Pe 9 iunie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe unul dintre cei mai mari părinți ai ei: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei (+444). Om al timpului său, dar mai ales om al veșniciei, Sfântul Chiril a fost un luptător neobosit pentru adevărul dreptei credințe, un păstor aspru cu rătăcirile și neobosit în apărarea învățăturii despre Iisus Hristos și Maica Domnului.
Originea și formarea
Chiril s-a născut în Alexandria Egiptului, într-o familie nobilă și credincioasă. Era nepot de soră al Patriarhului Teofil, căruia i-a urmat mai târziu în scaunul patriarhal. Crescut în casa patriarhală, a primit o educație aleasă, învățând filosofia, limbile elină și latină, precum și Sfintele Scripturi. Nu era doar un intelectual rafinat, ci și un trăitor profund, dedicat vieții duhovnicești.
Înzestrat cu o minte ageră și un suflet arzător pentru adevăr, Chiril a fost hirotonit arhidiacon chiar de unchiul său. Din tinerețe, se remarca printr-o viață curată, faptă bună și o înțelepciune duhovnicească ce răspândea mireasmă sfântă în Biserica Alexandriei.
Patriarh al Alexandriei
După moartea unchiului său Teofil, Chiril a fost ales, cu acordul unanim al clerului și poporului, Patriarh al Alexandriei. Alegerea nu a fost doar o succesiune de sânge, ci o recunoaștere a vocației sale profetice. A pășit în această demnitate într-o vreme tulbure, într-un oraș zguduit de lupte religioase, sociale și etnice.
În calitate de patriarh, prima sa mare acțiune a fost alungarea ereticilor novațieni, care se credeau „curați” și refuzau primirea în Biserică a celor căzuți în păcate grele după botez. Această mișcare rigidă și exclusivistă, întemeiată de Novat în Roma, semăna dezbinare și neiertare în sânul comunității creștine. Chiril i-a înfruntat și alungat, restabilind ordinea și mila creștină în Biserică, asemenea lui Iisus Hristos Care l-a primit pe Petru înapoi, după cădere.
Lupta cu păgânismul și duhurile necurate
Un alt capitol semnificativ al vieții sale a fost curățirea unui loc numit Manutin, aproape de Canopos, unde funcționa o veche capiște păgână, locuită de duhuri necurate. Deși unchiul său Teofil a încercat zadarnic să-l sfințească, Chiril, cu rugăciune și putere de sus, a reușit. Prin aceasta a arătat nu doar râvnă, ci și autoritate duhovnicească împotriva duhurilor rele.
Conflictul cu evreii
Viața sa nu a fost lipsită de confruntări dramatice. Un conflict profund și violent a izbucnit între comunitatea evreiască din Alexandria și creștini. Evreii, încă din timpul lui Alexandru cel Mare, aveau o poziție puternică în cetate. Se spune că, plini de ură împotriva creștinilor, au apelat la mijloace extreme precum otrăvire, trădare și chiar răstignire. Chiril a răspuns cu fermitate, iar după o luptă tenace, i-a alungat din cetate. Istoria, în acest punct, poartă și greutatea unei epoci marcate de confruntări violente între comunități religioase, dar și de încercarea unei Biserici tinere de a-și afirma locul în cetate.
Apărătorul Maicii Domnului la Sinodul de la Efes
Cea mai cunoscută și măreață biruință a Sfântului Chiril a avut loc la al treilea Sinod Ecumenic, ținut la Efes, în anul 431. Acolo, ca reprezentant al întregii Ortodoxii, dar și al papei Romei, a înfruntat cu fermitate pe Nestorie, patriarhul Constantinopolului. Nestorie propovăduia o învățătură falsă: susținea că Fecioara Maria nu trebuie numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), ci doar Născătoare de Hristos (Christotokos), negând astfel unirea desăvârșită dintre natura dumnezeiască și cea omenească în Persoana lui Iisus Hristos.
