Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia este unul dintre acei slujitori ai Domnului Iisus Hristos care, deși mai puțin cunoscuți decât alți sfinți contemporani, a luminat vremuri întunecate prin râvna sa, prin viața monahală aleasă și prin curajul de a mărturisi credința ortodoxă chiar în cele mai grele împrejurări. Trecând prin focul războiului, prin prigoana bolșevică și prin cumplita suferință a Gulagului, Sfântul Iraclie a devenit un simbol al rezistenței duhovnicești și al iubirii jertfelnice pentru Dumnezeu și neam.
Obârșia și chemarea către viața duhovnicească
Sfântul Iraclie s-a născut la 11 martie 1893 în localitatea Pojorâta din județul Suceava, primind la botez numele de Ioan. Provenind dintr-un spațiu de profundă trăire ortodoxă, încă din copilărie a fost pătruns de învățăturile Evangheliei și de frumusețea slujbelor bisericești, ceea ce i-a trezit în inimă o înclinație firească spre cele sfinte.
Tinerețea sa a fost curmată brusc de ororile Primului Război Mondial, în care a fost înrolat și trimis în linia întâi. A fost rănit grav, cu pericol de a-și pierde mâna stângă. În acele clipe de cumpănă, a făcut o promisiune fierbinte lui Dumnezeu că, dacă va fi salvat, își va închina viața slujirii Lui. Minunea s-a împlinit, și el a fost vindecat într-un chip ce depășea puterile omenești. După ce a fost eliberat din prizonierat în anul 1917, în loc să revină acasă, și-a împlinit promisiunea și a rămas în Basarabia, care tocmai se desprinsese de Rusia bolșevică.
Tunderea în monahism și slujirea Bisericii
Viața sa monahală a început în Mănăstirea Hârbovăț, aflată în raionul Călărași, unde a fost călugărit în anul 1920, primind numele de Iraclie. În anul 1925 a fost hirotonit diacon, iar în anul 1927, ieromonah. În paralel, între anii 1926-1930, a urmat cursurile Facultății de Teologie din Chișinău, unde s-a remarcat prin seriozitate, smerenie și erudiție.
Era cunoscut ca un cărturar iscusit, orator desăvârșit, traducător și publicist, având cunoștințe solide de limbi străine (rusă, germană, găgăuză). A tradus texte duhovnicești și a contribuit la înviorarea vieții spirituale a monahismului basarabean, fiind în același timp un mare duhovnic și un om milostiv, apropiat de nevoile celor sărmani. Toți cei care l-au cunoscut mărturisesc despre blândețea, înțelepciunea și râvna sa apostolică.
Slugă credincioasă în vremuri de prigoană
În anul 1940, când sovieticii au ocupat Basarabia și administrația românească s-a retras, Părintele Iraclie a fost desemnat vicar al eparhiei, pentru a menține echilibrul într-un moment extrem de dificil. Din această poziție a încercat să salveze ce se mai putea salva din viața monahală basarabeană, iar după desființarea mănăstirii Hârbovăț, s-a mutat ca preot la parohia Nisporeni.
Acolo, în taină, a continuat să susțină monahii prigoniți, trimițându-le bani și alimente la mănăstirile Noul Neamț și Hâncu, păstrând vie comuniunea și nădejdea în mijlocul prigoanei. După revenirea Armatei Române în anul 1941, Cuviosul Iraclie a fost repus în funcție la Mănăstirea Hârbovăț și s-a implicat activ în reînvierea vieții de obște, chemând înapoi călugării izgoniți.
În perioada anilor 1941–1944, a fost numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, iar în martie 1944, a fost desemnat vicar eparhial pentru regiunile evacuate din cadrul aceleiași eparhii. În acești ani a fost o voce profetică și o lumină pentru clerici și credincioși, aducând mângâiere și întărire în vremuri de mare neliniște.
