Parintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiti parinti din Sfantul Munte Athos, a carui faima a depasit cu mult hotarele Greciei.

Partasia cu Dumnezeu

,,Celui ce vorbeste cu Hristos niciodata nu ii pare rau. Desigur, grairea desarta este patima. Dar daca o folosim intr-un scop duhovnicesc, atunci ea poate sa fie inceput al rugaciunii. Unii chiar prea lenesi pot sa spuna: ,,Nu, lui Hristos nu-I trebuie rugaciunea noastra “. Insa noi avem nevoie de ajutorul Lui. Noi ne rugam pentru a avea partasie cu Dumnezeu, Care ne-a zidit. Daca nu vom face aceasta, vom cadea in mainile diavolului, si atunci va fi vai de noi.

Precum trupul ca sa traiasca are nevoie de hrana, tot astfel si sufletul, ca sa traiasca, trebuie sa se hraneasca. Daca el nu se va hrani, atunci va slabi si apoi ajunge la moartea cea duhovniceasca.

Rugati-va ca Dumnezeu sa va arate oameni duhovnicesti, precum Macabeii, caci e mare nevoie de astfel de oameni. A venit vremea luptei intre bine si rau, caci nelegiuirea a fost ridicata la rang de lege, iar pacatul a devenit o moda.

Patimile sunt piedici pe calea partasiei noastre cu Dumnezeu. Daca piedicile nu vor fi inlaturate, cum vom avea partasie cu Dumnezeu?

Inainte de rugaciune, e nevoie sa ne gandim la ceea ce este in neregula cu noi si sa indreptam ceea ce este de indreptat! “

Nevointa rugaciunii

,,Citirea, rugaciunea, psalmodierile – acestea sunt vitaminelede care are nevoie sufletul in fiecare zi. Nu ne putem ingadui sa treaca ziua fara rugaciune.

Cand rugaciunea vine din inima, ea indeparteaza oboseala, somnul, foamea, pentru ca sufletul se incalzeste, astfel incat nu mai vrei nici macar sa dormi, nici sa mananci. Trairea unei stari inalte si hranirea sunt diferite. Te hranesti atunci duhovniceste.

Sirul de metanii – acesta este mostenirea, binecuvantarea, lasata noua de Sfintii Parinti. Aduti aminte ca soldatul bun, iesind din transeu, intotdeauna tine in mana automatul sau. Metaniile au o mare putere, ele fiind arma monahului, iar margelele sunt gloante care il vaneaza pe tanganache. Psalmodierea inmoaie inima, ii da desfatare si o incalzeste. Astfel se nasc cele mai bune conditii ca sa facem rugaciunea asa cum se cuvine.

Psalmodierea linisteste sufletul, imblanzeste chiar si fiarele salbatice. Inchinaciunile sunt rugaciune, dar, in acelasi timp, un exercitiu, si ele aduc un mare folos, mai mult chiar decat alte indeletniciri duhovnicesti.

Oamenii care sunt cu adevarat evlaviosi si cinstitori de Hristos vin inaintea Lui cu cutremur, iar catre Maica Domnului se indreapta cu multa indrazneala, caci ea apartine neamului omenesc.

Cand in viata noastra pacatoasa dam dreptul ispitei asupra noastra, ingerul pazitor nu este atat de dezamagit incat sa ne paraseasca cu totul, insa sta intr-o parte si se uita intristat la noi.

Daca ii desfatam pe sfinti cu viata noastra, atunci ei ne trateaza cu desfatari duhovnicesti.

Pe de o parte, omul care se inchina la moaste poate sa fie un mare pacatos, insa moastele vor avea buna mireasma pentru folosul lui: ca el sa se intoarca, sa se pocaiasca. Pe de alta parte, un om poate fi virtuos, iar moastele sa nu dea buna mireasma, ca sa nu se mandreasca.

Rugaciunea si trezvia

Este primejdios atunci cand omul inceteaza sa mai ia aminte la sine si se ocupa de rugaciune ca si cum aceasta ar fi o moda. Poate dobandi obisnuinta catre rugaciune, insa intru el va trai mereu omul cel vechi si exista primejdia caderii in inselare.

Mare putere are cugetarea, care se misca cu mai mare repeziciune decat viteza luminii. Ea trebuie folosita si indreptata pe de-a-ntregul catre Dumnezeu Creatorul lumii.

Trezvia este luarea-aminte la ganduri, la fapte si la miscari. Cand intr-o zi va urmariti si va analizati atentia, comportarea avuta, atunci a doua zi veti fi cu luare-aminte, si asa mai departe. Temelia este, asadar, vegherea asupra-ne.

Cand rugaciunea insoteste luarea-aminte catre sine, atunci vom bate in acea directie din care adeseori vin sagetile vrajmasului.”

Doamne Ajuta!