În rânduiala cea binecuvântată a Bisericii Ortodoxe, sărbătoarea aducerii moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur este un praznic al luminii, al dreptății și al împăcării.
Este o zi în care credincioșii retrăiesc, prin rugăciune și pomenire, întoarcerea triumfală a marelui ierarh în cetatea Constantinopolului, de unde fusese izgonit pe nedrept.
Această sărbătoare, prăznuită la data de 27 ianuarie, ne arată cum Dumnezeu preamărește pe cei ce Îl slujesc cu credință și curaj.
Trâmbița de aur a Ortodoxiei și apărătorul adevărului
Sfântul Ioan Gură de Aur, supranumit „trâmbița de aur a Ortodoxiei”, a fost unul dintre cei mai mari păstori și învățători ai Bisericii. Prin viața sa curată, prin predicile pline de foc dumnezeiesc și prin apărarea adevărului, el a luminat lumea creștină asemenea unui soare duhovnicesc. Cuvântul său era mai dulce decât mierea și mai prețios decât aurul, iar mustrările sale izvorau din dragostea pentru dreptate și pentru mântuirea sufletelor.
Prigonirea și surghiunul Sfântului
Trăind în vremea împăratului Arcadie și a împărătesei Eudoxia, Sfântul Ioan nu a ezitat să înfrunte nedreptatea, corupția și desfrânarea. Cu mult curaj, a mustrat-o chiar pe împărăteasă pentru abuzurile și fărădelegile ei, mai ales pentru nedreptatea făcută văduvei Calitropia, căreia i-a fost luată via cu sila.
Această atitudine dreaptă, dar necruțătoare, i-a atras ura celor puternici. Prin uneltiri și sinoade nedrepte, Sfântul a fost izgonit de două ori din scaunul patriarhal, iar a treia oară a fost trimis în surghiun, în locuri îndepărtate și lipsite de cele trebuincioase: Cucus, Aravissos și apoi Pitius. Acolo, slăbit de suferințe, foamete și boală, și-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 407, rostind cuvintele: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.
Trupul său a fost îngropat la Comane, în Armenia, alături de moaștele Sfinților Mucenici Vasilisc și Luchian. Deși îndepărtat de turma sa, Sfântul nu a fost uitat de credincioși, iar pomenirea lui a rămas vie în inimile tuturor.
Semnele dumnezeiești după moartea sa
După izgonirea Sfântului Ioan, asupra Constantinopolului s-au abătut numeroase nenorociri: cutremure, grindină, incendii și distrugeri ale palatului imperial. Poporul vedea în acestea semne ale mâniei lui Dumnezeu pentru nedreptatea făcută marelui păstor.
Împărăteasa Eudoxia a murit la scurt timp, iar împăratul Arcadie i-a urmat. La tron a venit fiul lor, Teodosie cel Mic, care avea o inimă mai blândă și mai deschisă spre pocăință. Patriarh al Constantinopolului a ajuns Sfântul Proclu, ucenic și apropiat al Sfântului Ioan Gură de Aur.
Hotărârea aducerii moaștelor
După treizeci și trei de ani de la adormirea Sfântului, în anul 438, Patriarhul Proclu l-a îndemnat pe împăratul Teodosie să aducă moaștele Sfântului Ioan înapoi în capitală, ca semn de împăcare și de iertare. Împăratul a primit cu bucurie acest sfat și a poruncit să se facă toate pregătirile cu mare cinste.
Când însă slujitorii au încercat să ridice racla din Comane, aceasta nu s-a clintit, ca și cum Sfântul nu ar fi voit să se întoarcă. Atunci, împăratul a scris o epistolă de pocăință adresată Sfântului, rugându-l să ierte greșelile mamei sale și să binevoiască a reveni la turma sa.
Scrisoarea a fost pusă pe raclă, iar îndată aceasta s-a făcut ușoară și a putut fi ridicată fără osteneală. Astfel, Sfântul și-a arătat iertarea și dragostea față de cei ce se pocăiseră.
