Nașterea Domnului reprezintă una dintre cele mai mari și mai adânci taine ale credinței creștine, temelia mântuirii neamului omenesc și începutul lucrării văzute a lui Dumnezeu în istorie.„Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,” (Galateni 4, 4), nu prin strălucirea puterii lumești, ci în smerenie, în taină și în iubire desăvârșită față de om.
Evenimentul Nașterii Domnului nu este doar o amintire istorică, ci o realitate vie, care se actualizează în fiecare an în viața Bisericii și în inimile credincioșilor.
Taina logodirii Fecioarei Maria cu Dreptul Iosif
Preacurata Fecioara Maria a fost logodită cu Dreptul Iosif nu pentru o însoțire trupească, ci pentru paza fecioriei ei și pentru acoperirea tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu. După mărturia Sfinților Părinți, această rânduială dumnezeiască a avut rolul de a ascunde lucrarea mântuirii de puterile întunericului. Iosif, bărbat drept și înaintat în vârstă, era doar cu numele soț al Mariei, iar în realitate păzitor al curăției ei, martor al vieții sale fără prihană.
Prin această iconomie, Dumnezeu a voit să împlinească profeția lui Isaia: „Iată, fecioara va lua în pântece și va naște fiu”, fără ca diavolul să înțeleagă taina. Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Damaschin arată limpede că logodirea a fost un mijloc de tăinuire a planului dumnezeiesc, pentru ca vrăjmașul să nu împiedice lucrarea mântuirii prin stârnirea urii lui Irod și a zavistiei iudeilor.
Zămislirea de la Duhul Sfânt și încercarea Dreptului Iosif
Mai înainte de a se săvârși orice însoțire, Fecioara Maria s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Pântecele ei preacurat a primit pe Dumnezeu Cel neîncăput, iar această minune a fost descoperită treptat, mai ales după întoarcerea ei de la Elisabeta. Văzând aceasta, Dreptul Iosif a fost cuprins de tulburare și de mare întristare, neînțelegând taina ce se petrecea înaintea ochilor săi.
Frământarea lui Iosif arată curăția inimii sale și dreapta judecată: nu voia nici să o vădească pe Maria, ca să nu fie omorâtă după Lege, dar nici să pară părtaș la o vină pe care nu o înțelegea. Gândul de a se depărta în taină descoperă smerenia și bunătatea lui, până când îngerul Domnului i-a vestit adevărul, risipind îndoiala și arătând că pruncul zămislit este de la Duhul Sfânt.
Nașterea Domnului ca „primăvară a lumii”
Sfântul Ioan Damaschin descrie Nașterea Domnului ca pe o adevărată primăvară duhovnicească, o înnoire a întregii creații. Așa cum primăvara aduce viață, rodire și bucurie, tot astfel venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a adus lumii vindecare, luminare și speranță. Cuvântul cel veșnic al Tatălui S-a făcut trup fără schimbare, luând firea noastră omenească, pentru a vindeca neascultarea omului prin ascultarea Sa desăvârșită.
Hristos nu este un om îndumnezeit, ci Dumnezeu înomenit: Dumnezeu adevărat și om adevărat, unit într-o singură Persoană, fără amestecare și fără despărțire. De aceea, Biserica mărturisește cu dreaptă credință că Preasfânta Fecioară Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Nașterea în peștera din Betleem
Când s-au împlinit nouă luni de la Bunavestire, porunca împăratului August privind recensământul a adus pe Iosif și pe Maria în Betleem, cetatea lui David. Neaflând loc de găzduire, au intrat într-o peșteră săracă, folosită ca adăpost pentru animale. Acolo, în cea mai mare smerenie, S-a născut Domnul slavei, fără dureri, așa cum fusese zămislit, și a fost așezat în iesle.
Această imagine cutremurătoare arată dragostea fără margini a lui Dumnezeu față de om: Ziditorul tuturor primește culcuș în iesle, pentru a-l ridica pe om din stricăciune și păcat. Sărăcia peșterii devine palat împărătesc, iar ieslea, tron al Împăratului ceresc.
Păstorii și cântarea îngerească
Cei dintâi care s-au închinat Pruncului au fost păstorii, oameni simpli, cu inima curată. Îngerul Domnului le-a vestit Nașterea Mântuitorului, iar cerul s-a deschis pentru a răsuna cântarea: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Păstorii au intrat în peșteră și s-au închinat Celui născut, devenind primii martori ai tainei.
Închinarea magilor de la Răsărit
Tot în această zi, Biserica pomenește închinarea magilor, înțelepți ai Răsăritului, care au fost călăuziți de steaua minunată vestită încă din proorocia lui Valaam. Steaua nu urma cursul firesc al astrelor, ci arăta nașterea unui Împărat ceresc. Magii au ajuns la Ierusalim, l-au tulburat pe Irod și, călăuziți mai departe de stea, au aflat Pruncul în Betleem.
Ei I-au adus daruri cu adânc sens simbolic: aur, ca unui Împărat, tămâie, ca unui Dumnezeu, și smirnă, ca Celui ce avea să pătimească pentru lume. Prin acești magi, întreaga omenire, reprezentată de diferite neamuri și rase, s-a închinat lui Hristos.
Prigoana lui Irod și fuga în Egipt
Mânia lui Irod, temător de pierderea tronului, a dus la uciderea pruncilor nevinovați din Betleem. Însă planul lui Dumnezeu nu a putut fi zădărnicit: prin vestirea îngerului, Iosif a fugit cu Pruncul și cu Mama Sa în Egipt, împlinind astfel și alte profeții mesianice. Răutatea omenească s-a lovit de puterea iubirii dumnezeiești.
Înțelesul duhovnicesc al Nașterii Domnului
Nașterea Domnului arată că mântuirea vine prin smerenie, ascultare și iubire. Hristos Se naște pentru toți: pentru cei simpli și pentru cei înțelepți, pentru păstori și pentru magi. Și astăzi, cei care I se închină cu inimă curată sunt fie oamenii simpli în credință, fie cei cu adevărat înțelepți, care caută adevărul.
Prăznuirea Nașterii Domnului este chemare la înnoirea vieții, la pace, la bunăvoire și la primirea lui Hristos în „peștera” inimii noastre. El Se naște în lume pentru ca omul să se nască din nou pentru veșnicie. A Lui este slava în vecii vecilor. Amin.
Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăciunul)
Glasul 6
Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!
Condac la Praznicul Naşterii Domnului (Crăciunul)
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.