Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește în fiecare an, la 22 iunie, pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, unul dintre cei mai luminați ierarhi ai secolului al XIX-lea, mitropolit al Țării Românești între anii 1823–1834. Cunoscător profund al Sfintei Scripturi și al învățăturii Sfinților Părinți, neobosit lucrător în ogorul Domnului, smerit și iubitor de Dumnezeu, el rămâne un exemplu viu de păstor jertfelnic și cărturar desăvârșit.
O copilărie în lumina învățăturii
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul s-a născut la București, în anul 1765, primind la botez numele de Gheorghe Miculescu. Provenind dintr-o familie binecredincioasă, a fost educat în duhul respectului față de Dumnezeu și de oameni. De mic s-a distins prin seriozitate, fiind cel mai silitor elev dintre cei 75 înscriși la școala elinească a Mănăstirii Sfântul Sava. Acolo a deprins tainele limbii grecești și latine, precum și ale teologiei și gramaticii.
Încă din perioada adolescenței, Gheorghe a arătat o preferință clară pentru viața contemplativă și studiul cărților sfinte, evitând distracțiile lumești. Considera timpul pierdut ca o formă de trândăvie care îl îndepărtează pe om de lucrarea cea bună. Această seriozitate avea să-i marcheze întreaga viață.
Ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi
La Colegiul Sfântul Sava, tânărul Gheorghe l-a cunoscut pe monahul Gherontie, ucenic al marelui stareț Paisie de la Neamț. Impresionat de smerenia și înțelepciunea acestuia, a decis să îl urmeze. Astfel, în anul 1790, după finalizarea studiilor, Gheorghe a plecat la Mănăstirea Neamț, unde a fost primit ca ucenic de însuși Cuviosul Paisie.
În scurt timp, tânărul Gheorghe a fost călugărit, primind numele de Grigorie, în cinstea Sfântului Ierarh Grigorie Teologul. A fost hirotonit ierodiacon și s-a dedicat traducerii scrierilor Sfinților Părinți. În jurul acestui centru duhovnicesc de la Neamț se desfășura o lucrare de mare profunzime: traducerea și răspândirea învățăturii ortodoxe autentice. În această lucrare s-a remarcat și Grigorie, împreună cu părintele său duhovnicesc, Gherontie.
Lucrarea cărturărească, un tezaur al Bisericii
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a înțeles că lumina credinței trebuie însoțită de lumina cunoașterii. Alături de Gherontie, a tradus numeroase lucrări patristice și teologice fundamentale. Între acestea se numără:
- Carte folositoare de suflet (1799),
- Chiriacodromionul lui Nichifor Teotochis (1801),
- Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin (1806),
- Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului Teofilact al Bulgariei (1805),
- Viețile Sfinților (1807–1815, la Mănăstirea Neamț; reluate la București în 1834–1836).
Toate aceste lucrări au contribuit la formarea duhovnicească a poporului și la întărirea credinței în vremuri grele. Traducerile Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul nu erau simple transpuneri lingvistice, ci adevărate tâlcuiri izvorâte din rugăciune și discernământ teologic.
Păstor al Bisericii și luminător al poporului
După mai multe peregrinări, inclusiv o călătorie la Sfântul Munte Athos, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul s-a așezat la Mănăstirea Căldărușani, unde a dus o viață retrasă și ascetică. În anul 1823, a fost chemat la București de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica și ales Mitropolit al Țării Românești.
Păstorirea sa, deși scurtă, a fost una plină de roade duhovnicești și culturale. A reorganizat viața bisericească, a numit episcopi vrednici la Argeș, Râmnic și Buzău, a întemeiat școli teologice, a sprijinit tipărirea de cărți religioase și a restaurat Catedrala Mitropolitană din București.
Pe plan social, a fost un sprijin constant pentru săraci, orfani și văduve, cărora le oferea adăpost, hrană și cărți. După moartea sa, s-au găsit sute de volume pregătite să fie oferite în dar elevilor.
Exilul și răbdarea în suferință
Activitatea curajoasă a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul nu a fost pe placul autorităților politice de atunci. În timpul administrației ruse din Principatele Române, a fost îndepărtat din scaunul mitropolitan și exilat timp de patru ani, în mai multe locuri: Chișinău, Buzău și Căldărușani.
În acest exil forțat, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul nu s-a revoltat, nu a cârtit, ci a continuat să traducă, să se roage și să slujească în tăcere. Răbdarea sa a fost o mărturie vie a blândeții și statorniciei în credință.
Moartea și canonizarea
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a trecut la Domnul la 22 iunie 1834, fiind înmormântat lângă zidul Catedralei Mitropolitane din București. După șapte ani, osemintele sale au fost mutate în gropnița Mănăstirii Căldărușani, iar în prezent se află în biserica mănăstirii, devenită loc de pelerinaj.
Pentru viața sa sfântă și jertfelnică, în anul 2005, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților, stabilind ziua de 22 iunie ca zi de pomenire.
Moștenirea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul
Condacul slujbei sale îl numește pe drept: „Apărător neînfricat al dreptei credințe și mijlocitor milostiv poporului celui asuprit”. A fost cu adevărat un povățuitor al preoților și credincioșilor, învățător al tinerilor, ocrotitor al orfanilor și nevoiașilor, dar mai ales un cărturar luminat, care a îmbogățit tezaurul spiritual al Bisericii noastre.
Scrierile, traducerile și viața sa rămân un model viu pentru toți creștinii: să nu ne oprim din a lucra cele bune „cât avem vreme”, să nu obosim în rugăciune, să nu ne închidem inimile față de nevoile celorlalți și să păstrăm dreapta credință „cu râvnă, dar cu blândețe”.
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul nu a fost doar un mitropolit de epocă, ci un trăitor autentic al Evangheliei
Într-o lume în care se cerea compromis și conformism, el a ales calea jertfei și a fidelității față de Domnul Iisus Hristos. A fost dascăl al cuvântului și dascăl al faptelor, lumină în întuneric și stâlp al Bisericii.
Pentru toate acestea, cinstirea lui astăzi nu este doar o datorie de memorie, ci o chemare la viețuire creștină autentică. Să ne rugăm ca, prin mijlocirea sa, să primim și noi înțelepciune, răbdare, dragoste și râvnă în lucrarea noastră de zi cu zi.
Condacul Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti
Glas 1
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…
Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoţi şi credincioşi i-ai povăţuit, pe tineri i-ai învăţat şi pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale şi înţeleptele învăţături au rămas tezaur nepreţuit Bisericii noastre dreptmăritoare.
Troparul Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti
Glas 4
De dulceaţa gurii tale celei sfinţite se îndulceşte Biserica şi de focul râvnei tale se minunează cetele cereşti, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învăţături ale părinţilor celor de demult, ai dăruit turmei tale bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie.