Viața și începuturile duhovnicești
În fiecare an, la data de 16 august, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec, mare sihastru, duhovnic iscusit și ctitor al Mănăstirii Văratec, care a strălucit prin viața sa de rugăciune, smerenie și jertfelnicie, fiind un părinte duhovnicesc pentru sute de călugărițe și numeroși credincioși.
Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, într-o familie de creștini ortodocși evlavioși și statornici în credință. Timpul copilăriei sale a coincis cu perioada tulbure a persecuțiilor îndreptate împotriva românilor ortodocși din Transilvania, cauzate de presiunea unirii cu Roma și de politica austriacă asupritoare. În acei ani, Cuviosul Sofronie de la Cioara ridica poporul spre apărarea credinței strămoșești.
Din pricina acestor conflicte și prigoane, multe familii de români au părăsit Transilvania, mutându-se în Moldova, unde se păstra neatinsă credința ortodoxă. Între aceste familii s-a numărat și cea a tânărului Iosif, care, simțind o chemare adâncă spre viața monahală, a început să cerceteze mănăstirile Moldovei.
Ucenicia sub îndrumarea Sfântului Paisie Velicicovschi
În aceste vizite, Iosif a cunoscut viața duhovnicească a nevoitorilor pentru Domnul Iisus Hristos și, atras de frumusețea unei asemenea viețuiri, s-a hotărât să le urmeze pilda. A intrat ca frate în obștea Sfântului Paisie Velicicovschi, pe când acesta se afla la Mănăstirea Dragomirna. Sub povățuirea marelui stareț, s-a deprins cu ascultarea deplină, smerenia adâncă, paza minții, înfrânarea, postul, privegherea și rugăciunea lui Iisus.
După mutarea Sfântului Paisie cu obștea la Mănăstirile Secu și Neamț, Cuviosul Iosif l-a urmat, fiind călugărit și mai apoi hirotonit ieromonah. În jurul anului 1779, a fost rânduit îndrumător duhovnicesc la Schitul Pocrov, aproape de Mănăstirea Neamț, dar și povățuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului și Durău.
Dorind viața de sihăstrie, s-a retras în Munții Neamțului, împreună cu doi ucenici ai săi: Gherman și Gherontie, ducând o viețuire aspră, în post, rugăciune și liniște. Locul unde s-au nevoit, cunoscut și astăzi sub numele de „Chiliile lui Iosif”, păstrează urmele chiliilor de lemn și pământ și ale micilor grădini unde cultivau legume.
Ctitor și părinte duhovnicesc al Mănăstirii Văratec
În anul 1785, cu binecuvântarea Sfântului Paisie și a ierarhului locului, Cuviosul Iosif a fost trimis să pună bazele unei noi mănăstiri, împreună cu schimonahiile Olimpiada și Nazaria, ucenicele sale de la Schitul Durău. Au ales poienile liniștite ale Văratecului, unde, prin osteneală și credință, au ridicat o obște puternică și bine rânduită.
Sfântul Iosif a organizat viața de obște după învățăturile primite de la Sfântul Paisie: slujbe rânduite, muncă la chilii și în gospodărie, deprinderea cititului și scrisului, lucrul de mână, dar mai ales rugăciunea neîncetată.
El este considerat unul dintre ctitorii Mănăstirii Văratec, ridicând prima biserică din lemn (1785) și apoi, între anii 1808-1812, biserica de zid, ambele având hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Mitropolitul Veniamin Costachi, cunoscând viața și lucrarea sa, l-a prețuit în mod deosebit, sprijinindu-l în activitatea duhovnicească.
Lucrare duhovnicească și misionară
Cuviosul Iosif a fost un neobosit îndrumător și organizator al vieții monahale, nu numai la Văratec, ci și la alte mănăstiri din munții Neamțului. Timp de trei decenii, a povățuit peste trei sute de călugărițe și a sprijinit numeroși sihaștri din împrejurimi.
În același timp, a fost un vestit dascăl al rugăciunii lui Iisus și un duhovnic iscusit. Veneau la el călugări, egumeni, sihaștri și mireni, pentru a primi sfat și spovedanie. Îi primea cu dragoste, îi învăța lucrarea lăuntrică a minții, îi ospăta cu hrană simplă, apoi îi trimitea cu pace la locurile lor.
