Istoria creștinismului din Dobrogea, vechea provincie Scythia Minor, este strâns legată de mărturia de sânge a numeroșilor mucenici care și-au dat viața pentru Domnul Iisus Hristos în primele veacuri. Această provincie, aflată la marginea Imperiului Roman, era un important centru militar și comercial, dar și loc de exil pentru creștinii care nu se supuneau poruncilor împăraților păgâni. Aici, pe țărmurile Mării Negre, la Tomis (astăzi Constanța), au pătimit Sfinții Mucenici Macrobiu, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian, care sunt pomeniți împreună în calendarul Bisericii Ortodoxe.
Acești sfinți au viețuit și au mărturisit credința lor în vremea persecuției lui Liciniu, împărat care a condus partea de răsărit a Imperiului Roman între anii 308 și 324. Liciniu, deși inițial a semnat împreună cu Sfântul Constantin cel Mare Edictul de la Milano (313), prin care se acorda libertate creștinilor, s-a ridicat ulterior împotriva lor și a pornit o prigoană sângeroasă.
Exilați pentru că aveau credința în Domnul Iisus Hristos
Dintre acești mărturisitori, Sfinții Macrobiu și Gordian proveneau din Asia Mică. Primul era originar din Paflagonia, iar celălalt din Capadocia, regiuni cu o puternică tradiție creștină.
Amândoi se aflau în slujba curții împăratului Liciniu și se bucurau de o anumită poziție socială. Dar, într-o zi, credința lor în Domnul Iisus Hristos a fost descoperită și, în loc să renunțe la ea pentru a-și păstra privilegiile lumești, au ales să-L mărturisească pe Domnul cu prețul libertății și al vieții.
Pentru statornicia lor, Liciniu a hotărât să-i îndepărteze din mijlocul său și i-a exilat în Scythia Minor. Astfel, Dobrogea a devenit pentru ei loc de mucenicie și de slavă.
Judecata și moartea Sfinților Zotic, Lucian și Ilie
În aceeași vreme, la Tomis, erau judecați și alți creștini: Sfinții Zotic, Lucian și Ilie. Aceștia au fost aduși înaintea dregătorilor și li s-a cerut să se lepede de credință, să jertfească idolilor și să se supună poruncilor împărătești. Cu sufletele întărite de harul lui Hristos, au refuzat să se plece păgânilor.
Dregătorii i-au amenințat cu pedepse și moarte, însă ei au rămas neclintiți. Drept urmare, au fost condamnați la moarte și decapitați. În acele momente cumplite, martorii execuției erau chiar cei doi exilați, Macrobiu și Gordian, care au văzut cum frații lor în Hristos au primit cununa muceniciei.
Această priveliște nu i-a înfricoșat, ci le-a întărit credința. Au înțeles că același drum îi așteaptă și pe ei, dar că acest drum duce la Hristos, Cel ce biruie moartea.
Jertfa Sfinților Macrobiu și Gordian
Nu după mult timp, a venit și ceasul mărturisirii lor. Asemenea fraților uciși înaintea lor, Macrobiu și Gordian au fost aduși în fața judecătorilor păgâni și li s-a cerut să se lepede de Hristos. Nici amenințările, nici promisiunile nu i-au putut clinti.
Pentru statornicia lor, au fost osândiți la o moarte cumplită: arderea de vii. Dar sufletele lor nu s-au temut de focul trecător al lumii, pentru că erau pline de dorul după focul cel ceresc al Duhului Sfânt. Astfel, Macrobiu și Gordian au primit cununa muceniciei, devenind făclii care luminează până astăzi istoria creștinismului dobrogean.
Sfântul Valerian, cel care a plâns pe mormintele fraților
Ultimul dintre acești mărturisitori este Sfântul Mucenic Valerian. El nu a fost ucis prin sabie sau foc, ci a murit copleșit de durere, plângând pe mormintele fraților săi. Iubirea lui pentru Domnul Iisus Hristos și pentru ceilalți mucenici a fost atât de mare, încât sufletul i s-a despărțit de trup la mormintele celor ce primiseră mai înainte cununa.
Prin aceasta, Valerian a devenit și el părtaș la slava mucenicilor, chiar dacă nu prin vărsarea sângelui, ci printr-o adâncă părere de rău și prin iubirea care l-a unit cu ceilalți în aceeași credință.
Mărturisitori ai credinței în Scythia Minor
Sfinții Macrobiu, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian nu sunt singurii mucenici dobrogeni. Scythia Minor a fost un adevărat pământ sfințit de sângele martirilor. Numeroși creștini au fost aduși aici în exil, iar mulți dintre ei și-au pecetluit credința cu moartea.
Această realitate arată că Dobrogea nu a fost doar un colț uitat de lume, ci un centru viu al creștinismului timpuriu. Aici au pătruns încă din primul secol învățăturile Sfinților Apostoli, iar mucenicii au întărit această credință prin sângele lor.
Cinstirea lor în Dobrogea și în întreaga Ortodoxie
Tradiția locului păstrează până astăzi vie memoria acestor sfinți. Mormintele și locurile unde au pătimit au devenit pentru creștini locuri de rugăciune. Bisericile din Dobrogea, dar și din întreaga țară, îi pomenesc pe acești sfinți mucenici, iar credincioșii se roagă lor pentru întărire în credință și pentru ajutor în necazuri.
Ei sunt mărturia vie că Hristos nu a părăsit niciodată aceste ținuturi și că Biserica s-a clădit pe sângele martirilor.
Sfinții Mucenici Macrobiu, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian din Dobrogea reprezintă o comoară a Bisericii și un izvor de întărire pentru toți credincioșii
Viața lor ne arată că adevărata slavă nu vine din bogății, din putere sau din cinste lumească, ci din mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Ei au fost uniți în suferință și au biruit moartea, iar astăzi sunt împreună în lumina Împărăției lui Dumnezeu.
Să urmăm exemplul lor, să păstrăm credința curată și să ne aducem aminte că fiecare clipă a vieții poate fi o mărturisire a Evangheliei. Cinstindu-i pe sfinți, Îl cinstim pe Domnul Iisus Hristos, Cel ce i-a întărit și i-a încununat.
Troparul Sfinților Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian
Glas 5
Să cinstim cu credință pe Mucenicii Sfinți cei ce în Tomis, prin chinuri, prin sabie și prin foc sfârșit bun au dobândit, mărturisind pe Domnul, primind de la El cununi nepieritoare și fiind cinstiți acum în ceruri cu multă slavă, mijlocesc lumii pace și mare milă.
Sfinților Mucenici MacrobIe, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!