Biserica Ortodoxă prăznuiește cu mare evlavie Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, eveniment care arată nu numai cinstirea pe care Dumnezeu o poartă celui mai mare dintre proroci, ci și grija dumnezeiască pentru păstrarea sfintelor moaște spre mângâierea și întărirea credincioșilor.
Istoria acestor aflări este plină de minuni, descoperiri dumnezeiești și pilde de credință, smerenie și pocăință.
Tăierea capului Sfântului Ioan și ascunderea lui
După cum mărturisește Sfânta Evanghelie, Sfântul Ioan Botezătorul a fost întemnițat și apoi ucis din porunca lui Irod, pentru că mustrase fărădelegea acestuia. Capul său a fost adus pe tipsie la ospățul nelegiuit, fiind dat Irodiadei. Cu ură și răutate, aceasta a batjocorit capul sfântului, împungând limba care mustrase păcatul și refuzând ca el să fie îngropat împreună cu trupul.
Trupul sfântului a fost luat pe ascuns de ucenici și îngropat în Sevastia Samariei. Capul însă a fost ascuns de Irodiada în curtea sa, într-un loc adânc și necinstit, dorind astfel să șteargă pentru totdeauna amintirea celui care o mustrase.
Dar Dumnezeu nu a îngăduit ca această comoară sfântă să rămână în batjocură. Ioana, femeia lui Huza, economul lui Irod, pomenită și în Evanghelie, a luat în taină capul Sfântului Ioan, l-a pus într-un vas de lut și l-a îngropat pe Muntele Eleonului, într-un loc ascuns.
Întâia aflare a cinstitului cap
După multă vreme, un credincios bogat din palatul împărătesc, numit Inochentie, a părăsit lumea și s-a făcut monah la Ierusalim. Cumpărând loc pe Muntele Eleonului, acolo unde fusese satul lui Irod, a zidit o chilie și a început viață de nevoință.
Vrând să ridice și o mică biserică de piatră, a săpat șanț pentru temelie. Prin rânduială dumnezeiască, a descoperit în pământ un vas de lut în care se afla capul Sfântului Ioan. Din minunile care se făceau și din descoperire cerească, a cunoscut că este capul Înaintemergătorului și l-a păstrat cu mare cinste.
Temându-se însă că vremurile tulburi și stăpânirea păgână ar putea aduce necinste sfântului odor, înainte de moarte l-a ascuns din nou în pământ, în același loc. După trecerea timpului, locul s-a pustiit, iar capul a rămas iarăși necunoscut pentru mulți ani.
A doua aflare prin descoperire dumnezeiască
În vremea binecredinciosului împărat Constantin cel Mare, când credința creștină a început să înflorească, doi monahi au venit în pelerinaj la Ierusalim pentru a se închina la Sfânta Cruce și la Mormântul Domnului.
Unuia dintre ei i s-a arătat în vis Sfântul Ioan Botezătorul, poruncindu-i să scoată capul său din pământ și arătându-i locul. La început, monahii au ezitat, socotind vedenia doar un vis. Dar sfântul li s-a arătat din nou, întărindu-i.
Mergând la locul arătat și săpând, au găsit comoara neprețuită, capul Înaintemergătorului. L-au pus într-un sac din păr de cămilă și au pornit la drum.
Olarul ales de Dumnezeu
În cale, monahii au întâlnit un olar sărac din cetatea Emesa, care plecase din patria sa din pricina sărăciei. L-au luat cu ei și i-au dat să ducă sacul, fără să știe ce conține.
Atunci Sfântul Ioan i s-a arătat olarului și i-a poruncit să se despartă de monahi și să ducă el comoara acasă. Ascultând, olarul a fugit cu sacul și a dus capul sfântului în casa sa.
Dumnezeu a binecuvântat casa lui cu mare îndestulare. Olarul a cinstit capul sfântului cu lumânări, tămâie și rugăciune, ajutând din belșug pe cei săraci. Astfel, prin cinstirea sfântului, viața lui s-a schimbat cu totul.
Înainte de moarte, a pus capul într-un vas și l-a încredințat surorii sale, poruncindu-i să-l dea mai departe doar unui om temător de Dumnezeu.
