Ortodoxia nu este doar o credință transmisă din generație în generație, ci o moștenire vie, păstrată prin sfinții care, prin viața lor, au arătat ce înseamnă dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele. Unul dintre acești sfinți este Cuviosul Ștefan de la Triglia, un om al rugăciunii, al smereniei și al minunilor. Deși este mai puțin cunoscut în rândul credincioșilor români, viața și faptele sale sunt o mărturie puternică despre cum lucrarea lui Dumnezeu nu ține cont de timp, loc sau faimă omenească.
Viața și începuturile călugărești
Cuviosul Ștefan s-a născut în secolul al IX-lea, în partea de nord-vest a Asiei Mici, în provincia Bitinia, aflată sub dominație bizantină. A fost crescut într-o familie temătoare de Dumnezeu, care i-a sădit în inimă iubirea de Hristos încă din copilărie. Încă de tânăr, Ștefan a arătat o înclinație profundă spre viața duhovnicească, ferindu-se de zgomotul lumii și căutând liniștea lăuntrică.
La vârsta potrivită, a intrat în obștea Mănăstirii Triglia, situată pe malul Mării Marmara. Aici, înconjurat de părinți înțelepți, s-a format în rânduiala monahală. Era cunoscut pentru nevoința sa: postea aspru, dormea puțin, se ruga neîncetat și era întotdeauna gata să slujească fraților. În scurt timp, a devenit un exemplu pentru toți cei din mănăstire.
Egumen al Mănăstirii Triglia
Datorită vieții sale curate și a înțelepciunii cu care răspundea problemelor duhovnicești, a fost ales egumen (stareț) al mănăstirii. Deși a primit această ascultare cu multă smerenie, el nu și-a schimbat obiceiurile: a rămas același om simplu, blând, apropiat de frați. Nu se socotea mai presus decât ceilalți, ci se considera robul tuturor.
Ca egumen, Cuviosul Ștefan a pus mare accent pe viața de obște și pe păstrarea curată a învățăturii ortodoxe. În vremea lui, Biserica era tulburată de diverse erezii, printre care și iconoclasmul, care interzicea cinstirea sfintelor icoane. Ștefan s-a dovedit a fi un apărător ferm al dreptei credințe, rămânând fidel învățăturii Sfinților Părinți.
Făcător de minuni
Ceea ce l-a făcut cunoscut nu doar în Bitinia, ci și în alte regiuni, a fost darul facerii de minuni, primit de la Dumnezeu. Deși nu căuta slava omenească, oamenii au început să vină la mănăstire, atrași de vorba lui plină de har și de minunile care se petreceau prin rugăciunile sale.
Una dintre cele mai cunoscute minuni este vindecarea unui copil paralizat, adus la mănăstire de părinții săi. După ce Cuviosul s-a rugat, copilul s-a ridicat din pat și a început să meargă. O altă dată, în timpul unei secete cumplite, Sfântul a ieșit împreună cu frații la câmp, unde s-au rugat cu lacrimi. La puțin timp, cerul s-a întunecat și ploaia a venit peste pământul însetat.
Se spune, de asemenea, că avea darul înainte-vederii. A prezis invazii, foamete, dar și izbăviri, iar cuvintele sale s-au împlinit întocmai. Mulți oameni ai vremii, inclusiv funcționari imperiali, îl căutau pentru sfat și rugăciune.
Dar poate cea mai mare minune a sa a fost dragostea: dragostea necondiționată pentru cei aflați în suferință, pentru cei căzuți, pentru cei care veneau la el cu poveri de tot felul. Le oferea tuturor alinare, fără a judeca, ci îndrumând cu blândețe și răbdare.
Moartea și cinstirea după mutare
Sfântul Cuvios Ștefan s-a mutat la Domnul în pace, la o vârstă înaintată. A fost înmormântat în mănăstirea pe care o condusese cu atâta pricepere și dragoste. După moarte, mormântul său a devenit loc de pelerinaj, iar mulți au mărturisit că au primit ajutor și vindecări la rugăciunile adresate lui.
Deși nu este cunoscut pe scară largă în toată lumea ortodoxă, cultul său s-a păstrat în special în Asia Mică și în rândul grecilor ortodocși. Este prăznuit pe 28 martie, iar în unele sinaxare apare și cu titlul de „făcătorul de minuni”.
Mesajul său pentru noi astăzi
Într-o lume dominată de grabă, superficialitate și confuzie spirituală, viața Cuviosului Ștefan rămâne un far. El ne arată că sfințenia nu se dobândește prin fapte mari și spectaculoase, ci prin fidelitatea față de Dumnezeu în lucrurile mici: rugăciune, ascultare, iubire, răbdare. A fost un om al rugăciunii tainice, al slujirii zilnice, al tăcerii care vindecă și al cuvântului care zidește.
Minunile sale nu au fost menite să-l proslăvească pe el, ci să arate cât de milostiv este Dumnezeu cu cei care Îl caută sincer. Viața lui a fost o dovadă că harul nu a părăsit Biserica, ci lucrează neîncetat prin cei care se pun în slujba Lui cu inima curată.
Pentru creștinul de azi, care trăiește într-o societate secularizată, Cuviosul Ștefan poate fi un model de echilibru și credință neclintită. Nu ne îndeamnă să fugim din lume, ci să aducem lumina lui Iisus Hristos în mijlocul ei, cu blândețe și discernământ.
Sfântul Cuvios Ștefan, egumenul Mănăstirii Triglia, este o figură luminoasă a monahismului ortodox
Prin viața sa, prin rugăciunile sale și prin minunile săvârșite, el a arătat că Dumnezeu lucrează prin oamenii simpli, smeriți, dar plini de dragoste. Este un sfânt al tăcerii care vorbește, al smereniei care luminează, al rugăciunii care vindecă.
Troparul Sfântului Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni
Glasul 8
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ştefan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Să ne rugăm și noi cu încredere:
Sfinte Cuvioase Părinte Ștefane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!