornici în credință, să ne rugăm cu stăruință și să căutăm viața duhovnicească, asemenea marilor noștri sfinți. Rugăciunea către Sfântul Ioan de la Râșca și Secu este un izvor de har și întărire pentru toți cei care îi cer ajutorul cu credință.
Fie ca mijlocirea lui să ne călăuzească pe calea mântuirii și să ne întărească în dragostea față de Iisus Hristos și de Biserica Sa!