În fiecare an, la data de 6 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește cu deosebită cinste pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, numit pe drept „mare făcător de minuni și grabnic ajutător”.
Nașterea și copilăria în duh de sfințenie
Sfântul Nicolae s-a născut în cetatea Patara din Lichia, fiind singurul fiu al unor părinți de neam ales, bogați și dreptcredincioși: Teofan și Nona. Ei și-au trăit viața cu multă credință și milostenie, iar Dumnezeu le-a dăruit acest prunc ca pe un rod binecuvântat, o odraslă sfântă care avea să lumineze întreaga lume. Încă din copilărie, Nicolae a arătat smerenie, maturitate sufletească și iubire pentru Dumnezeu.
Unchiul său, Nicolae, Episcopul Patarelor, l-a crescut în duhul învățăturii Bisericii și l-a tuns în monahism în mănăstirea întemeiată de el, numită „Noul Sion”. Acolo, tânărul Nicolae a deprins tăcerea, rugăciunea, nevoința și dragostea de oameni. După moartea părinților, a împărțit întreaga avere săracilor, împlinind cuvântul Evangheliei: „Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”(Matei 6, 3-4).
Chemarea la treapta arhierească
Dorind să se nevoiască în liniștea pustiei, Sfântul a primit o descoperire dumnezeiască: un glas din cer i-a spus că Dumnezeu îl voiește „în mijlocul poporului”, nu în singurătate. La scurt timp, în urma unei minunate arătări, în care Hristos i-a dăruit Sfânta Evanghelie, iar Maica Domnului i-a așezat omoforul arhieresc pe umeri, Sfântul Nicolae a fost ridicat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei. Această vedenie a fost o întărire a chemării sale și o mărturie a alegerii lui de către Dumnezeu.
Ca arhiereu, Sfântul Nicolae s-a arătat milostiv, înțelept și neînfricat. Păstorea poporul cu dragoste, se îngrijea de cei nevoiași, alina pe cei întristați, apăra pe cei nedreptățiți și întărea credința cu puterea cuvântului.
Mărturisitor al credinței în vremea persecuțiilor
În timpul prigoanei pornite de împărații Dioclețian și Maximian, Sfântul Nicolae a fost întemnițat împreună cu alți creștini pentru mărturisirea fără teamă a lui Hristos. De acolo însă își continua slujirea: învăța, îmbărbăta și îndruma poporul chiar și din închisoare. Când împăratul Constantin cel Mare a urcat pe tron, toți mărturisitorii au fost eliberați, iar Sfântul s-a întors la scaunul său episcopal din Mira.
La Sinodul I Ecumenic: râvnă pentru adevăr
În anul 325, Sfântul Nicolae a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde Părinții Bisericii au condamnat erezia lui Arie, care hulea pe Fiul lui Dumnezeu. Văzând îndărătnicia lui Arie și hulirea continuă, Sfântul Nicolae, aprins de râvnă sfântă, l-a lovit peste față, pedepsind astfel neobrăzata lui cugetare. Pentru aceasta, Părinții Sinodului i-au ridicat temporar însemnele arhierești.
Însă în noaptea următoare, mai mulți ierarhi au avut aceeași vedenie: Domnul Iisus Hristos i-a întins lui Nicolae Sfânta Evanghelie, iar Maica Domnului i-a redat omoforul. Părinții, înfricoșați și convinși de dumnezeiasca înștiințare, au înțeles că gestul lui Nicolae nu fusese mânie omenească, ci râvnă pentru adevăr. Astfel, l-au reașezat în cinstea cuvenită.
Minunile Sfântului Nicolae
Viața și lucrarea Sfântului Nicolae sunt pline de minuni, atât în timpul vieții, cât și după adormirea sa. El este numit „făcător de minuni” nu doar în chip simbolic, ci pentru că Dumnezeu a lucrat prin el nenumărate intervenții uimitoare.
