Sfânta noastră Biserică Ortodoxă ne cheamă, în fiecare an, la data de 30 noiembrie, să-l cinstim cu aleasă evlavie pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României și Apostolul neamului nostru.
Între toți sfinții, apostolii sunt cei mai aproape de Mântuitorul Hristos, pentru că au viețuit lângă El, au văzut minunile Sale, I-au ascultat învățăturile dumnezeiești și, după Învierea și Înălțarea Domnului, au devenit propovăduitori ai Evangheliei în toată lumea.
Sfântul Apostol Andrei se află între cei dintâi în ceata lor, fiind primul care L-a urmat pe Hristos și primul care a vestit pe Mesia fratelui său, Petru.
Chemarea Sfântului Andrei la apostolie
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, un mic oraș de pe țărmul Mării Galileii, în neamul seminției lui Zabulon. Era fiul lui Iona și fratele mai mic al lui Simon Petru. Amândoi au crescut într-o familie de pescari simpli, dar temători de Dumnezeu. Cu toate că Betsaida era un loc neînsemnat, avea să devină cunoscut în toată lumea datorită celor trei apostoli ai Domnului care s-au ridicat din ea: Andrei, Petru și Filip.
Înainte de a-L urma pe Domnul Iisus Hristos, Andrei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Când a auzit cuvintele dascălului său, care Îl arăta pe Iisus zicând: „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (Ioan 1, 29), inima lui Andrei s-a aprins de dorul după Mesia. L-a lăsat pe Ioan și a mers după Domnul. El este astfel primul dintre ucenici care a răspuns chemării lui Hristos.
Apoi, plin de bucurie, și-a chemat fratele zicându-i: „Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos).” (Ioan 1, 41). Prin această mărturisire, Sfântul Andrei s-a făcut „Apostolul cel Întâi Chemat” și ocrotitor al celor ce Îl caută pe Dumnezeu cu inimă curată.
Ucenicia lângă Mântuitorul Iisus Hristos
Din ziua chemării sale, Sfântul Andrei L-a urmat pretutindeni pe Hristos. S-a împărtășit din cuvintele vieții veșnice, a văzut minunile, vindecările, învierile și toate lucrările dumnezeiești ale Domnului. A fost martor al Patimilor, și-a întristat sufletul la Cruce și s-a bucurat de lumina Învierii. A primit, împreună cu ceilalți apostoli, făgăduința Duhului Sfânt și marele dar al Cincizecimii, când pescarii au devenit pescari de oameni.
Ca și frații săi apostoli, și el a auzit chemarea: „Veniți după Mine și vă voi face vânători de oameni”. Și s-a făcut între cei mai râvnitori vestitori ai Evangheliei, mergând în locuri îndepărtate, pline de primejdii, spre a aduce lumina lui Hristos celor ce ședeau în întuneric.
Misiunea apostolică în lume
După Înălțarea Domnului, apostolii au tras la sorți, împărțind între ei lumea pentru propovăduire. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit o misiune vastă și grea: Bitinia, Bizanțul, Tracia, Macedonia, locurile din jurul Mării Negre, Sciția (Dobrogea de astăzi), precum și zone din Asia Mică și Grecia.
Călătoria lui nu a fost ușoară. Pretutindeni a întâlnit împotriviri, prigoniri și suferințe, dar prin harul lui Hristos le-a biruit pe toate:
- La Sinope a fost bătut, târât pe pământ și aproape ucis, dar s-a ridicat întreg prin puterea Domnului și a continuat să predice.
- A ajuns la alani, la abasgi, la hersoniți și la neamurile de pe țărmul nordic al Mării Negre.
- A întemeiat Biserica din Bizanț, unde l-a hirotonit episcop pe Sfântul Stahie, punând astfel începutul viitoarei Patriarhii Ecumenice.
- A ajuns până în Peloponez, în cetatea Patras, unde a săvârșit nenumărate minuni: vindecări, izbăviri și întoarceri de la idolatrie.
Pretutindeni, Sfântul Andrei a luminat popoare întregi, făcând din oameni iubitori de idoli, fii ai lui Dumnezeu.
Propovăduirea în Sciția, începuturile creștinismului românesc
Tradiția Bisericii noastre mărturisește că Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia și în Sciția Mică, adică în Dobrogea de astăzi. De aceea este numit „Apostolul românilor” și Ocrotitorul României.