Pentru Chiril, această erezie lovea chiar în fundamentul credinței creștine: întruparea Fiului lui Dumnezeu. Cu autoritate și inspirație dumnezeiască, Chiril a redactat cele 12 anateme împotriva lui Nestorie și l-a condamnat, redând astfel lumii creștine adevărul despre Maica Domnului, că este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Nestorie a fost excomunicat și surghiunit. Iar limbajul divin al istoriei nu a întârziat să se arate: limba cu care hulise pe Maica Domnului a fost roasă de viermi, iar moartea lui a fost una groaznică, simbolică pentru cei ce se ridică împotriva Adevărului.
Pildă de îndreptare și smerenie
Sfântul Chiril nu a fost lipsit de greșeli omenești. A purtat multă vreme o animozitate față de Sfântul Ioan Gură de Aur, moștenind mânia unchiului său Teofil, care îl prigonise pe acest mare sfânt. Deși Ioan murise deja, Chiril refuza să-i pomenească numele la sfintele slujbe.
Dar Dumnezeu, prin lucrarea Sfinților și a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, l-a chemat pe calea pocăinței. După sfaturi primite de la Sfântul Isidor Pelusiotul și alți ierarhi, și mai ales după o vedenie înfricoșătoare, în care a fost izgonit dintr-o biserică cerească de către Sfântul Ioan, Chiril s-a pocăit sincer. A început să-l pomenească pe Hrisostom și și-a mărturisit greșeala, oferind lumii o pildă vie despre cum smerenia și pocăința pot înălța un om la adevărata sfințenie.
Moștenirea sa
Sfântul Chiril a trecut la Domnul în anul 444, după o viață de zbucium și biruință. Sfânta Tradiție spune că el este cel care a alcătuit rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!”, una dintre cele mai frumoase și iubite rugăciuni din cultul ortodox.
El rămâne un simbol al dârzeniei în credință, al clarității teologice și al iubirii pentru Adevăr. Cu o mână a apărat dogma, cu cealaltă a îndrumat poporul, iar inima lui a bătut pentru Iisus Hristos până la ultima suflare.
Sfântul Ierarh Chiril al Alexandriei a fost un zid de foc în jurul credinței ortodoxe
A fost aspru cu rătăcirea, dar sincer cu sine; neînfricat în fața puterii omenești, dar smerit în fața Adevărului dumnezeiesc. Prin viața, scrierile și biruințele sale, Sfântul Chiril rămâne pentru Biserică nu doar un ierarh din trecut, ci un model mereu viu, un luptător pentru Iisus Hristos.
Cântare de laudă la Sfântul Chiril al Alexandriei
Sfântul Chiril cel neclintit
Zidirea uimește cu credința lui.
Viteazul se înconjoară cu Sfânta Cruce,
Arma lui tare de apărare.
El împotriva dușmanilor Bisericii se înarmează:
împotriva evreilor, ai Crucii dușmani.
El pe Novațieni i-a vădit fără milă,
Cei care cu ei înșiși se mândreau,
Cei care hotar puneau milostivirii,
Cei care mai înainte de Judecată
Pe păcătoși osândeau,
Cei care îndrăzneau a huli
Puterea lui Dumnezeu,
Cum că ea nu ar putea face minuni.
Dar cel mai tare Chiril strălucit-a
În bătălia contra răului Nestorie,
Al Ortodoxiei dărâmător,
Al Maicii Domnului nostru hulitor.
Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea lui Chiril
În ajutor i-a stat,
Când marele patriarh pe drăcescul Nestorie
l-a biruit
și de neghinele lui a curățit Biserica.
Toate aceste biruințe fost-au
Cu al Maicii lui Dumnezeu Pururea Fecioară
puternic ajutor.
Chiril a fost al Ortodoxiei cavaler;
De aceea pe El Biserica pururea îl slăvește
Și lui i se roagă neîncetat,
De năvălirile drăcești să ne păzească
Cu ale sale sfinte rugăciuni.
O, Sfinte Părinte Chirile,
Stea prea luminoasă între stele,
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
Ca să mântuiască sufletele noastre!
Condacul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei
Glasul 6
Plinind rânduiala cea pentru…
Adâncul învăţăturilor cuvântării de Dumnezeu, lămurit ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă eresurile, fericite şi turma nevătămată de întreitele valuri o păzeşte; că marginilor eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele dumnezeieşti.
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei
Glasul 3
Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.