Se spune că a dobândit și darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor necurate, fiind căutat de mulți pentru rugăciunile sale.
În plus, a avut o grijă deosebită pentru zidirea sfintelor lăcașuri, participând personal la muncile de construcție. Cunoștea bine Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți, iar în tinerețe a copiat manuscrise cu conținut teologic, scripturistic și liturgic.
Ucenici și moștenire duhovnicească
Duhul de râvnă și de jertfă al Cuviosului Iosif s-a transmis ucenicilor săi, între care s-a numărat Ieromonahul Irinarh Rosetti (†1859), el însuși cunoscut povățuitor.
Ucenicii săi apropiați, schimonahii Gherman și Gherontie, l-au însoțit în anii de pustnicie, împărtășind cu el privegherile, posturile și rugăciunea neîncetată.
Viața sa simplă, dedicată total lui Dumnezeu, a rămas un exemplu pentru generațiile următoare de monahi și monahii, nu doar la Văratec, ci și în întreg ținutul Neamțului.
Trecerea la Domnul și canonizarea
După mai bine de cincizeci de ani de nevoință și lucrare duhovnicească, Cuviosul Iosif s-a mutat la Domnul în anul 1828, fiind înmormântat în biserica mare a Mănăstirii Văratec, pe care o ctitorise.
Vestea despre sfințenia sa nu s-a stins de-a lungul veacurilor. În anul 2008, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat, rânduind ziua de 16 august ca prăznuire a sa.
Învățături și pilde din viața Cuviosului Iosif
• Râvnă și statornicie în credință
Părăsindu-și ținutul natal din pricina prigoanelor, nu s-a abătut de la dreapta credință, ci a căutat loc unde să slujească Domnului Iisus Hristos în libertate.
• Ascultare și smerenie
Ca ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi, a deprins ascultarea deplină, paza minții și rugăciunea neîncetată.
• Dragoste de pustnicie
A petrecut ani întregi în locuri retrase, împreună cu ucenicii săi, hrănindu-se cu roadele pământului și cu rugăciunea.
• Părinte duhovnicesc
A fost povățuitor pentru sute de monahii și mulți sihaștri, organizând viața de obște cu rânduieli sănătoase și statornice.
• Ctitor de mănăstiri
Prin osteneală și jertfă, a pus bazele Mănăstirii Văratec și a sprijinit alte așezăminte monahale.
• Dascăl al rugăciunii
Învăța pe toți lucrarea rugăciunii lui Iisus, pe care o practica neîncetat.
• Slujitor al Bisericii
Cunoștințele sale temeinice din Scriptură și din scrierile Sfinților Părinți au stat la baza unei lucrări duhovnicești profunde și a copiilor de manuscrise.
Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec rămâne o pildă vie de statornicie în credință, de dragoste pentru viața monahală și de râvnă pentru rugăciune
Viața lui arată cum un om simplu, prin ascultare și smerenie, poate ajunge făclie de lumină pentru generațiile viitoare.
Astăzi, mormântul său din biserica Mănăstirii Văratec este loc de pelerinaj pentru credincioși, iar amintirea lui se păstrează vie nu doar în slujbele Bisericii, ci și în inimile tuturor celor care caută liniștea și îndrumarea spre Domnul nostru Iisus Hristos.
Condacul Sfântului Cuvios Iosif de la Varatec
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic, căci bine s-a nevoit cu postiri şi rugăciuni neîncetate, cu lacrimi şi cu privegheri, desăvârşit făcându-se şi în cetele sfinţilor cuvioşi numărându-se. Pentru aceasta te lăudăm cântând: Bucură-te mărgăritar de mult preţ al Bisericii dreptmăritoare şi povăţuitor al călugărilor.
Troparul Sfântului Cuvios Iosif de la Varatec
Glas 8
Purtătorule de Dumnezeu, Cuvioase părinte Iosife, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamţ, ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Varatic, povăţuitor al monahilor şi credincioşilor evlavioşi, te-ai învrednicit de mari daruri de la milostivul Dumnezeu. Pentru aceasta cu adâncă evlavie facem pomenirea ta şi strigăm ţie, cuvioase părinte: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.