În vinerea din Săptămâna Luminată, Biserica Ortodoxă prăznuiește Izvorul Tămăduirii – o zi închinată Maicii Domnului și minunii prin care ea a dăruit omenirii un izvor cu apă vindecătoare, în apropierea Constantinopolului. Această sărbătoare nu este doar comemorarea unei minuni din trecut, ci un semn viu al purtării de grijă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru lume, până în ziua de azi.
Minunea orbului și făgăduința dumnezeiască
Se arată în Penticostar, în vinerea cea dintâi din Săptămâna Luminată, că în Constantinopol era un ostaș milostiv și om îmbunătățit cu numele Leon, numit și Machelie. Pentru bunătatea lui, Dumnezeu l-a învrednicit mai târziu să ajungă împărat.
Când era încă ostaș, s-a întâmplat să fie într-o pădure deasă, aproape de cetate, unde a întâlnit un orb care, fiind din cale lungă și aprins de arșiță, era însetat foarte. Leon s-a întristat pentru el și l-a luat de mână, dorind să-l ducă înainte, poate vor afla apă. Dar după ce au mers puțin, orbul a căzut, sleit de puteri. Leon a căutat apă multă vreme și n-a găsit. Atunci, întristat foarte, a auzit un glas zicându-i:
„Nu te scârbi, o! Leone, că aproape de tine este apa, și adapă pe orb. Apoi să-i speli ochii lui cu dânsa, ca să cunoști puterea mea. Iar tu să știi că te vei face împărat, și atunci adu-ți aminte să-mi faci aici o biserică, să locuiesc într-însa, să vină câți au trebuință de ajutorul meu, ca să afle mântuirea sufletului și a trupului”.
Cuprins de frică, dar și bucurie, Leon a mers trei pași înainte și a găsit un mic lac cu apă. A adăpat pe orb, iar când i-a spălat ochii cu acea apă, orbul a văzut, spre uimirea amândurora. Astfel, dintr-o singură căutare, Leon a primit trei daruri: apă pentru cel însetat, o minune înaintea ochilor și o făgăduință cerească.
Nu a trecut mult și Leon a ajuns împărat. Credincios poruncii primite, a zidit o biserică în acel loc și a numit-o „Izvorul cel primitor de viață”, căci apa aceea era darul Împărătesei celei Atotputernice – Maica Domnului. De atunci, izvorul a devenit loc de tămăduire pentru mulți. Boli grele precum durerile de piept, încuierile udului, frigurile, lepra, curgerile de sânge, paralizia, bolile ochilor și ale venelor erau vindecate acolo. Nu puține au fost și cazurile în care morții au fost înviați, prin lucrarea Maicii Domnului, care dăruiește această apă „purtătoare de viață”.
Minunea împăratului Leon cel Înțelept
O altă minune legată de Izvorul Tămăduirii s-a petrecut mai târziu, pe vremea când domnea împăratul Leon cel preaînțelept, a cărui soție, Teofana, era o femeie cu viață sfântă, cinstită astăzi ca sfântă (prăznuită în 16 decembrie).
Înainte de moartea ei, împăratul s-a îmbolnăvit de o suferință grea și dureroasă – boala pietrelor la beșica udului, care îi amenința viața. Toți doctorii s-au adunat, dar niciunul nu-l putea ajuta. În Săptămâna Brânzei, durerile s-au înmulțit, iar medicii au hotărât că împăratul moare. I-au pregătit rânduiala de înmormântare, iar unii chiar voiau să-l spintece, în încercarea disperată de a-l salva.
Atunci, fericita Teofana a alergat la Cel ceresc. A intrat în cămara împărătească, a căzut în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului și, cu lacrimi fierbinți și credință adâncă, s-a rugat ca bărbatului ei să i se mai dăruiască viață.
Și Dumnezeu a auzit. Un glas nevăzut i-a spus:
„Nu te întrista, Teofano, că astăzi vine iarba cea vindecătoare, ca să vindece pe bărbatul tău”.
În aceeași zi, o călugăriță pe nume Agati, din biserica Maicii Domnului din Hrisopighi, a auzit și ea un glas, care i-a spus:
„Agati, ia degrabă puțină apă din izvorul meu, ca să duci împăratului să o bea, ca să se vindece și el, și să înceteze și durerea Teofanei, iubitei mele, care cu lacrimi strigă către mine”.
Agati a făcut întocmai. A dus apa împărătesei, iar Teofana a dat-o celui bolnav. Cum a băut, Leon s-a vindecat pe loc, cu o grabnică izbăvire. S-a sculat din pat sănătos, ca și cum n-ar fi fost niciodată bolnav. Toți cei de față au fost înspăimântați de puterea minunii. Ca semn de mulțumire, împăratul a poruncit să se facă praznic mare, în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a Fiului ei, din care S-a născut negrăit.
Mesajul acestei sărbători
Izvorul Tămăduirii nu este doar un loc fizic, ci un simbol viu al milostivirii Maicii Domnului, care nu rămâne indiferentă la rugăciunile celor care suferă. Ea mijlocește neîncetat înaintea Fiului ei, iar răspunsul cerului vine uneori prin apă, alteori prin vindecare sufletească sau putere de a duce mai departe crucea.
Izvorul Tămăduirii este o chemare la credință curată, la nădejde, la rugăciune stăruitoare. Este dovada că minunile nu s-au încheiat. Ele continuă acolo unde omul se smerește și cere, iar Dumnezeu – prin Maica Sa – lucrează. Chiar dacă nu ne aflăm lângă izvorul din Constantinopol, orice biserică devine izvor de tămăduire când e rugăciune vie și credință adevărată.
Să nu ne rușinăm să cerem. Să nu ne grăbim să disperăm. Căci acolo unde omul nu mai poate, Maica Domnului începe. Iar izvorul ei curge și astăzi.
Condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorul Tămăduirii
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ţie: Bucură-te, apă izbăvitoare!
Troparul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorul Tămăduirii
Ca un izvor neîmpuținat al milostivirii, de Dumnezeu dăruită Născătoare de Dumnezeu curată, izvorăște-ne apa darurilor tale; căci cu credință cinstim izvorul tău cel sfânt, care revarsă lumii ape de mântuire, ca să ne izbăvim de bolile sufletești și să ne învrednicim de darul tămăduirilor.