Ne vorbesc sfintii parinti – de pilda

1) Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea: ,,Da, Doamne, sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!” In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei: ,,Da, Doamne, sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!” Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica insa pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit. Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii insa sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta. Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi insa ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni. ,,Suferiti de pe urma unui om rau ? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai !” (Fericitul Augustin).

A cincea porunca Dumnezeiasca

2) Dispretul, defaimarea, batjocura, ponegrirea, cercetarea si mai ales baterea parintilor sunt pacate strigatoare la cer.

Un tanar s-a hotarat sa se casatoreasca. El a promis viitoarei sotii, dupa dorinta ei, sa alunge din casa pe batranul sau tata. Intr-o zi l-a condus pe batran afara din sat, spunandu-i sa se duca unde va voi, ca la el n-are ce cauta. Ochii batranului s-au umplut de lacrimi si, izbucnind in plans, i-a zis fiului sau:

– Vezi acolo, pe deal, piatra aceea mare ? Pana acolo l-am condus si eu pe tatal meu, lasandu-l apoi in voia soartei. Condu-ma deci si tu pana acolo !

– Dumnezeule, striga fiul, ce aud ? Tu, tata, ai facut parintilor tai aceasta nedreptate, pe care voiam sa ti-o fac si eu tie acum ? Oare si copiii mei vor face cu mine astfel ? Vino indarat. Si de acum inainte cea mai buna camera din toata casa mea va fi a ta si te voi ingriji cu buna-credinta pana la moarte.

3) Un biet tata batran, devenind scarbos fiului si nurorii sale, a fost dat deoparte cu masa. Acolo pe vatra dadeau mancare intr-un vas scobit in lemn. Batranul mahnit, manca lacrimand, gandindu-se ce era odată si ce-a ajuns…

Intr-o zi, fiul sau, umbland prin curte dupa treburile gospodariei, vede copilul lui mai marisor scobind cu cutitul intr-un trunchi de lemn.

– Ce faci acolo, mai Costelus ?, il intreba tatal.

– Fac o piua in care sa-ti dau sa mananci cand vei fi si mata batran ca bunelul, i-a raspuns copilul.

Atunci tanarul fu cuprins de mare rusine si teama de pedeapsa lui Dumnezeu. Intrand in casa, si-a cerut iertare de la tatal sau, si de atunci inainte, l-a pus la masa si l-a ingrijit cu multa osardie, ca un adevarat fiu.

4) Casatoria, nu este numai lapte si miere. La inceput, cand isi fac curte, toti tinerii sunt perfecti. Dupa cununie apar defectele pe care nu le vedeam inainte. El mai trage cu paharelul, este violent la bautura, fumeaza, injura… Ea nu-i chiar cea mai cool gospodina, ii place mult somnul, e rea de gura, e prea ambitioasa, sta numai cu gura pe el, ii cere un standard de viata pe care el, saracul nu poate sa i-l ofere..Gata! Ne-am saturat amandoi! La divort cu noi. Acum intervin eu, povestitorul: Deci voi credeati ca viata conjugala dureaza doar atat cat timp merge totul ca pe roate ? Ca la primul necaz oamenii se despart ? Nu stiati ca defectele unuia sunt crucea celuilalt ?

N-a zis Domnul: „Cel nu-si ia crucea si nu-mi urmeaza Mie, NU ESTE VREDNIC DE MINE”

Care-i crucea mireanului ?

Necazurile vietii, cresterea copiilor si defectele sotilor. Asta-i Ortodoxie adevarata ! (Preot Sorin Croitoru).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*