Drumul spre Constantinopol
Moaștele Sfântului au fost așezate într-un sicriu de aur și purtate cu mare cinste prin sate și orașe. Pretutindeni erau întâmpinate cu psalmi, făclii aprinse și tămâie. Mulți bolnavi se vindecau atingându-se de raclă, iar credincioșii primeau întărire sufletească.
Când cortegiul a ajuns la Constantinopol, împăratul Teodosie a ieșit înaintea moaștelor cu tot senatul, clerul și poporul. Îngenunchind cu lacrimi, el a cerut iertare în numele mamei sale, spunând cu smerenie: „O, Părinte, când am trăit, ți-am făcut rău; iar tu, din slava ta, ajută sufletului meu”.
În timpul drumului pe mare, s-a stârnit o furtună puternică, dar corabia cu moaștele Sfântului a fost dusă în chip minunat la via văduvei Calitropia. După ce i s-a restituit pământul, valurile s-au liniștit, arătând dreptatea dumnezeiască.
Așezarea în Biserica Sfinților Apostoli
Moaștele au fost duse mai întâi la biserica Sfântului Toma și apoi la biserica Sfintei Irina, unde credincioșii strigau: „Primește-ți scaunul tău, sfinte!”. În cele din urmă, racla a fost dusă la biserica Sfinților Apostoli și așezată pe tronul patriarhal.
Atunci, toți cei de față au auzit un glas minunat grăind: „Pace tuturor!”. Era mărturia că Sfântul se întorsese cu dragoste și iertare la turma sa.
După aceasta, moaștele au fost îngropate în altar, unde se află și astăzi, izvorând har și vindecări pentru cei ce se apropie cu credință.
Minunile și puterea pocăinței
Una dintre minunile cele mai cunoscute este vindecarea unui dregător bolnav, care, rugându-se cu lacrimi la mormântul Sfântului și mărturisindu-și păcatele, a auzit glas ceresc: „Iartă-ți-se ție păcatele tale!”. Ridicându-se sănătos, a trăit apoi în curăție și credință.
Această minune arată că Sfântul Ioan Gură de Aur nu este doar un mare dascăl, ci și un mijlocitor puternic înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce se pocăiesc cu sinceritate.
Biruința adevărului prin suferință și nădejde în Hristos
Viața și pătimirea Sfântului Ioan ne învață că adevărul trebuie apărat chiar și cu prețul suferinței. Cuvintele sale către episcopul Chiriac rămân un îndemn viu la răbdare și nădejde: „Al Domnului este pământul și plinirea lui”. El ne arată că nici prigonirea, nici nedreptatea, nici suferința nu pot birui pe cel ce se încrede în Domnul Iisus Hristos.
Aducerea moaștelor sale este dovada că Dumnezeu îndreaptă lucrurile la vremea potrivită și că dreptatea Sa nu rămâne nerăsplătită.
Întoarcerea păstorului și chemarea noastră la credință și iubire în Hristos
Sărbătoarea aducerii moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur este o mărturie a biruinței adevărului, a pocăinței și a iertării. Este întoarcerea păstorului la turma sa, după ani de suferință și nedreptate. Prin această prăznuire, Biserica ne cheamă să urmăm credința, curajul și dragostea sa pentru Hristos.
Să ne rugăm acestui mare ierarh să ne fie povățuitor pe calea mântuirii, să ne întărească în încercări și să ne ajute să trăim în pace, dreptate și iubire creștină.
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
Glasul 8
Din gura ta ca o văpaie de foc strălucind harul, lumea a luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat; înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci, cu cuvintele tale învăţându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Hristos Cuvântul să mântuiască sufletele noastre.
Condac la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
Glasul 1
Ceata îngerească…
Veselitu-s-a în Taină Cinstita Biserică de întoarcerea cinstitelor tale moaşte; şi pe acestea ascunzându-le ca pe nişte aur de mult preţ, dăruieşte celor ce te laudă pe tine neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur.