Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria rămâne, până astăzi, unul dintre cei mai iubiți și respectați duhovnici ai monahismului românesc.
Viața sa, împletită între rugăciune neîncetată, ascultare, suferință și slujire, a devenit un izvor viu de lumină duhovnicească pentru nenumărați credincioși.
Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar al lui Dumnezeu pentru poporul român”, iar această caracterizare surprinde în puține cuvinte esența personalității sale: un om înzestrat cu har, înțelepciune, blândețe și discernământ, care a lucrat neobosit pentru întărirea dreptei credințe.
Copilăria binecuvântată și chemarea către Dumnezeu
Cuviosul Cleopa s-a născut la 10 aprilie 1912, în satul Sulița din județul Botoșani, într-o familie numeroasă și profund credincioasă. Alexandru și Ana Ilie au avut zece copii, iar atmosfera casei lor era asemenea unei mici biserici, în care rugăciunea, buna rânduială și dragostea față de Dumnezeu erau firești. De altfel, însuși faptul că mama și cinci dintre copii au îmbrățișat mai târziu viața monahală arată duhul în care a crescut viitorul sfânt.
La botez, Cuviosul Cleopa a primit numele Constantin. La scurt timp după naștere s-a îmbolnăvit grav, iar mama sa, ascultând sfatul unui preot bătrân, l-a închinat Maicii Domnului, ducându-l la icoana făcătoare de minuni de la Schitul Cozancea. Vindecarea copilului a fost atât de minunată, încât întreaga sa viață a purtat o evlavie deosebită față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, simțind-o ca pe o maică grabnic ajutătoare și ocrotitoare.
Încă din copilărie, Constantin a mers cu frații săi la păstorit. În liniștea câmpurilor, în contact cu frumusețea creației, copilul a învățat rugăciunea simplă și curată, care avea să-l însoțească toată viața. Cei trei frați mergeau des la Schitul Cozancea, unde l-au cunoscut pe Cuviosul Paisie Olaru, marele povățuitor de mai târziu, care le-a întărit în suflet dorul după cele sfinte și i-a pregătit pentru viața monahală.
Intrarea în monahism și anii de formare duhovnicească
În anul 1929, tânărul Constantin, la doar 17 ani, a intrat în obștea Schitului Sihăstria. Starețul de atunci, Părintele Ioanichie Moroi, era un om încercat, duhovnicesc și înțelept, sub a cărui purtare de grijă s-au format Cuviosul Cleopa și mulți alți monahi luminați.
Mult timp, ascultarea tânărului frate a fost aceea de păstor la oile mănăstirii. Timp de 12 ani, alături de alți doi nevoitori, Galaction Ilie și Antonie Olaru, a păzit turmele Sihăstriei. Acest timp, care la prima vedere ar fi putut părea un lucru simplu, s-a dovedit a fi, după cum însuși Cuviosul Cleopa spunea cu smerenie, „școala mea de călugărie și de teologie”. În singurătatea munților, între rugăciune și citirea cărților duhovnicești, având liniștea pădurilor ca martoră, viitorul mare duhovnic s-a adâncit în cunoașterea Sfinților Părinți, a Scripturii și a nevoinței.
Dăruit cu o memorie rar întâlnită, el reținea cu ușurință tot ceea ce citea, iar cuviosul teolog Dumitru Stăniloae spunea despre el cu admirație că „știe Filocalia mai bine decât mine”, deși marele profesor o tradusese.
În anul 1937, Constantin a primit tunderea în monahism, luând numele Cleopa. Din acel moment, viața lui s-a adâncit și mai mult în nevoință, având ca temelie ascultarea, postul și rugăciunea.
Stareț al Sihăstriei și păstor de suflete
În anul 1942, egumenul Ioanichie Moroi, îmbolnăvindu-se, l-a numit pe Cuviosul Cleopa ca succesor. În acest fel, de la păstorirea oilor necuvântătoare a trecut la păstorirea oamenilor, devenind duhovnic și părinte pentru numeroși monahi și pelerini. Sub îndrumarea sa, obștea Sihăstriei a crescut considerabil, ajungând să numere peste 50 de viețuitori.
În anul 1947, datorită înfloririi duhovnicești a schitului, acesta a fost ridicat la rang de mănăstire, iar Părintele Cleopa a fost hirotesit arhimandrit. Doi ani mai târziu, Patriarhul Justinian Marina l-a numit stareț al Mănăstirii Slatina și i-a încredințat supravegherea altor șapte așezăminte monahale, ceea ce arată prestigiul și încrederea pe care Biserica i-o acorda.
În acea perioadă, mănăstirea Slatina, aflată aproape în ruină, a înflorit din nou sub îndrumarea sa, devenind un centru al rugăciunii și al dreptei credințe. Predicile și sfaturile sale, pline de simplitate și profunzime, atrăgeau mulțimi de credincioși, ceea ce, în vremurile tulburi de după instaurarea regimului comunist, a dus și la prigoana sa.
Anii de prigonire și retragerile în pustie
Din cauza luptei regimului împotriva credinței, Părintele Cleopa a fost cercetat și amenințat de mai multe ori. Pentru a nu fi închis și pentru a-și proteja obștea, s-a retras în pădurile din jurul mănăstirilor, unde a viețuit asemenea marilor pustnici. Acolo, în singurătate, a gustat din ispitele și luptele duhovnicești cele mai grele, dar și din darurile cele mai înalte ale rugăciunii curate.
Se povestește că în acei ani a avut multe încercări din partea diavolului, dar Dumnezeu l-a întărit și l-a acoperit cu har. Această perioadă de retragere a fost rodnică și pentru scris: atunci au prins formă unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.
În anul 1964, odată cu slăbirea prigoanei, Părintele Cleopa s-a întors la Mănăstirea Sihăstria, unde avea să rămână până la sfârșitul vieții.
Un far al Ortodoxiei pentru România și pentru lume
Revenit în obște, Părintele Cleopa a devenit un cuvios lucrător în ogorul lui Hristos. Timpul său era împărțit între rugăciune și slujirea aproapelui. Predica, sfătuia, spovedea ore în șir, adăpând sufletele însetate după Dumnezeu. Cu înțelepciunea și dulceața cuvintelor sale, izvorâte din rugăciunea neîncetată, lumina pe cei care îi cereau ajutorul.
A scris numeroase cărți duhovnicești, dintre care amintim: Călăuză în credința ortodoxă, Predici la duminici, Predici la praznice împărătești și la sfinți, Urcuș spre înviere, Valoarea sufletului, Despre vise și vedenii, Despre Sfânta Împărtășanie. Prin aceste scrieri, Cuviosul Cleopa a căutat să întărească dreapta credință, să lumineze mintea credincioșilor și să-i întoarcă la Biserică pe cei rătăciți.
Ucenicul său, Părintele Ioanichie Bălan, a publicat ulterior manuscrisele sale, făcându-le cunoscute întregii lumi ortodoxe. Traduse în multe limbi, ele sunt citite și astăzi, aducând pace și lumină celor ce le parcurg.
Totodată, Cuviosul Cleopa a avut o râvnă deosebită pentru apărarea Ortodoxiei, demascând ereziile și învățăturile străine de adevăr. Era considerat un mare misionar și un apărător hotărât al dreptei credințe.
Ultimii ani și trecerea la Domnul
În data de 6 august 1987, Părintele Cleopa a devenit nașul de călugărie al actualului Patriarh Daniel, pe atunci tânărul teolog Daniel-Ilie, un semn al continuității duhovnicești între generații.
Cuviosul Cleopa și-a cunoscut vremea plecării din această viață, pregătindu-și sufletul prin rugăciune și smerenie. A trecut la Domnul în ziua de 2 decembrie 1998, lăsând în urmă o comoară neprețuită: numeroși ucenici, cărți duhovnicești, învățături pline de har și exemplul unui adevărat om al lui Dumnezeu.
Astăzi, mormântul și chilia sa de la Sihăstria au devenit loc de pelerinaj necontenit. Mulți dintre cei care îi cer ajutorul cu credință mărturisesc că primesc alinare, vindecare și întărire sufletească.
Un sfânt al simplității, smereniei și iubirii
Cuviosul Cleopa a uimit pe toți prin felul simplu și firesc în care vorbea despre cele mai înalte adevăruri duhovnicești. De neuitat sunt cuvintele sale pline de bunătate, precum „Mânca-v-ar Raiul!” sau îndemnul repetat adesea: „Răbdare, răbdare, răbdare”, pe care le considera ingrediente esențiale pentru mântuire, alături de rugăciune și milostenie.
De asemenea, smerenia lui era desăvârșită. Se numea „putregai de moșneag”, arătând astfel cât de adâncă era lucrarea lui Dumnezeu în sufletul său.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Cleopa
Viața și învățăturile sale reprezintă un tezaur pentru întreaga Ortodoxie. Părintele Cleopa rămâne un model de rugăciune, de smerenie, de ascultare și de dragoste pentru semeni. El ne arată că sfințenia nu este un ideal îndepărtat, ci un drum pe care îl poate urma orice om care își pune nădejdea în Dumnezeu și împlinește poruncile Lui.
Fie ca rugăciunile Sfântului Cuvios Cleopa să ne fie sprijin, iar exemplul vieții sale să ne lumineze calea.
Condacul Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria
Glas 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Cu-a nevoințelor cunună-mpodobindu-vă, încununat-ați cu viețile Biserica, fericiților Paisie și Cleopa, ci luminii lui Hristos părtași făcându-vă, luminarea pocăinței străluciți-ne, să strigăm: Bucurați-vă, de-a pururi pomeniților.
Troparul Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria
Glas 1
Pe-ai Moldovei luceferi și pe stâlpii smereniei, care pe pământ cu credință într-un gând nevoitu-s-au, pe marele Cleopa cel smerit, pe gura tunătoare-a lui Hristos, și pe Paisie duhovnicul cel preablând cu râvnă să-i cinstim, zicând: Slavă Celui ce v-a slăvit pe voi, slavă Celui ce v-a întărit, slavă Celui ce minunați v-a arătat și rugători pentru noi.