✝ Sfântul Apostol Filip, unul din cei Doisprezece Apostoli

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei Doisprezece Apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos, este pomenit de Biserica Ortodoxă în fiecare an la data de 14 noiembrie.

Originar din cetatea Betsaida Galileii, alături de Sfinții Apostoli Petru și Andrei, Filip se distinge prin râvnă, curaj, dragoste pentru Adevăr și o pregătire temeinică în Sfintele Scripturi, care l-au pregătit pentru întâlnirea cu Mesia Cel așteptat.

Viața sa sfântă, propovăduirea sa plină de putere și mucenicia pe care a primit-o pentru Hristos alcătuiesc una dintre cele mai frumoase pagini din istoria apostolică.

Nașterea și formarea duhovnicească

Betsaida, cetate mică de pescari situată lângă Marea Galileii, era cunoscută în limba ebraică sub numele de „Casa Vânătorilor”, pentru că locuitorii ei se ocupau cu vânarea peștilor. Din această cetate provin trei dintre cei doisprezece Apostoli: Petru, Andrei și Filip.

Spre deosebire de Petru și Andrei, care erau pescari, Filip a fost încredințat încă din copilărie studiului Scripturilor. Părinții săi l-au dat la școală, iar el s-a îndeletnicit cu citirea și înțelegerea cărților proorocilor. Această pregătire a rodit în el dorirea fierbinte după Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. Citind adeseori profețiile despre Mântuitor, inima sa se aprindea de dragoste pentru Cel ce urma să vină. Fără să știe că Hristos Se întrupase deja, Filip Îl căuta cu dor, așa cum mulți drepți ai Vechiului Testament au dorit să-L vadă pe Mesia și nu L-au văzut.

Această pregătire duhovnicească l-a făcut pe Filip gata să răspundă chemării lui Dumnezeu. Înțelepciunea lui curată, credința puternică și viețuirea feciorelnică l-au pregătit pentru marea cinste de a-L urma pe Hristos.

Chemarea la apostolie

Evanghelistul Ioan mărturisește că Iisus, mergând prin Galileea, L-a aflat pe Filip și i-a zis: „A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi.”(Ioan 1, 43).

Aceste cuvinte, simple și pline de putere, au găsit inima lui Filip pregătită. El nu a primit chemarea doar cu auzul trupesc, ci și cu urechile inimii. A simțit în adâncul său că Acesta este Mesia Cel dorit și a mers după El fără șovăire.

Filip, după ce L-a aflat pe Mântuitorul, nu a dorit să păstreze doar pentru sine această mare bucurie. Cu o inimă aprinsă de dragoste, a alergat la prietenul său Natanail (numit și Vartolomeu) și i-a spus:„Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.”(Ioan 1, 45).

Natanail, mirat că din Nazaret ar putea ieși Mesia, a întrebat cu neîncredere: „Din Nazaret poate fi ceva bun?” Filip însă, cunoscând puterea întâlnirii cu Dumnezeu, nu a încercat să-l convingă prin argumente, ci i-a răspuns simplu: „Vino și vezi!”

Aceasta este una dintre cele mai frumoase chemări misionare din întreaga Scriptură. Filip știa că o întâlnire personală cu Hristos valorează mai mult decât orice cuvânt omenesc. Iar întâlnirea cu Domnul l-a încredințat și pe Natanail că Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Propovăduirea Evangheliei în Asia și Siria

După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au fost trimiși în toată lumea pentru a vesti Evanghelia. Filip a primit la sorți o parte întinsă a Asiei, predicând cu râvnă în Siria, Asia Mică, Lidia, Misia și Frigia.

Sfântul Apostol Filip a lucrat adesea împreună cu Sfântul Apostol Vartolomeu și cu sora sa după trup, Sfânta Mariamni, fecioară curată, care îi urma și îi slujea în toate călătoriile lor misionare.

Aceștia au străbătut multe cetăți, îndurând bătăi, temniță, prigoniri și chinuri. Erau urâți de păgâni pentru că rupeau puterea idolilor, dar iubiți de credincioși pentru minunile și vindecările pe care Dumnezeu le săvârșea prin ei.

În cetatea Lidiei, cei doi Apostoli au fost bătuți, aruncați în temniță și aproape uciși cu pietre. Au scăpat prin minunea vindecării lui Ir, un păgân care s-a botezat împreună cu casa lui și a devenit episcop al cetății.

Travaliul apostolic al lui Filip se desfășura cu putere, având ca sprijin binecuvântarea lui Dumnezeu și întâlnirea cu Sfântul Ioan Evanghelistul, cu care s-a aflat în Asia, întărindu-se unul pe altul în propovăduire.

Minunile Sfântului Apostol Filip

Viața Sfântului Filip este luminată de multe minuni pe care Dumnezeu le-a făcut prin el. Una dintre cele mai cunoscute s-a petrecut în cetatea Ierapole, unde Apostolul a omorât prin rugăciune un balaur înfricoșat, la care păgânii se închinau ca la un zeu. Prin această minune, Filip a dărâmat în chip văzut puterea diavolului asupra oamenilor.

În Ierapole, l-a vindecat pe Stahie, un orb de patruzeci de ani. Acesta a crezut în Hristos și s-a botezat împreună cu toată casa sa. Mărturia acestei minuni s-a răspândit în întreaga cetate, atrăgând la credință mulțime de păgâni.

De asemenea, tradiția pomenește un episod petrecut în Grecia, unde un arhiereu iudeu, lovind cu mânie pe Apostol, a orbit pe loc, iar pielea i s-a înnegrit. Un cutremur înfricoșat a zguduit locul, iar pământul l-a înghițit pe prigonitor împreună cu mai mulți dintre cei care huliseră pe Dumnezeu.

Toate aceste minuni nu aveau drept scop pedepsirea, ci trezirea oamenilor din rătăcire și aducerea lor la lumina credinței.

Patimile și mucenicia Sfântului Apostol Filip

Ultima parte a misiunii sale pământești s-a petrecut în cetatea frigiană Ierapole, plină de idoli și locuită de oameni cu inimi împietrite. Acolo, Apostolul Filip, împreună cu Sfântul Vartolomeu și cu Sfânta Mariamni, propovăduiau neîncetat pe Hristos, învățând, povățuind și vindecând.

Păgânii, mâniindu-se din pricina lepădării idolilor lor, i-au prins pe sfinți. Pe Filip l-au târât prin praful cetății, l-au legat de picioare și l-au răstignit cu capul în jos pe un lemn, găurindu-i gleznele cu sfredelul. În chinuri, Sfântul Apostol Filip se ruga neîncetat, predându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

În clipa morții sale, pământul s-a cutremurat cu putere, s-a despicat și a înghițit pe dregătorul cetății și pe mulți dintre cei care îl chinuiau. Cei rămași, copleșiți de înspăimântare, au alergat să-i dezlege pe Apostolii Vartolomeu și Mariamni, rămași încă în viață.

Văzând aceste minuni, mulți păgâni au crezut în Hristos și au fost botezați. Sfântul Vartolomeu a rânduit pe Stahie episcop al Ierapolei, iar Sfânta Mariamni a plecat spre Licaonia, unde și-a sfârșit viața în pace.

Moaștele Sfântului Apostol Filip au fost mutate mai târziu la Roma, unde sunt cinstite cu mare evlavie.

Sfântul Apostol Filip a primit cununa muceniciei în anul 86 după Nașterea Domnului, în vremea împăratului Domițian.

Moștenirea spirituală a Sfântului Apostol Filip

Viața Sfântului Apostol Filip este o mărturie despre căutarea sinceră a lui Dumnezeu, despre descoperirea Adevărului și despre puterea credinței. El rămâne pentru creștini un model al ascultării imediate față de chemarea Domnului și al mărturisirii curate a lui Hristos.

Cuvintele sale către Natanail: „Vino și vezi!”, au devenit un îndemn adresat tuturor generațiilor de creștini: să se apropie de Hristos, să-L cunoască prin viață, prin rugăciune și prin ascultarea Evangheliei.

Prin râvna sa, prin credința sa puternică, prin minunile săvârșite și prin mucenicia sa, Sfântul Apostol Filip rămâne unul dintre cei mai luminoși propovăduitori ai lui Hristos din vremea apostolică.

Condacul Sfântului Apostol Filip

Glasul 8

Ca pe o pârgă a firii…

Ucenicul şi prietenul Tău şi următorul Patimii Tale, de Dumnezeu grăitorul Apostol Filip, lumii pe Tine Te-a propovăduit. Pentru ale cărui rugăciuni, păzeşte de vrăjmaşii cei fărădelege Biserica Ta şi cetatea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, mult Milostive.