Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit, prăznuit la data de 5 decembrie, este unul dintre cei mai mari părinți ai pustiei și întemeietor al uneia dintre cele mai vechi și mai renumite lavre monahale ale lumii ortodoxe, Lavra Sfântului Sava din Palestina.
Copilăria minunată și chemarea timpurie la viața monahală
Sfântul Sava s-a născut pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr, din părinți binecredincioși: Ioan și Sofia. Când avea cinci ani, părinții au plecat la Alexandria pentru dregătoria tatălui său, iar copilul a rămas în grija unchilor. Neînțelegerile dintre aceștia, stârnite mai ales de dorința de a împărți averea părintească, l-au făcut pe micul Sava să cugete cu minte de om mare.
Dând dovadă de înțelepciune mai presus de vârsta lui, la doar opt ani s-a lepădat de averea pământească și a intrat în mănăstirea lui Flavian, situată la douăzeci de stadii de Mutalasc. Acolo a învățat repede Psaltirea și Scripturile, deprinzând rânduiala vieții călugărești și arătând o râvnă neobișnuită pentru un copil.
Primele ispite și biruința asupra plăcerilor
Văzând nevoința copilului, unchii săi au încercat să-l scoată din mănăstire, sfătuindu-l să se căsătorească și să trăiască din averea moștenită. Dar Sava i-a alungat cu hotărâre:
„Eu fug ca de un balaur de acei care îmi poruncesc a mă lepăda de calea lui Dumnezeu.”
După aceasta, o ispită și mai subtilă s-a apropiat de el: pofta pântecelui. Lucrând în grădină, a găsit un măr frumos și, dorind să-l guste, și-a adus aminte de căderea lui Adam. A aruncat mărul la pământ, l-a călcat în picioare și și-a pus legământ să nu mai mănânce mere până la moarte.
Minunea care a urmat a întărit chemarea sa: când un frate își uitase hainele în cuptorul încins, Sava a intrat în foc fără a se vătăma, scoțând hainele nevătămate, precum tinerii din Babilon. Toți au văzut în el un viitor mare sfânt.
Pornirea spre Țara Sfântă și întâlnirea cu marile călăuze duhovnicești
La vârsta de 18 ani, dorind să vadă Sfintele Locuri și să se folosească de la părinții pustiei, a plecat spre Ierusalim. De acolo a mers la lavra Sfântului Eftimie cel Mare. Văzându-l atât de tânăr, marele stareț l-a trimis la Cuviosul Teoctist, în chinovia celor începători.
Însă, cunoscând viața lui curată și dedicată, Sfântul Eftimie a proorocit:
„Acesta va fi luminător pustnicilor din Palestina și va ridica o lavră mai mare decât toate.”
În ascultare desăvârșită, Sava se ostenea neîncetat, uimind pe toți prin smerenia și puterea lui. Apoi, primind binecuvântare de la Eftimie, s-a retras într-o peșteră unde cinci zile pe săptămână nu gusta nimic, iar sâmbăta cobora cu 50 de coșnițe împletite. Viața lui ascetică era asemănată cu a marilor sihaștri.
Minuni și lupta cu demonii în pustie
După trecerea la Domnul a Sfântului Eftimie, Sava a dorit viață mai retrasă și s-a adâncit în pustia Iordanului. Acolo a avut multe ispitiri, dar și biruințe luminoase.
Odată, diavolul i s-a arătat sub forma unui leu care voia să-l sfâșie. Sfântul i-a răspuns cu bărbăție:
„Dacă ai îngăduință de la Dumnezeu, mănâncă-mă! Dacă nu, pentru ce te ostenești în deșert?”
Fiara s-a făcut nevăzută. În alt rând, Sfântul Eftimie, văzându-l slăbit de sete, s-a rugat și din pământ a izvorât apă, întărindu-l. De atunci Sava a primit puterea de a răbda setea în pustie.
Fiarele sălbatice îi erau supuse, iar saracinii, hrăniți de el într-un timp de foamete, i-au răsplătit cu hrană și ajutor.
Întemeierea Lavrei Sfântului Sava
Când îngerul Domnului i-a arătat o peșteră în valea pârâului Siloam, Sfântul Sava s-a sălășluit acolo, trăind cinci ani singur, hrănit adesea prin purtarea de grijă a barbarilor – așa cum Ilie fusese hrănit de corbi.
Apoi, harul lui Dumnezeu a adunat în jurul lui mulți doritori de viață duhovnicească. În scurt timp s-au adunat șaptezeci de frați, apoi peste o sută cincizeci.
Sfântul Sava a întemeiat nu una, ci șapte mănăstiri, iar pentru armeni a rânduit o peșteră separată, în care să asculte slujbele în limba lor. A descoperit prin minune izvorul lavrei, atunci când un asin sălbatic a săpat cu piciorul în pământ, iar sfântul, luminat de Dumnezeu, a dezgropat izvorul cel îndestulat.
Tot prin descoperire dumnezeiască, a găsit peștera-biserică, „nefăcută de mână”, unde frații se adunau la cântare.
Încercări, clevetiri și lucrarea de apărare a Ortodoxiei
Deși era iubit de majoritatea fraților, unii s-au ridicat împotriva lui și au mers la patriarh cerând alt egumen. Dumnezeu însă l-a arătat pe Sava drept alesul Său: patriarhul l-a hirotonit preot și l-a așezat oficial egumen al lavrei.
Viața lui duhovnicească nu se oprea însă doar la mănăstire. A fost sol de două ori la Constantinopol, trimis de patriarhii Ierusalimului către împărații Anastasie și Iustinian, pentru apărarea dreptei credințe și a păcii Bisericii.
Sfântul Sava a rămas neclintit împotriva ereziilor timpului său, fiind numit „stâlp al Ortodoxiei în Răsărit”.
Ultimii ani și mutarea sa la Domnul
Sfântul a trăit o viață lungă, plină de nevoințe și minuni, ajungând la 94 de ani. Cu puțin timp înainte de adormire, a avut o vedenie dumnezeiască în care i s-a vestit sfârșitul. A cerut patriarhului să fie lăsat să se întoarcă la lavra sa, unde s-a săvârșit în pace, în chilia în care se nevoise ani îndelungați.
El este și alcătuitorul Tipicului Ierusalimitean, rânduiala de slujbă folosită în toate marile mănăstiri ortodoxe până astăzi.
Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit rămâne unul dintre cei mai mari sfinți ai monahismului răsăritean
Viața lui, începută în smerenie și copilărie curată, a înflorit în pustie, unde s-a arătat făcător de minuni, povățuitor al sutelor de monahi, întemeietor de mănăstiri și apărător nebiruit al Ortodoxiei.
Prin nevoințele sale, prin puterea rugăciunii și prin rânduiala slujbelor pe care le-a lăsat moștenire, Sfântul Sava a luminat veacuri întregi și continuă să strălucească în inimile celor care caută împlinirea în viața cu Dumnezeu.
Troparul Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit
Glasul 8
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele din adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sfinte Sava părintele nostru, cuvioase! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Ca unul ce din pruncie te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără prihană, prin faptă bună, Fericite Părinte Sava, săditor al cucerniciei te-ai arătat. Pentru aceasta ai fost podoaba cuvioşilor şi cetăţean vrednic de laudă al pustiului. Drept aceea strigăm către tine: bucură-te părinte de trei ori fericite!