Sfinții Părinți, cronicarul Nichifor Calist și multe izvoare grecești și românești arată că apostolul a străbătut aceste ținuturi, s-a oprit la peșteri și izvoare, a botezat, a hirotonit preoți și a pus temelia credinței în Hristos în aceste locuri.
Poporul român îl cinstește ca pe întemeietorul creștinismului strămoșesc, pentru că el a fost cel dintâi care a vestit Evanghelia în aceste părți. Prezența lui în Dobrogea este întărită de tradiția locală, de descoperiri arheologice și de continuitatea neîntreruptă a credinței creștine, transmisă din generație în generație, până în zilele noastre.
Mucenicia Sfântului Andrei
În cetatea Patras, Sfântul Andrei a atras la Hristos mulțimi mari de oameni, iar minunile sale au provocat mânia proconsulului Egheat. Acesta l-a prins, l-a chinuit cu cruzime și, în final, a poruncit să fie răstignit pe o cruce în formă de X, care va fi numită în istorie „Crucea Sfântului Andrei”.
Răstignit cu capul în jos, Apostolul a răbdat cu bucurie, rugându-se pentru cei ce îl ascultau. Mulțimea credincioșilor a vrut să-l coboare de pe cruce, dar el nu a îngăduit, dorind să-și sfârșească viața asemenea Domnului său.
Se spune că în clipa mutării sale la cele veșnice, trupul i s-a înconjurat de o lumină cerească, semn că Dumnezeu îi primește jertfa. Astfel, în anul 62 sau 69 d.Hr., Sfântul Andrei și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, încheindu-și alergarea pământească.
Cinstirea Sfântului Andrei în Biserică
După moarte, moaștele sale au fost duse la Constantinopol, în vremea împăratului Constanțiu, și așezate în Biserica Sfinților Apostoli, alături de cele ale Evanghelistului Luca și ale Sfântului Timotei. Capul Sfântului Andrei a fost dus mai târziu la Roma, iar o mână cinstită a ajuns la Moscova, unde este păstrată cu mare evlavie.
Crucea Sfântului Andrei a devenit simbol apostolic și semn al mărturisirii până la moarte, fiind cinstită în toată lumea creștină.
În România, cultul Sfântului Apostol Andrei este profund înrădăcinat. Numeroase biserici poartă hramul lui, iar ziua de 30 noiembrie este sărbătoare națională bisericească. Peștera Sfântului Apostol Andrei din Dobrogea, redescoperită în secolul al XX-lea, este astăzi unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale românilor.
Sfântul Andrei, ocrotitor și părinte al poporului român
Legătura poporului român cu Sfântul Apostol Andrei nu este una întâmplătoare, ci una a harului și a credinței. El a sădit aici primul sămânțar al Evangheliei, a botezat și a hirotonit, a pus începutul unei tradiții creștine neîntrerupte.
De aceea, Sfântul Andrei este:
- Apostolul românilor, întemeietor al creștinismului strămoșesc;
- Ocrotitorul României, apărător în vreme de primejdii;
- Părinte duhovnicesc al neamului nostru, învățător și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.
Oriunde s-a aplecat asupra ostenelilor lui, poporul român l-a simțit aproape. Mulți credincioși simt sprijinul, ocrotirea și ajutorul său în nevoi. De aceea, pomenirea lui se face cu bucurie și cu mare evlavie.
Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, rămâne în inimile creștinilor drept stâlp al apostoliei și ocrotitor puternic
Pentru noi, românii, el este cel care ne-a adus lumina Evangheliei, cel care ne-a încreștinat și ne-a pus pe drumul mântuirii.
Să-l cinstim cu evlavie, cu rugăciune și cu inimă mulțumitoare, chemându-l în ajutor în toate nevoile vieții noastre. Și, urmând pilda lui, să devenim și noi mărturisitori ai lui Hristos în lume.
Condacul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României
Glasul 2
Pe cea întru rugăciuni…
Pe grăitorul de Dumnezeu cel cu numele de bărbăţie numit şi cel mai întâi chemat dintre ucenicii Mântuitorului, pe fratele lui Petru să-l lăudăm. Că precum de demult acestuia şi nouă acum a strigat: veniţi, aflat-am pe Cel Dorit.
Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României
Glasul 4
Ca cel decât Apostolii mai întâi chemat şi verhovnicului frate adevărat, Stăpânului tuturor Andrei, roagă-te pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.