În fiecare an, la data de 25 noiembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, fecioara cea preaînțeleaptă, care a strălucit ca o stea aleasă în cetatea Alexandriei, în primele veacuri creștine. Viața ei unește într-un chip rar frumusețea trupească, noblețea de neam, adânca învățătură omenească și dragostea arzătoare pentru Hristos, Mirele sufletului ei.
Originea nobilă și înțelepciunea Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina
Sfânta Ecaterina a trăit pe vremea împăraților păgâni Maximian și Maximin, în jurul anului 304–305, fiind fiica lui Consta, un principe vestit, care avusese cândva rang împărătesc. Născută și crescută în Alexandria Egiptului, ea a primit o educație aleasă, pe măsura neamului său boieresc și a bogăției familiei. De mică s-a arătat deosebit de isteață, având mintea ageră și dor mare de știință.
Frumusețe deosebită și înțelepciune rară
La vârsta de aproximativ optsprezece ani, Sfânta Ecaterina era nu numai foarte frumoasă la față și înaltă la statură, ci și cu totul deosebită prin înțelepciune. Învățase desăvârșit tot meșteșugul cărții elinești și latinești, citind pe marii autori ai vremii: Homer și Virgiliu, pe filosofii Aristotel și Platon, pe alți înțelepți vestitori ai lumii, dar și pe marii doctori Asclipie, Hipocrate, Galin și alții.
Pe lângă acestea, stăpânea arta retoricii și a silogismelor, cunoscând metoda de argumentare a filozofilor, precum și tainele astronomilor și învățăturile magilor de odinioară. Vorbea mai multe limbi și cunoștea dialectele multor neamuri, astfel încât cei care o ascultau rămâneau uimiți de tăria cuvântului și de limpezimea minții ei. Mulți, deși nu o văzuseră, auziseră despre înțelepciunea și frumusețea ei cea aleasă.
De aceea, mulți dintre fiii de împărați și de domni cei bogați cereau mâna Ecaterinei, dorind s-o ia de soție. Mama ei, care era creștină în ascuns, de frica prigoanei ridicate de Maximin împotriva creștinilor, împreună cu rudele o îndemna necontenit să se mărite, ca să nu se piardă moștenirea tatălui ei și să nu ajungă împărăția în mâinile unui străin.
Căutarea Mirelui desăvârșit
Ecaterina însă iubea mult fecioria și nu voia nicidecum să se căsătorească. Ca să scape de stăruințele lor, a pus o condiție care părea cu neputință:
dacă voiau să o mărite, să-i găsească un bărbat care să îi fie asemenea în patru daruri – bunătate de neam, bogăție, frumusețe și înțelepciune. „Mai nevrednic și mai prost decât mine nu voiesc a lua”, le-a spus ea, arătând nu mândrie lumească, ci conștiința chemării ei către ceva mai înalt.
Rudele i-au răspuns că se pot găsi fii de împărați și de domni care să fie de neam bun și chiar mai bogați decât ea, dar nici în frumusețe, nici în înțelepciune nu era cineva care să se poată asemăna cu dânsa. Atunci Ecaterina le-a zis hotărâtă: „Eu bărbat necărturar nu voiesc a avea!”.
Mama ei, văzând că nu o poate birui cu vorba, și știind în taină de credința în Hristos, a dus-o la un părinte duhovnicesc, un bătrân sfânt și plăcut lui Dumnezeu, care viețuia retras într-un loc ascuns afară din cetate. Văzând bătrânul chipul ei luminat și auzindu-i cuvintele înțelepte, a înțeles că Dumnezeu o cheamă la o mireasă duhovnicească și a dorit să o câștige pentru Hristos, Împăratul ceresc.
Întâlnirea tainică cu Hristos, Mirele sufletului
Bătrânul i-a vorbit Ecaterinei despre un „Tânăr minunat”, Care o întrecea în toate darurile: mai frumos decât soarele, mai înțelept decât toți filozofii și cu bogății nesfârșite. Ecaterina a crezut la început că este vorba de un împărat pământesc și a dorit să-L vadă. Atunci bătrânul i-a descoperit că Acest Tânăr este Hristos, născut mai presus de fire din Fecioara Maria, Împărăteasa îngerilor, și i-a dat o icoană a Maicii Domnului, îndemnând-o să se roage cu credință.
Rugându-se în cămara sa, Ecaterina a avut o vedenie: Maica Domnului cu Pruncul în brațe i S-au arătat, dar Hristos Își întorcea fața, spunând că ea se află încă în păgânătate. La cuvintele Maicii Sale, Domnul a trimis-o să învețe credința cea adevărată.
A doua zi, Ecaterina a mers la bătrân, care i-a descoperit tainele credinței creștine, de la facerea lumii până la venirea Mântuitorului și răsplata veșnică. Fecioara a crezut cu toată inima și a primit Sfântul Botez.
Rugându-se din nou, Ecaterina a avut o a doua vedenie: Hristos a privit-o cu dragoste, numind-o prealuminată și vrednică, și i-a pus un inel în deget, logodind-o mireasă a Sa pentru veșnicie. Deșteptându-se, Ecaterina a găsit inelul pe mână și s-a dăruit cu totul Mirelui ceresc.
Mărturisirea credinței și biruința asupra filozofilor
După venirea lui Maximin în Alexandria și a jertfelor aduse idolilor, Sfânta Ecaterina, mișcată de râvnă sfântă, a mers înaintea împăratului și i-a arătat deșertăciunea închinării la idoli, chemându-l la credința în Hristos. Neputând să-i răspundă, Maximin a adunat filosofi și retori ca s-o înfrunte, dar Ecaterina, luminată de har, i-a biruit pe toți prin înțelepciunea sa și le-a dovedit adevărul Evangheliei. Rușinați, aceștia au mărturisit credința în Hristos, iar împăratul i-a condamnat la moarte prin foc. Înainte de a muri, Sfânta i-a însemnat cu semnul Crucii și i-a întărit să primească mucenicia ca pe un botez al sângelui.
Pătimirile și moartea mucenicească
Văzând împăratul că Sfânta Ecaterina rămâne statornică în credință, a poruncit să fie bătută cu asprime și aruncată în temniță. Acolo, harul lui Dumnezeu a făcut ca împărăteasa și voievodul Porfirie, veniți în taină s-o vadă, să creadă în Hristos. Mai târziu, Sfânta a fost supusă chinului roților cu cuțite, dar, prin minune, uneltele s-au sfărâmat, iar mulți dintre cei de față au primit credința. Împărăteasa însăși a mărturisit pe Hristos și a primit moarte mucenicească. În cele din urmă, Maximin a osândit-o pe Ecaterina la tăierea capului. Înainte de a-și pleca fruntea sub sabie, ea s-a rugat pentru cei ce îi vor cinsti pomenirea. Când i-a fost tăiat capul, în loc de sânge a curs lapte, iar îngerii lui Dumnezeu i-au ridicat trupul și l-au așezat în chip minunat pe Muntele Sinai, unde se păstrează până astăzi cinstitele ei moaște.
Condacul Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Ceată cinstită ridicaţi acum Dumnezeieşte, iubitorilor de mucenici, cinstind pe Preaînţeleapta Ecaterina. Că aceasta în locul luptei pe Hristos a propovăduit şi pe balaurul l-a zdrobit, cunoştinţa ritorilor ruşinând.
Troparul Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina
Glasul 4
Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino!Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească, înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.