Biserica Ortodoxă Română a fost binecuvântată, în secolul XX, cu o pleiadă de mărturisitori ai credinței care au rămas statornici în Hristos în vremuri de prigoană și întuneric ideologic. Printre aceștia se numără și Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, mare duhovnic, pictor bisericesc și membru al mișcării spiritual-culturale „Rugul Aprins”. Personalitatea sa este una dintre cele mai luminoase ale monahismului românesc, iar canonizarea sa recentă (2024) confirmă recunoașterea oficială a sfințeniei pe care credincioșii o simțeau încă din timpul vieții sale.
Viața sa este o mărturie de neclintită credință, dar și de delicatețe sufletească, blândețe și har duhovnicesc. Sfântul Sofian este numit adesea „Duhovnicul Bucureștilor”, pentru că sute și mii de credincioși au aflat în el un părinte iubitor, un povățuitor iscusit și un chip viu al Evangheliei.
Nașterea și copilăria
Sfântul Cuvios Sofian s-a născut la 7 octombrie 1912, în satul Cuconeștii Vechi, județul Bălți, în nordul Basarabiei. A crescut într-o familie creștină, în care frica de Dumnezeu și dragostea pentru Biserică erau temelia educației. Încă din copilărie s-a remarcat prin evlavia sa, iar dorul de a se dedica lui Hristos l-a călăuzit spre mănăstire la o vârstă fragedă.
Intrarea în viața monahală
În toamna anului 1926, tânărul Vasile (numele de botez al viitorului Sofian) a intrat ca frate la Schitul Rughi din Soroca. Aici s-a deprins cu ascultarea, cu viața de rugăciune și cu slujirea Bisericii. Dorind să aprofundeze cântarea bisericească, între anii 1928 și 1932 a urmat școala de cântăreți de la Mănăstirea Dobrua-Soroca.
Drumul său duhovnicesc a continuat prin tunderea în monahism la 25 decembrie 1937, iar doi ani mai târziu, la 6 august 1939, a fost hirotonit ierodiacon la Bălți.
Formarea sa teologică și artistică a fost deosebit de bogată: în anul 1940 a absolvit Seminarul monahal de la Cernica, iar apoi, între anii 1940-1945, a urmat Academia de Arte Frumoase din București, fiind dăruit cu un mare talent la pictură. În paralel, între anii 1942-1946, a urmat și Facultatea de Teologie din București, îmbinând armonios pregătirea artistică și teologică.
Hirotonia și slujirea la Antim
În anul 1945, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Antim din București, loc care avea să devină centrul vieții și lucrării sale duhovnicești.
Tot aici s-a format gruparea „Rugul Aprins”, alcătuită din clerici și intelectuali de mare valoare spirituală și culturală, precum părinții Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Sandu Tudor (viitorul monah Daniil), Arsenie Papacioc și alții. Întâlnirile Rugului Aprins, desfășurate între anii 1945-1950, au fost o adevărată școală de rugăciune și cultură creștină, inspirându-se mai ales din tradiția rugăciunii inimii.
Activitatea de stareț și pictor bisericesc
Între anii 1950 și 1958, părintele Sofian a fost stareț la Mănăstirea Antim și, pentru o vreme, la Mănăstirea Plumbuita. A dovedit multă înțelepciune în conducerea comunităților monahale, îmbinând rigoarea canonică cu blândețea și dragostea părintească.
Darul său artistic s-a manifestat prin pictarea mai multor biserici, în care a redat frumusețea chipurilor sfinților și lumina Împărăției lui Dumnezeu. Totodată, a fost și profesor la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamț, formând noi generații de slujitori ai Bisericii.
Prigoana și temnița comunistă
În anul 1958, autoritățile comuniste, care priveau cu suspiciune Rugul Aprins, au declanșat o amplă represiune împotriva participanților. Părintele Sofian a fost arestat și condamnat la muncă silnică, fiind închis în temnițele regimului ateu.
A suferit alături de mulți alți părinți și intelectuali, dar nu și-a pierdut nădejdea. În anii de detenție (1958-1964), a trăit suferința ca pe o adevărată școală a răbdării și a mărturisirii. Eliberarea sa a venit în anul 1964, odată cu decretul de grațiere generală.
Duhovnicul Bucureștilor
După eliberare, părintele Sofian s-a întors la Mănăstirea Antim, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Aici a slujit cu discreție, blândețe și har, devenind unul dintre cei mai căutați duhovnici din Capitală.
Credincioșii îl numeau cu drag „Duhovnicul Bucureștilor”, pentru că spovedania la el era o adevărată întâlnire cu dragostea lui Hristos. Glasul său blând, sfaturile simple, dar pline de înțelepciune, și chipul său luminos îi întăreau pe oameni în credință. A format sute de ucenici, precum: preoți, monahi, monahii și credincioși mireni, care au dus mai departe duhul său de pace și rugăciune.
Trecerea la Domnul
Părintele Sofian a trecut la Domnul la 14 septembrie 2002, în ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci. A fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, lăsând în urmă o amintire de neșters și o mireasmă de sfințenie. Pentru cei care l-au cunoscut, el rămâne un părinte blând și smerit, un adevărat mărturisitor al Domnului Iisus Hristos în veacul al XX-lea.
Canonizarea și prăznuirea
În anul 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Cuviosului Sofian de la Antim, împreună cu alți 15 mărturisitori ai credinței din perioada comunistă.
Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc la 4 februarie 2024, în Catedrala Patriarhală din București, cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc. Data de prăznuire a fost rânduită la 16 septembrie.
Astfel, părintele Sofian devine primul sfânt ortodox canonizat care a trăit în secolul XXI, un reper viu pentru generațiile de astăzi.
Viața Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim este un dar al lui Dumnezeu pentru Biserica noastră
De la copilul smerit din Basarabia, la monahul pictor, de la mărturisitorul din temnițele comuniste, la duhovnicul iubit al Bucureștilor, tot parcursul său arată cum harul lui Hristos transfigurează viața omului.
Canonizarea sa nu este doar o încununare a vieții sale, ci și un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm pilda răbdării, a rugăciunii și a iubirii smerite.
De acum înainte, credincioșii se vor aduna la slujbele și rugăciunile închinate lui, chemându-l ca pe un ocrotitor al celor ce doresc să se întărească în credință, să dobândească pacea inimii și să mărturisească pe Hristos în lume.
Condacul Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim
Lucrătorule al rugăciunii, Cuvioase Părinte Sofian, iconar iscusit al bisericii, cel ce în suflete, prin harul duhului, ai zugrăvit chipul Mântuitorului, și-n temniță, pentru credință, ai pătimit cu sfinții toți fiind în ceruri acum, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu pentru noi.