Astăzi, pe 7 decembrie, prăznuim pe Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș, lumină a curăției și a milosteniei, care încă din copilărie a unit dragostea de Dumnezeu cu iubirea față de aproapele.
Prin faptele ei bune și prin statornicia credinței, și-a umplut candela sufletului cu untdelemnul virtuților, devenind vrednică de întâlnirea cu Mirele ceresc și de bucuria fecioarelor înțelepte.
Originea și copilăria Sfintei Filofteia
Sfânta Muceniță Filofteia, această stâlpare binecuvântată și purtătoare de roade ale faptelor bune, s-a născut în marea cetate Târnovo, într-o familie de plugari simpli, dar credincioși. Era de neam bulgar, iar părinții ei duceau o viață modestă, însă cu frică de Dumnezeu. Mama ei, femeie evlavioasă și bine învățată în faptele credinței, i-a sădit din fragedă pruncie în suflet semințele binelui, ale curăției trupești și sufletești, dar și dragostea față de aproapele.
Mama Filoteiei a trăit doar puțin alături de fiica ei, însă în acest răstimp i-a sădit în inimă învățături prețioase despre milostenie, despre trecătoarea viață pământească și despre veșnica împărăție a lui Hristos. „Cum este pomul, așa este și rodul”, spune tradiția, iar Filofteia, crescută în acest duh, a devenit o odraslă vrednică de grădina Raiului. Moartea mamei, deși dureroasă, nu a întrerupt lucrarea ei în sufletul copilei, căci aceasta păstra în inimă cuvintele și pilda celei ce o născuse.
Rămasă orfană de mamă, Filofteia nu s-a dat la jocuri copilărești, nici la cântece lumești sau la împodobiri deșarte. Dimpotrivă, ea se îndeletnicea cu mergerea la biserică, cu ascultarea Sfintelor Scripturi, cu postul, rugăciunea și faptele milei creștine. ,, Gata am fost și nu m‑am tulburat să păzesc poruncile Tale.”, (Ps. 118, 60) iar aceasta era viețuirea ei în toate zilele.
Viața sub asuprirea mamei vitrege
După ce mama sa s-a mutat la Domnul, tatăl Filoteiei s-a recăsătorit. Din nefericire, mama vitregă nu avea dragoste față de copila rămasă în grija ei. Văzând virtuțile Filoteiei, diavolul a sădit în inima acestei femei invidia și răutatea. Pentru fiecare gest de milostenie și pentru fiecare faptă bună, copila era bătută, certată și pârâtă tatălui ei.
Filofteia însă nu înceta a face binele. Fecioara își păstra neîntinată curăția, mergea cu osârdie la slujbele Bisericii și își împărțea hainele bune săracilor. Când era trimisă la câmp cu mâncare pentru tatăl ei, împărțea din merindele sale copiilor flămânzi care o așteptau pe drum, cunoscându-i bunătatea sufletului.
Tatăl său, observând că mâncarea nu-i ajunge, o certa aspru. Mama vitregă, prefăcându-se, îl asigura că trimite întotdeauna suficient. Dar mâniindu-se pe copilă, el a decis să o pândescă, pentru a vedea ce face cu merindele.
Pătimirea și moartea mucenicească
Într-o zi, stând ascuns lângă cărarea pe care venea Filofteia, tatăl ei a văzut cum aceasta împărțea bucatele săracilor. Atunci, orbit de mânie și îndemnat de duhul răutății, a aruncat cu barda asupra ei. Lama i-a lovit piciorul, provocându-i o rană grea. Sfânta a căzut la pământ, iar sângele ei a strălucit ca o lumină cerească în jurul locului.
În puțină vreme, fericita fecioară și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, devenind mireasă a lui Hristos și muceniță pentru fapta iubirii sale de oameni.
Tatăl ei, cuprins de groază și remușcare, a încercat să ridice trupul ei, dar nu a putut. Trupul devenise greu, o minune care arăta că sfânta nu mai aparținea lumii acesteia.
Descoperirea voii Sfintei și aducerea moaștelor în Țara Românească
Tatăl, înspăimântat, a alergat la arhiepiscopul Târnovei și i-a mărturisit întregul păcat. Arhiepiscopul, împreună cu clerul și mulțime de credincioși, au venit cu lumânări și tămâie să ridice trupul sfintei și să-l ducă în catedrala cetății. Dar trupul Sfintei Filofteia nu se ridica.
Înțelegând că sfânta își arată voia, preoții au început a rosti numele mai multor mănăstiri și biserici din sudul și nordul Dunării. Trupul nu se ușura. Când au rostit numele Mănăstirii Curtea de Argeș, trupul sfintei s-a ușurat îndată. Aceasta a fost semn că Filofteia dorea să fie dusă în Țara Românească.
Cu mare cinste și bucurie, moaștele ei au fost purtate spre Argeș, unde domnitorii țării și credincioșii le-au primit cu evlavie. De atunci până astăzi, Sfânta Muceniță Filofteia este considerată ocrotitoarea Țării Românești, a copiilor și a tinerelor fete, a celor aflați în suferință și în nevoi.
Cinstirea Sfintei și puterea minunilor sale
Sfintele ei moaște se află astăzi în paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș și sunt izvor de mângâiere și de vindecare pentru toți cei care se apropie cu credință. Numeroase minuni s-au săvârșit de-a lungul veacurilor la racla ei, căci Dumnezeu preamărește pe cei care L-au iubit și au slujit semenilor cu toată inima.
Sfânta Filofteia rămâne chipul copilului curat la suflet, care nu cunoaște răutatea, care răspândește lumină în jur și împlinește porunca iubirii lui Hristos chiar cu prețul vieții sale. Ea este pildă pentru tineri, pentru părinți, pentru întreaga lume creștină, căci în scurta ei viață a pus în practică Evanghelia în cel mai curat mod cu putință.
Sfânta Muceniță Filofteia, model de curăție, milostenie și jertfă
Sfânta Muceniță Filofteia ne învață că vârsta nu este o piedică pentru sfințenie și că dragostea față de aproapele valorează mai mult decât orice bogăție trecătoare. Ea a unit fecioria cu milostenia și a primit cununa muceniciei, intrând în ceata fecioarelor înțelepte.
Viața ei rămâne până astăzi o chemare la curăție sufletească, la milostenie, la iubire adevărată și la nevoință. Prin rugăciunile ei, Dumnezeu să ne dăruiască și nouă untdelemn în candela sufletului, ca să intrăm împreună cu ea în cămara de nuntă a Împărăției cerurilor.
Troparul Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş
Glasul 8
Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Sfântă Filofteia, Preafericită, din pruncie te-ai adus prin fapta bună jertfă fără prihană lui Dumnezeu, Celui Ce mai înainte de a te naşte te ştia pe tine, care te-ai făcut podoaba fecioarelor şi locuitoare Cămării celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!