Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești se numără printre marii părinți duhovnicești ai secolului al XIX-lea, fiind una dintre cele mai luminoase roade ale pământului binecredincios al Moldovei.
Originea și chemarea la viața monahală
Sfântul Cuvios Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, într-o familie de țărani credincioși. La botez a primit numele de Alexandru Luchian. Încă din copilărie a fost crescut în frica lui Dumnezeu, deprinzând dragostea pentru rugăciune, biserică și viață curată.
Harul lui Dumnezeu a lucrat din timp în inima sa, iar la vârsta de 20 de ani a simțit chemarea irezistibilă spre viața călugărească.
Primii pași în nevoința monahală i-a făcut la Mănăstirea Căldărușani, unde a petrecut doi ani în ascultare, post și rugăciune. Aici s-a format duhovnicește, deprinzând rânduiala vieții de obște și gustând din frumusețea ascultării desăvârșite.
Nevoința athonită și desăvârșirea duhovnicească
Dorul de liniște și de rugăciune mai adâncă l-a purtat curând spre Sfântul Munte Athos, Gradina Maicii Domnului și leagănul monahismului ortodox. Aici s-a așezat în Schitul românesc Lacu, unde viețuiau peste 80 de sihaștri români, renumiți pentru asprimea nevoințelor lor. În acest mediu de rugăciune neîncetată, Sfântul Antipa a deprins lucrarea rugăciunii lui Iisus, devenind cunoscut pentru postul aspru, privegherile de toată noaptea și lacrimile pocăinței.
După aproape cincisprezece ani de viețuire la Lacu, s-a mutat pentru o vreme la Mănăstirea Esfigmenu, unde a primit marele și îngerescul chip al schimniciei, luând numele de Antipa, și a fost hirotonit diacon. Harul lui Dumnezeu se arăta tot mai lucrător în viața sa, fiind înzestrat cu darul înainte-vederii și al vindecării bolilor, dar mai ales cu darul rugăciunii curate.
Întoarcerea în Moldova și drumul spre nord
Iubind mai mult smerenia decât slava, în anul 1860 Sfântul Antipa a părăsit Sfântul Munte Athos și s-a întors în Moldova. A viețuit o vreme în mănăstirile din preajma Iașilor, însă mulțimea credincioșilor care îl căutau pentru sfat și rugăciune l-a determinat să caute din nou liniștea. După pelerinajul la sfintele moaște de la Pecerska, a pornit spre nordul Europei, atras de vestea unei mănăstiri isihaste aflate pe o insulă.
Astfel, în anul 1865, Sfântul Cuvios Antipa a ajuns la Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din Lacul Ladoga. Aici a găsit o obște de călugări îmbunătățiți, adânciți în rugăciunea inimii, care i-au devenit frați și împreună-nevoitori.
Viața de sfințenie la Mănăstirea Valaam
La Valaam, Sfântul Antipa a petrecut încă 17 ani de viață ascetică, fiind hirotonit preot și slujind cu multă evlavie Sfânta Liturghie. Rugăciunea inimii era respirația sufletului său, iar postul, privegherea, metaniile și lacrimile alcătuiau jertfa zilnică adusă lui Dumnezeu. Trăia în desăvârșită sărăcie, fără a avea nimic al său, dar fiind bogat în har.
Datorită vieții sale curate, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni și al înainte-vederii. Cunoștea gândurile oamenilor și îi povățuia cu blândețe pe calea mântuirii. Mulți monahi și credincioși din Rusia de nord și din Carelia îl căutau ca pe un adevărat părinte duhovnicesc. Dintre ucenicii săi, cel mai cunoscut a fost ieroschimonahul Pimen, care i-a scris viața la scurt timp după mutarea sa la Domnul.
Adormirea și cinstirea ca sfânt
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești s-a mutat cu pace la Domnul la data de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani, fiind înmormântat în gropnița Mănăstirii Valaam. Viața sa aleasă a fost repede cunoscută și cinstită de obște, iar în anul 1883 ucenicii săi au rânduit scrierea vieții pentru folosul sufletesc al credincioșilor.
Canonizarea sa a avut loc în anul 1906, în Sfântul Munte Athos, fiind trecut în rândul sfinților ca unul dintre ultimii mari cuvioși ai Atonului. Este singurul călugăr român care s-a nevoit la Mănăstirea Valaam și unul dintre puținii sfinți români cinstiți deopotrivă în Athos, Rusia și Finlanda.
Moștenirea duhovnicească
Sfântul Cuvios Antipa rămâne un model de rugăciune neîncetată, de smerenie și de jertfă. Viața sa ne arată că sfințenia nu este legată de un loc anume, ci de curăția inimii și de dorul arzător după Dumnezeu. Prin exemplul său, el cheamă și astăzi pe creștini la liniștire, pocăință și rugăciune adâncă.
Cu sfintele sale rugăciuni, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești să ne ajute să dobândim pacea inimii și să rămânem statornici pe calea mântuirii. Amin.
Troparul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești
Glasul 5
Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaților bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; și acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povățuiască pe calea îngerească.
Condacul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești
Glas 4
Din frământătura ostenelilor înmuiate cu lacrimile milostivirii tale, ai dospit rugăciunea cea mult roditoare, Părintele nostru Antipa. Adu-ți aminte și de neamul nostru din care ai odrăslit, Preafericite, și ocrotește patria ta cu mijlocirile tale către Dumnezeu, ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, odrasla Moldovei, iubitorule de pustnicie!