Ascunderea și profanarea de către ereticul Eustatie
După mai multe generații, capul a ajuns la un monah presbiter numit Eustatie, care, deși avea în mâini această mare comoară, era rătăcit în erezia lui Arie. El ascundea capul în peștera sa și atribuia minunile puterii credinței sale greșite, înșelând pe mulți.
Când credincioșii din Emesa au aflat despre rătăcirea lui, l-au izgonit. Înainte de plecare, el a ascuns vasul cu capul sfântului adânc în pământul peșterii, nădăjduind să se întoarcă. Dar nu a mai reușit.
Descoperirea prin vedenia arhimandritului Marcel
După mulți ani, lângă acea peșteră s-a întemeiat o mănăstire. Arhimandritul Marcel, starețul mănăstirii, a avut o vedenie minunată: a văzut porțile deschise, un râu curgând și mulțimi strigând că se arată Sfântul Ioan Botezătorul. În vedenie, sfântul l-a binecuvântat și i-a dat un vas cu miere.
La scurt timp, un frate a văzut foc arzând în biserica peșterii. După câteva zile, Marcel a auzit glas care i-a spus să urmeze o stea și să sape unde îl va conduce.
Mergând în peșteră, a săpat cu rugăciune și mare osteneală până a găsit vasul cu cinstitul cap al Sfântului Ioan. Cu frică și bucurie l-a descoperit, apoi l-a anunțat pe episcopul Uranie al Emesei.
Minuni la scoaterea capului
Episcopul, împreună cu clerul, a venit și, după rugăciuni, a scos vasul. Un preot necredincios, numit Malh, a îndrăznit să se atingă de cap cu necredință și i s-a uscat mâna, lipindu-se de vas. După rugăciuni, a fost dezlipită, dar a rămas neputincioasă până când, la mutarea solemnă a capului în biserică, a fost vindecat prin porunca Sfântului Ioan arătat în vedenie.
Din capul sfântului a izvorât mir bine mirositor, iar mulți bolnavi au primit tămăduire. Chiar și un orb din naștere a primit vedere după ce a fost uns cu mir.
Aducerea la Constantinopol și păstrarea lui
Mai târziu, capul Sfântului Ioan a fost dus cu mare cinste la Constantinopol și așezat într-o biserică zidită în cinstea lui. În vremea prigoanei iconoclaste, credincioșii l-au ascuns iarăși, de frica batjocurii, ducându-l la Comani.
După restabilirea dreptei credințe, prin descoperire dumnezeiască, capul a fost găsit din nou și adus solemn la Constantinopol de patriarhul Ignatie, spre slava lui Dumnezeu și întărirea Bisericii.
Înțelesul duhovnicesc al praznicului
Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul ne arată că Dumnezeu nu lasă sfințenia în uitare. Chiar dacă oamenii ascund, prigonesc sau batjocoresc, Dumnezeu descoperă la vremea potrivită ceea ce este spre mântuirea credincioșilor.
Sfântul Ioan rămâne modelul curajului în mărturisirea adevărului, al pocăinței și al smereniei. Capul său, care a mustrat păcatul și a propovăduit venirea lui Hristos, devine izvor de har, tămăduire și binecuvântare.
Pentru credincioși, această sărbătoare este chemare la pocăință, la mărturisirea adevărului fără frică și la cinstirea sfintelor moaște, prin care Dumnezeu lucrează minuni și astăzi.
Astfel, slăvim pe Hristos, Cel ce a preamărit pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul, și ne rugăm ca prin mijlocirile lui să dobândim iertare de păcate, întărire în credință și mântuire sufletelor noastre. Amin.
Tropar la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Glasul 4
Din pământ răsărind capul Înaintemergătorului, aruncă credincioşilor Razele Nestricăciunii tămăduirilor. De sus adună mulţimea îngerilor, de jos cheamă împreună neamul omenesc, ca să înalţe cu un glas Slavă lui Hristos Dumnezeu.
Condac la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Glasul 2
Podobie: Cântând cele de sus…
Prorocule al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al Harului, aflând capul tău ca un trandafir Preasfinţit din pământ, tămăduiri luăm totdeauna; pentru că iarăşi propovăduieşti, ca mai înainte, pocăinţa în lume.