Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana se înscrie între acele chipuri luminoase ale Ortodoxiei românești care au unit în viața lor nevoința monahală, slujirea pastorală, misiunea mărturisitoare și, în cele din urmă, cununa muceniciei.
Obârșia și formarea duhovnicească
Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim s-a născut la 21 ianuarie 1912, în localitatea Poduri, județul Bacău, primind la botez numele de Grigore. A venit pe lume într-o familie de creștini evlavioși, Elena și Grigore Iscu, care l-au crescut în frica de Dumnezeu și în dragostea pentru Biserică.
Atmosfera curată a căminului părintesc, marcată de rugăciune și respect față de valorile creștine, a rodit timpuriu în sufletul copilului dorința de a se dărui lui Hristos.
Încă din tinerețe, Grigore a ales calea vieții monahale, intrând ca frate la Mănăstirea Bogdana din județul Bacău. Aici a deprins ascultarea, smerenia și rânduiala vieții călugărești, punând temeliile unei formări duhovnicești solide, care avea să-i susțină întreaga existență.
Studiile teologice și chemarea slujirii
Între anii 1925-1928, fratele Grigore a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, unul dintre cele mai importante centre de formare teologică ale vremii. Desființarea seminarului l-a obligat să-și continue studiile la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău, iar apoi la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica. Dorința sa de aprofundare a cunoștințelor teologice l-a purtat mai departe, până la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1942.
Această pregătire temeinică, îmbinată cu viața de rugăciune și ascultare, l-a format pe viitorul stareț și mucenic ca pe un slujitor complet al Bisericii, capabil să răspundă atât nevoilor duhovnicești, cât și celor administrative sau misionare.
Tunderea în monahism și slujirea stăreției
În anul 1932, fratele Grigore a venit la Mănăstirea Tismana, unde a fost tuns în monahism, primind numele de Gherasim. Nu după mult timp, a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, slujind cu multă râvnă și evlavie.
La 15 aprilie 1937, Cuviosul Gherasim a fost numit stareț al Mănăstirea Arnota, unde s-a remarcat prin spirit gospodăresc și jertfelnic. Între anii 1937-1939, s-a străduit să refacă ansamblul monahal grav afectat de un incendiu, reușind nu doar să repare zidurile, ci și să revigoreze viața duhovnicească a obștii.
Activitatea culturală și misionară
În anul 1939, renunțând la stăreția Mănăstirii Arnota, Cuviosul Gherasim s-a întors la Mănăstirea Cernica, unde a fost numit bibliotecar și contabil al Seminarului Teologic. Aici, prin munca sa discretă, a contribuit la buna funcționare a instituției și la formarea viitorilor slujitori ai Bisericii.
La 1 aprilie 1942, la îndemnul Mitropolitului Nifon al Olteniei, a fost trimis peste Prut, în Transnistria, pentru a întări credința ortodoxă a românilor de acolo. A ridicat și a reparat biserici, a slujit ca preot, profesor și învățător, aducând mângâiere și speranță unor comunități greu încercate de vitregiile vremii.
Stareț al Tismanei și exarh al mănăstirilor din Oltenia
Revenit în țară în anul 1943, Cuviosul Gherasim s-a întors la Mănăstirea Tismana, unde a fost numit exarh al tuturor mănăstirilor din Oltenia și, totodată, stareț al mănăstirii sale de metanie. A primit rangul de arhimandrit și a inițiat ample lucrări de refacere a mănăstirii, grav afectată după ce fusese folosită ca închisoare pentru preoți.
Prin râvna și echilibrul său, a devenit o figură de autoritate morală și duhovnicească, respectată atât de monahi, cât și de credincioși.
Prigoana comunistă și arestarea
Odată cu instaurarea regimului comunist, Biserica și slujitorii ei au intrat sub o aspră prigoană. În toamna anului 1947, un grup din rezistența anticomunistă a primit adăpost și hrană la Mănăstirea Tismana. Pentru acest gest de milă creștină, Cuviosul Gherasim a fost arestat la 26 septembrie 1948, sub acuzația de „dezordine socială”.
Condamnat la zece ani de temniță grea, a fost închis mai întâi la Craiova, apoi la Închisoarea Aiud, unde i s-a interzis purtarea veșmântului monahal. Mai târziu, a fost trimis la Poarta Albă, la muncă silnică la Canal, unde s-a îmbolnăvit grav de tuberculoză.
Mucenicia și iertarea desăvârșită
Din cauza stării sale critice, a fost transferat la Închisoarea Târgu Ocna. Aici și-a purtat suferința cu răbdare și rugăciune, devenind sprijin și mângâiere pentru ceilalți deținuți. Se spune că și-a cunoscut mai dinainte ziua mutării la Domnul.
În ultimele sale zile, lângă patul său a fost adus și unul dintre călăii săi, un deținut trecut prin reeducare, grav bolnav. La 25 decembrie 1951, în ziua Nașterii Domnului, Cuviosul Gherasim a cerut să fie dus lângă acesta, reușind, prin dragoste și iertare, să-l aducă la pocăință. În acea noapte, ambii au trecut în pace la cele veșnice.
Moștenirea duhovnicească
Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana rămâne un model de slujire totală, de fidelitate față de Hristos și de iubire jertfelnică față de aproapele. Viața sa arată că adevărata biruință nu este supraviețuirea, ci rămânerea în adevăr și în dragoste, până la capăt. Prin sângele său mucenicesc, el a pecetluit o mărturie care continuă să lumineze conștiința Bisericii și a neamului românesc.
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana
Îndreptătorule al călugărilor și podoaba cea aleasă a mărturisitorilor, Sfinte Părinte Gherasim, lauda Tismanei, cel ce ești preamărit în ceata mucenicilor și împreună te veselești în ceruri cu Sfântul Nicodim, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Condacul Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana
Glasul 3
Podobie: Fecioara astăzi…
Lângă izvorul dragostei dumnezeiești ai fost răsădit și crescut, Cuvioase Gherasim, părinte duhovnicesc al Tismanei, și, odrăslind roadele smereniei și iertării, te-ai încununat și cu moartea mucenicească, de Dumnezeu purtătorule, iar în ceruri acum te rogi pentru noi.