Într-o epocă marcată de incertitudini politice, dominație străină și criză de identitate, Dumnezeu a ridicat din sânul poporului român un păstor vrednic și luminat: Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei. Născut în anul 1719 la Rădăuți, acest ierarh s-a dovedit a fi nu doar o figură remarcabilă în ierarhia bisericească, ci și un reformator, pedagog, traducător și apărător al credinței ortodoxe românești. Prin râvna sa, Biserica Moldovei a cunoscut o înnoire profundă și o apropiere reală de popor, în duhul limbii și al tradiției strămoșești.
O copilărie predestinată slujirii
La vârsta la care alți copii abia descopereau lumea, micul Iacob intra în viața monahală la Putna. Avea doar 12 ani. Într-o lume în care educația era un privilegiu rar, el și-a găsit formarea într-una dintre cele mai vechi vetre de cultură ortodoxă românească. Sub îndrumarea Mitropolitului Antonie al Moldovei, tânărul Iacob a deprins tainele Sfintei Scripturi, ale dogmelor și tipicului bisericesc, dar și limbile de cult – slavona și greaca – fără de care o slujire înaltă nu era posibilă.
Ridicat prin vrednicie, nu prin ambiție
La doar 17 ani, a fost hirotonit ieromonah. Iar la 25 de ani a fost ales egumen al Mănăstirii Putna. În acea funcție, a transformat Putna într-un centru de spiritualitate și învățătură. A înființat o școală teologică deschisă nu doar monahilor moldoveni, ci și celor veniți din Maramureș, Ardeal și chiar din Grecia. A format generații de duhovnici, dascăli și traducători, ridicând standardul educațional și duhovnicesc al epocii.
Episcop și Mitropolit – un păstor cu viziune
În anul 1745, Iacob a fost chemat să păstorească Episcopia Rădăuților. Aici a înființat o tipografie, a tipărit un Liturghier slavo-român și a înființat o școală trilingvă – slavonă, greacă și română – , pregătind astfel preoți capabili să păstorească în vremuri grele. În anul 1750, vrednicia lui l-a urcat în cel mai înalt scaun bisericesc al Moldovei – cel de Mitropolit.
În această nouă slujire, timp de 10 ani, Mitropolitul Iacob a fost un stâlp al Ortodoxiei românești. A deschis o tipografie la Iași și a tipărit în română peste 15 cărți de cult și învățătură. Între acestea, se remarcă primul Abecedar românesc (Bucvar), o lucrare de pionierat în alfabetizarea poporului. De asemenea, a sprijinit traducerea Vieților Sfinților, adevărate ghiduri de viață duhovnicească, reușind finalizarea a șase dintre cele douăsprezece volume.
Învățământul – cheia renașterii naționale
Sfântul Iacob a înțeles mai bine decât mulți contemporani ai săi că viitorul unei națiuni se clădește prin educație. Spunea cu durere că „din creșterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viața curge.” Acesta nu era doar un ideal, ci o linie concretă de acțiune: în satul Putna, mitropolitul a înființat prima școală rurală din Moldova, deschisă copiilor de țărani. A susținut formarea învățătorilor și preoților cultivați, capabili să lumineze satele prin învățătură și cuvântul Evangheliei.
Apărător al credinței și al celor asupriți
Un aspect mai puțin cunoscut, dar extrem de relevant pentru contextul istoric al vremii, este activitatea Sfântului Iacob în apărarea românilor din Transilvania, supuși presiunilor de unire cu Biserica Romei. El a trimis cărți ortodoxe, preoți și antimise în Maramureș și în zona Clujului, întărind credința celor rămași fără păstori.
În plan intern, s-a implicat în lupta împotriva birurilor nedrepte impuse de domnitorii fanarioți. A obținut, alături de alți ierarhi, desființarea unor dări abuzive, precum vecinia (1749), vădrăritul (1756) și văcăritul (1757), legând cu blestem pe cei ce le-ar fi reintrodus. Când Moldova era atacată de tătari, el a intervenit personal pe lângă hanul acestora, cerând oprirea jafurilor. Când poporul s-a răsculat, a fost mediator între domnie și răsculați, pledând pentru dreptate și pace.
Retragere din scaun și ultimii ani
În anul 1760, refuzând să cedeze în fața reintroducerii dărilor împovărătoare și a presiunilor politice, Mitropolitul Iacob s-a retras din scaun, alegând liniștea Mănăstirii Putna. A trăit acolo încă 18 ani, fără să renunțe la misiunea sa. A continuat să ctitorească, să sprijine mănăstiri și să scrie. A devenit al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o atât duhovnicește, cât și material, transformând-o într-o cetate a Ortodoxiei.
Moștenirea Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei
Când Sfântul Iacob a trecut la Domnul în anul 1778, a lăsat în urmă nu doar o amintire, ci o direcție. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2016, iar pomenirea sa se face pe 15 mai. Este un model de ierarh care nu s-a mulțumit să conducă, ci a slujit cu jertfelnicie. A îmbinat asceza cu reforma, tradiția cu nevoia de schimbare, și a pus poporul mai presus de interesul propriu.
Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei a fost un păstor cu minte luminată, cuvânt blând și mâini lucrătoare
Prin scrisul său, prin școlile întemeiate, prin tipăriturile în limba română, el a pus temelia unui neam care voia să trăiască în adevăr și demnitate. Într-o lume în care valorile se relativizează, exemplul său rămâne un model pentru ierarhi, preoți, dascăli și credincioși deopotrivă. A fost, în cuvintele Sfântului Pavel, „slujitor al lui Dumnezeu, lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, drept învățător al cuvântului adevărului.”
Astăzi, când Ortodoxia românească caută modele autentice, Sfântul Iacob Putneanul se înalță între sfinți ca un ierarh al poporului, al cărții și al jertfei.
Condacul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei
Glasul 4
Cu fapte bune şi cu virtuţi împodobindu-te, Sfinte Ierarhe Iacob, dascăl iscusit al credincioşilor te-ai arătat şi înnoitor al mănăstirii Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Sfânt te-ai învrednicit. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.
Troparul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei
Glasul 3
Podobie: Mare apărător…
Grija cea lumească lepădând şi viaţa pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos, roagă-te pentru sufletele noastre.