Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, numit și Grigorie de Nazianz sau Cuvântătorul de Dumnezeu, este una dintre cele mai luminoase și adânci personalități ale Bisericii Ortodoxe.
Viața sa îmbină în chip armonios sfințenia viețuirii, profunzimea teologiei și finețea cuvântului, iar moștenirea sa duhovnicească rămâne până astăzi temelia gândirii ortodoxe despre taina Sfintei Treimi.
Originea și familia sfântului
Sfântul Grigorie s-a născut în jurul anului 328, în cetatea Nazianz din Capadocia Secunda. Provenea dintr-o familie aleasă, rânduită de Dumnezeu pentru a rodi sfințenie. Tatăl său, Grigorie, era la început în necredință, aparținând rătăcirii ipsistarilor, având rădăcini atât eline, cât și iudaice. Mama sa, fericita Nona, era însă o creștină statornică, crescută din copilărie în dreapta credință, femeie de mare rugăciune și înțelepciune duhovnicească.
Prin viața ei curată și prin rugăciunea neîncetată, Nona a reușit să-l aducă pe soțul ei la credința în Hristos. O vedenie dumnezeiască, în care acesta a cântat cuvinte din psalmi pe care nu le știa, a fost începutul întoarcerii sale. Botezat de Sfântul Leontie, episcopul Cezareei Capadociei, Grigorie tatăl a ajuns mai târziu episcop al Nazianzului, păstor vrednic și apărător al dreptei credințe.
Nașterea și făgăduința sfântului
Dorind un fiu pe care să-l închine lui Dumnezeu, Nona s-a rugat cu lacrimi, făgăduindu-l Domnului asemenea Anei din Vechiul Testament. Rugăciunea i-a fost ascultată, iar înainte de naștere i s-a descoperit numele și chemarea copilului. Astfel s-a născut Grigorie, dăruit lui Dumnezeu încă din pântecele mamei sale.
Botezul său a fost amânat până la maturitate, după obiceiul vremii, obicei pe care chiar el, mai târziu, îl va combate cu fermitate, subliniind necesitatea primirii cât mai timpurii a Sfântului Botez.
Formarea intelectuală și prietenia cu Sfântul Vasile
Însetat de cunoaștere, Grigorie a străbătut cele mai vestite școli ale lumii de atunci: Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei, Alexandria și, mai ales, Atena. Aici s-a legat prietenia sa duhovnicească cu Sfântul Vasile cel Mare, o prietenie devenită model de comuniune în Hristos.
Despre viața lor din Atena, Grigorie va spune că nu cunoșteau decât două drumuri: cel al școlii și cel al bisericii. Filosofia păgână, deși adâncă, nu i-a atras prin slava ei, ci a devenit pentru ei un instrument de apărare a credinței creștine.
Viața duhovnicească și hirotonia
Întors în Capadocia, Grigorie a ales pentru o vreme viața retrasă, dedicându-se rugăciunii și cugetării teologice. Tatăl său l-a hirotonit preot, fără voia lui, iar mai târziu Sfântul Vasile l-a sfințit episcop al cetății Sasima, tot împotriva dorinței sale. Grigorie iubea liniștea și contemplația, nu cinstea sau puterea.
Constantinopolul și lupta pentru dreapta credință
Într-o vreme în care erezia ariană stăpânea aproape întreaga cetate a Constantinopolului, puținii dreptcredincioși l-au chemat pe Grigorie ca păstor. El a primit chemarea și a început slujirea într-o mică biserică, numită Sfânta Anastasia „Biserica Învierii”. Aici a rostit cele cinci Cuvântări teologice, capodopere ale gândirii creștine, în care a tâlcuit cu limpezime și profunzime taina Sfintei Treimi.
Prin cuvântul său, mulți s-au întors la credința ortodoxă, iar Biserica a recăpătat glasul adevărului.
Patriarh și mărturisitor
Sfântul Grigorie a fost ales arhiepiscop al Constantinopolului și a prezidat o parte din lucrările celui de-al Doilea Sinod Ecumenic (381). Deși se afla pe culmea faimei, neînțelegerile și intrigile l-au determinat să se retragă de bunăvoie, rostind cuvintele celebre:
„Cei ce voiesc să ne jefuiască de scaun nu ne pot jefui de Dumnezeu.”
Gestul său rămâne o mărturie vie a smereniei și libertății duhovnicești.
Retragerea și scrierile
Retras în Arianz, apoi la Nazianz, Sfântul Grigorie a trăit în rugăciune și suferință, fiind chinuit toată viața de boli. A scris numeroase cuvântări, poeme și epistole, a apărat credința împotriva lui Arie, Macedonie, Apolinarie și a mustrat rătăcirea împăratului Iulian Apostatul.
Împreună cu Sfântul Vasile, a pus bazele Filocaliei, iar prin întreaga sa operă a devenit teologul prin excelență al Bisericii Răsăritului.
Chipul și adormirea sfântului
Era de statură mijlocie, cu fața palidă, dar luminoasă, cu privire blândă și adâncă. A adormit în Domnul în anul 389/390, la 25 ianuarie, și a fost îngropat cu cinste la Nazianz. Mai târziu, moaștele sale au fost mutate la Constantinopol, spre apărarea și mângâierea cetății.
Moștenirea duhovnicească
Sfântul Grigorie Teologul rămâne o făclie nestinsă a Ortodoxiei, un dascăl al adevărului și un model de sfințenie. Prin viața sa curată, prin cuvântul adânc și prin smerenia rară, el ne învață că adevărata teologie se naște din rugăciune, iar cunoașterea lui Dumnezeu din curăția inimii.
„Credința dreaptă, adevărul pe buze și curăția trupului”, acestea sunt după cuvântul său, cele trei cerințe pe care Dumnezeu le așteaptă de la omul botezat. Amin.
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului
Glasul 1
Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai împodobit Biserica cu veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l, strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te părinte, mintea cea preaînaltă a teologiei.