În istoria Bisericii Ortodoxe Române, secolele XVIII-XIX nu au fost doar perioade de frământări politice și ocupații străine, ci și epoci în care s-au ridicat oameni cu viață sfântă, care au ținut candela credinței aprinsă în mijlocul întunericului. Printre aceștia, Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei strălucesc ca modele de trăire autentică, nevoință și statornicie în dreapta credință.
Sihăstria Putnei – Vatră de sfințenie
Așezată în inima codrilor Bucovinei, Sihăstria Putnei a fost, încă din veacurile de demult, un loc de retragere pentru monahii iubitori de liniște și rugăciune. Nu era o mănăstire de fațadă, ci un loc de nevoință dură, unde călugării își petreceau zilele în post, rugăciune, muncă și tăcere. Aici nu veneau cei căutători de slavă lumească, ci suflete hotărâte să se dăruiască total lui Iisus Hristos. În acest cadru s-au format și s-au sfințit Cuvioșii Sila, Paisie și Natan – trei personalități duhovnicești care au marcat profund istoria spirituală a Moldovei.
Sfântul Cuvios Sila – Starețul de fier și părintele îndrumător
Născut în anul 1697 în Botoșani, Sfântul Sila a fost atras de viața monahală de la o vârstă fragedă. După o scurtă perioadă ca frate începător la Schitul Orășeni, a ajuns în anul 1714 la Sihăstria Putnei, unde a fost primit de starețul Teodosie. Devotamentul său și seriozitatea l-au făcut repede remarcat, iar după trecerea la Domnul a starețului, noul conducător, Dosoftei, l-a hirotonit diacon și preot, apoi l-a tuns în schima mare.
Timp de peste 30 de ani, Sila a fost mâna dreaptă a starețului Dosoftei, purtând grijă de obște și împlinindu-și cu strictețe pravila călugărească. În anul 1753, în urma mutării la Domnul a starețului Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareț de către însuși mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. A fost un conducător exigent, dar drept, aducând rânduială, întărind viața duhovnicească și înnoind așezământul prin construirea unei biserici de piatră cu hramul Buna Vestire, a unei trapeze și a unor chilii noi.
Sub îndrumarea lui, călugării se ocupau nu doar de muncile zilnice și rugăciuni, ci și de copierea manuscriselor cu texte liturgice și scrieri patristice – o adevărată lucrare misionară pentru vremuri în care tiparul era încă o raritate.
Sfântul Sila a fost și un sfătuitor al marilor conducători ai vremii, precum Constantin Cehan Racoviță și Grigorie Calimachi, dar și un părinte iubit de poporul de rând. A trecut la Domnul în 1783, după aproape 70 de ani de viețuire monahală, într-o vreme în care Bucovina era deja sub ocupație habsburgică, iar viața schitului era din ce în ce mai grea.
Sfântul Cuvios Paisie – Rugătorul cu darul înainte-vederii
Contemporan și colaborator al Cuviosului Sila, Sfântul Paisie s-a născut în anul 1701 și a fost monah din tinerețe. A avut un parcurs divers în viața monahală: egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, apoi viețuitor la Mănăstirea Râșca, iar în final, călugăr retras la Sihăstria Putnei.
Ce l-a făcut remarcabil pe Cuviosul Paisie nu a fost o funcție administrativă, ci profunzimea trăirii lui spirituale. Era cunoscut ca un rugător înfocat, cu post aspru și o viață curată, dar și cu daruri duhovnicești speciale. Între acestea, darul înainte-vederii l-a făcut căutat și cinstit nu doar de monahi, ci și de laici care veneau pentru sfat și mângâiere. În mijlocul unei epoci de mari frământări politice și religioase, Paisie a fost un stâlp nevăzut al Ortodoxiei, apărător prin rugăciune și printr-o viață ce trăda prezența harului lui Dumnezeu.
A trecut la cele veșnice în anul 1784, la doar un an după Cuviosul Sila, lăsând în urmă imaginea unui călugăr tăcut, dar luminat, care a trăit Evanghelia nu cu vorbe, ci cu fapte.
Sfântul Cuvios Natan – Duhovnicul și călăuzitorul blând
Cel mai tânăr dintre cei trei, Natan s-a născut în anul 1717 la Pașcani și a început viața monahală la Putna, unde a fost diacon și preot. Dorul de liniște și rugăciune l-a îndemnat să se retragă la Sihăstria Putnei, locul unde se adunau sufletele mari. Aici a primit schima mare și s-a arătat un duhovnic înțelept și blând.
Viața lui a fost marcată de aceeași fidelitate față de Ortodoxie și de lupta neîncetată pentru păstrarea vieții liturgice autentice. A fost ucenicul și continuatorul Cuviosului Sila, fiind desemnat de acesta ca stareț în ultimele clipe de viață. În ciuda vremurilor tulburi – ocupația austriacă adusese interdicții, lipsuri și prigoană – , Natan a continuat să țină vie flacăra credinței, formând noi monahi și susținând viața spirituală a locului.
Deși nu ne-au rămas multe însemnări despre el, influența sa asupra obștii și asupra celor ce i-au urmat este de necontestat. Duhovnicia sa a fost recunoscută, iar viața sa curată a contribuit la sfințenia ce s-a revărsat peste această vatră monahală.
Moștenirea Sfinților – Viață întru sfințenie
Cuvioșii Sila, Paisie și Natan nu au fost doar călugări buni, ci adevărați sfinți, canonizați oficial de Biserica Ortodoxă Română în anul 2017. Viața lor nu a fost una de spectaculozitate exterioară, ci una de trudă, ascultare și dăruire tainică – exact ceea ce definește monahismul ortodox autentic.
Prin ei, Sihăstria Putnei a devenit nu doar un colț retras din pădure, ci un munte duhovnicesc. Prin rugăciunea lor, prin fapta lor, prin jertfa lor, acești trei părinți sfinți au ținut Ortodoxia vie în Bucovina într-o vreme când pericolul deznaționalizării și al catolicizării era real.
Ei rămân modele nu doar pentru monahi, ci și pentru toți credincioșii care caută să trăiască o viață sinceră, așezată, cu frică de Dumnezeu și cu dragoste pentru adevăr.
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei sunt, în esență, icoane vii ale unei Ortodoxii autentice
Prin viața lor, prin truda și nevoința lor, ne arată că sfințenia nu este o excepție, ci o chemare posibilă pentru fiecare. Într-o lume obosită de superficial, acești sfinți ne îndeamnă la profunzime. Într-o cultură a grabei, ei ne învață răbdarea. Și într-o epocă a egoismului, ei sunt dovada iubirii jertfelnice.
Condacul Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă …
Pe cuvioşii părinţi ai Bucovinei, Sfinţii Sila, Paisie şi Natan să-i lăudăm. Aceştia mult nevoitori fiind, înţelepţi îndrumători s-au arătat. Pentru aceasta cu evlavie cântăm: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Troparul Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei
Glasul 1
Mărturisitori ai dreptei credinţe şi apărători ai neamului românesc v-aţi arătat, Sfinţilor Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea ostenindu-vă, cereştile daruri aţi luat. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.