Martor al credinței în temnițele comuniste
După reinstaurarea regimului sovietic în anul 1944, soarta sa s-a schimbat radical. La 2 august 1945, a fost arestat de autoritățile bolșevice, iar pe 17 decembrie 1945, a fost condamnat la 8 ani de muncă silnică în Siberia, pentru pretinse „agitații și propagandă antisovietică”, o formulare des folosită pentru a înlătura clerul românesc din Basarabia.
În închisorile Gulagului, în frig, foamete și suferință, Părintele Iraclie nu a încetat niciodată să-și împlinească slujirea preoțească. A fost un sprijin duhovnicesc pentru ceilalți deținuți, spovedind, mângâind, ținând vie credința în inimile celor încarcerați. A refuzat constant să colaboreze cu regimul, ceea ce i-a adus multe persecuții, dar și o tărie sufletească întărită de harul lui Dumnezeu.
A supraviețuit celor opt ani de lagăr, fapt ce poate fi considerat o minune, ținând cont de cruzimea și inumanitatea regimului carceral sovietic. Reîntors în Basarabia în anul 1953, nu a mai fost primit în funcții înalte, dar a acceptat cu smerenie ascultări modeste: casier la Mănăstirea Țigănești, ghid la Mănăstirea Noul Neamț, până la închiderea acesteia în anul 1962.
Trecerea la cele veșnice și cinstirea de mai târziu
Ultimii ani din viață i-a trăit în satul Chițcani, sub ocrotirea unui fiu duhovnicesc, aproape de Mănăstirea Noul Neamț, unde inima sa rămăsese ancorată. A trecut la Domnul la 16 august 1964, înconjurat de puțini, sub supravegherea atentă a autorităților comuniste, care se temeau de influența sa spirituală.
A fost înmormântat în cimitirul satului Chițcani, fără ceremonii publice, într-o tăcere impusă de frica regimului. Însă Dumnezeu, Care nu lasă nerăsplătită jertfa celor credincioși, l-a proslăvit în ceruri și l-a întărit ca stâlp al Bisericii în vremuri de tulburare.
În anul 1992, după căderea regimului comunist, Procuratura Generală din Republica Moldova a reabilitat numele Părintelui Iraclie, recunoscând caracterul nedrept al condamnării sale. Această reabilitare a fost o mărturisire târzie a dreptății, dar importantă pentru a restabili adevărul istoric.
Moștenirea duhovnicească a Cuviosului Iraclie
Viața și jertfa Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia reprezintă un model de slujire totală a Domnului Iisus Hristos, în orice condiții. A fost un păstor bun, iubitor de Biserică, un călugăr smerit, dar în același timp curajos și neînfricat în fața prigoanelor.
Misiunea sa rămâne actuală și astăzi: în vremuri de confuzie spirituală și încercări, viața sa este o chemare la statornicie, credință și nădejde în Dumnezeu. Așa cum el nu s-a lepădat nici în lagăr, nici în temniță, nici în exil, tot astfel și creștinii zilelor noastre sunt chemați să-și mărturisească credința cu îndrăzneală, dar și cu iubire și smerenie.
Pentru toate acestea, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Iraclie ca mărturisitor al dreptei credințe, in data de 3 august a fiecarui an, iar poporul credincios din Basarabia și Bucovina îl pomenește cu evlavie, ca pe un sfânt care a adus lumină într-un veac de întuneric.
Condacul Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia
Glasul 4
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce…
Rănit de dragostea Stăpânului nostru, te-ai nevoit în mănăstirea Hârbovățului și, luminându-ți sufletul cu sfintele virtuți, harul Mângâietorului ai primit, Cuvioase, și duhovnic iscusit, cu înaltă trăire, ai fost în vremuri grele, iar acum te rogi în ceruri, Părinte Iraclie!
Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia
Ceata monahilor și a credincioșilor din Basarabia astăzi te laudă, Sfinte Iraclie, cinstind slăvita ta pomenire, că i-ai luminat pe toți cu lumina Scripturilor, cu slujirea Tainelor, și cu graiul Părinților; de aceea, te rugăm, mijlocește pentru sufletele noastre.