Izbăvirea celor trei bărbați osândiți pe nedrept
Unul dintre cele mai cunoscute miracole s-a petrecut atunci când trei bărbați nevinovați au fost condamnați la moarte. Sfântul s-a arătat în vis atât împăratului Constantin, cât și eparhului Avlavie, mustrând nedreptatea și descoperind adevărul. Prin această minune, cei trei au fost eliberați.
Minunea salvării de la înec
Un om din Constantinopol, mare cinstitor al Sfântului Nicolae, a căzut noaptea în mare din corabie. În mijlocul valurilor, a strigat cu credință: „Sfinte Nicolae, ajută-mi!”. În clipa următoare s-a trezit în casa lui, ud până la piele, fără să știe cum a fost scos din adâncuri. Minunea a fost cunoscută în tot Constantinopolul, ajungând până la urechile împăratului și ale Patriarhului.
Minunea covorului
Un bătrân credincios, ajuns în sărăcie, a hotărât împreună cu soția sa să vândă un covor pentru a prăznui ziua Sfântului Nicolae. Pe drum, sfântul însuși i s-a arătat în chip de bătrân și i-a dat șase galbeni pentru covor. Apoi, ducându-l la casa soției, i-a spus că bărbatul l-a trimis. Soția, crezând că soțul a uitat de promisiune, s-a mâhnit, dar când bărbatul a sosit acasă și au aflat minunea, au slăvit pe Dumnezeu și pe plăcutul Lui.
Salvarea unei corăbii în timpul vieții
O furtună cumplită a lovit corăbierii din Egipt, iar corabia era gata să se sfărâme. Cu toții au început să îl cheme pe Sfântul Nicolae, despre care auziseră că este grabnic ajutător. Sfântul a venit în chip văzut, a preluat cârma, a oprit furtuna și apoi i-a învățat să se curețe de păcate, arătând un chip luminos, ca al unui înger.
Izbăvirea tânărului Vasile din robie
Un creștin evlavios din Antiohia, Agricola, își trimite într-un an fiul, pe Vasile, la prăznuirea Sfântului. Saracinii năvălesc și îl răpesc, ducându-l în insula Creta. Timp de doi ani părinții îl jelesc. Iar la data de 6 decembrie, ei merg la biserica Sfântului, unde se roagă cu credință. Sfântul Nicolae se arată în Creta, îl ia pe Vasile chiar din mijlocul ospățului stăpânului și îl aduce înapoi, acasă, întreg și nevătămat.
Chipul sfântului, izvor de pace și lumină
Toți cei care l-au întâlnit mărturiseau că fața lui strălucea ca a lui Moise, iar simpla sa prezență aducea pace și bucurie. Cuvintele lui aveau putere, mângâiere și lumină, aducând pe mulți la credință. Era pentru popor ca un înger al lui Dumnezeu, păstor al dreptății și al milostivirii.
Trecerea la Domnul și cinstirea de după adormire
Ajuns la adânci bătrâneți, Sfântul Nicolae s-a îmbolnăvit pentru puțină vreme și s-a mutat la Domnul în data de 6 decembrie, anul 343. Dar darul minunilor nu a încetat odată cu trecerea sa la viața veșnică. Dimpotrivă, și astăzi Sfântul lucrează minuni nenumărate pentru cei ce îl cheamă cu credință neîndoielnică.
În anul 1087, sfintele sale moaște au fost mutate la Bari, pentru a fi ferite de primejdia cotropitorilor musulmani, iar de atunci sunt cinstite cu mare evlavie.
Sfântul Nicolae, ocrotitorul celor necăjiți și grabnic ajutător
Dintre toți sfinții, Sfântul Nicolae se arată deosebit de apropiat credincioșilor: răspunde repede rugăciunilor, alină suferințele, izbăvește din necazuri și lucrează cu putere în chip nevăzut și minunat. El rămâne un chip al milostivirii lui Dumnezeu, un apărător al celor nedreptățiți și un sprijin al tuturor celor ce sunt pe ape, în călătorie, în primejdie sau în nevoi.
Troparul Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei
Glasul 4
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei
Glasul 3
Fecioara astăzi…
În Mira, Sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o, cuvioase, ţi-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu.