Doamne invata-ma sa iubesc ! De fiecare data cand mi se intampla ceva rau, o nereusita, cad intr-o depresie si am impresia ca urasc pe toată lumea. Ce sa fac sa nu mai am sentimentul acesta?

Cineva spune: „Ma urasc pe mine”, altcineva zice: „Urasc pe toata lumea”… Ura este un sentiment nevinovat in sine, dar este simptomul unei boli grave a sufletului. Nu sunt fericit, nu pot sa fiu fericit, cand urasc. Atunci strig la Dumnezeu: „Doamne, invata-ma sa iubesc!”. Nu putem iubi „din instinct”, avem nevoie sa invatam asta. Iubirea se invata.

Parintele Sofronie de la Essex

Spunea Parintele Sofronie de la Essex o povestioara: „Un om s-a dus la Muntele Athos sa intrebe ce sa faca sa se mantuiasca. Si acolo i-au zis: «Sa iubesti pe Dumnezeu din tot sufletul tau si din tot cugetul tau si din toata inima ta si pe aproapele ca pe tine insuti». Si bietul om si-a zis: «Asta nu pot ! Pe Dumnezeu nu-L iubesc, mi-e frica de El, dar nu-L iubesc … iar pe aproapele nu-l pot suferi de cele mai multe ori. Trebuie sa mai fie si alte metode de mantuire, post, matanii, ceva ce pot sa fac …» Se duce la alt Parinte si la altul si strabate tot Muntele Sfant fara sa aibă vreo alta metoda … Atunci s-a asezat pe o piatra si si-a zis cu toata deznadejdea celui ce cauta o solutie: «Ce voi face ? Am nevoie de mantuire. Nu vreau sa ma chinui asa o vesnicie !» si, i-a venit gandul: «Am sa fac ce pot. Pot sa fac ce as face daca as iubi !». Si mereu se intreba: «Ce as face eu acum daca L-as iubi pe Dumnezeu ?». Si facea. «Ce-as face daca l-as iubi pe aproapele ?». Si facea”. Fa si tu la fel ! Striga: „Invata-ma, Doamne, sa iubesc ! Aceasta stare de ura imi face rau. Invata-ma sa iubesc !”. Si atunci Dumnezeu o sa te invete in fiecare dimineata si tu sa zici: „Ce as face eu, daca i-as iubi pe oameni ?”. Si vezi ce gand iti vine. Te-ai ruga pentru ei. Ce as face daca as iubi-o pe mama ? As ierta-o ca ma trimite cu gunoiul exact cand este filmul meu preferat. Si tot asa. Si o sa vedeti minuni mari ! Nu e greu, daca cereti, veti si primi de la Dumnezeu puterea de care aveti nevoie. Doar sa nu uitati ca Puterea lui Dumnezeu vine in noi prin Sfintele Taine. Sa nu uitati de Spovedanie si Impartasanie. Spovedania curata si Impartasania frecventa si responsabila ajuta un suflet bolnav sa invete iubirea si bucuria. Singuri nu putem. Din Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul marunt.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Daruieste din ceea ce esti, apoi din ceea ce ai

„Iubirea sa fie fara de fatarnicie”, zice Apostolul Pavel. Daca ai astfel de iubire, nu-ti vei da seama de cheltuiala banilor, nici de truda trupurilor, nici de oboseala cuvintelor, nici de sudoare si de slujire, ci le vei rabda pe toate cu barbatie, fie cu trupul, fie prin bani, fie prin cuvant, sau cu orice altceva cu care trebuie sa-ti ajuti aproapele. Asa cum nu este nevoie numai de daruirea de bunatati, ci si de daruirea de marinimie, nici numai de ocrotire, ci si de ocrotire cu daruire, nici numai de milostenie, ci si de milostenie facuta cu bucurie, tot asa nu este nevoie numai de iubire, ci si de iubire fara de fatarnicie. Pentru ca si aceasta este iubire, si daca se face acest lucru, toate vor urma, asa cum cel care miluieste o face cu bucurie, fiindca ii daruieste propriei persoane. Si acela care vine in sprijin, sprijineste cu daruire, pentru ca pe sine se ajuta. Si acela care da ceva, o face cu generozitate, fiindca daruieste propriei persoane (din Omilia a 22-a la Epistola catre Romani). Iubire inseamna nu numai cuvinte, sau simple cuvantari, ci ajutorul fata de cineva si dovada prin lucruri. Cand cineva lupta impotriva saraciei pentru altii, ajutandu-i pe saraci, indepartand primejdiile, sprijinindu-i pe cei ce se afla intr-o grea pozitie, plange impreuna cu cei care plang, se bucura cu cei ce se bucura, toate acestea sunt o caracteristica a iubirii (din Omilia a 8-a la Epistola catre Romani). Exista multi care iubesc cu gandirea lor, dar care nu intind mana pentru ajutor (din Omilia a 22-a la Epistola catre Romani). (Sfantul Ioan Gura de Aur).

Parintele Arsenie Papacioc

Sfanta Taina a Cununiei

– Care sunt conditiile de intemeiere a unei familii ?

– Conditiile de intemeiere a unei familii sunt la fel, în orice moment istoric. Exista amanunte de care trebuie sa tinem seama, precum saracia, dar nu asta impiedica valoarea trainiciei unei familii, pentru ca iubirea imbogateste orice. Ce dulce este iubirea ! … Dar sa nu se mearga pe instincte si pe placeri intr-o casnicie, ci gandind la un scop suprem: mantuirea reciproca. Stimularea continua reciproca spre acest scop este obligatorie, pentru ca e o mare raspundere. Valoarea unei flori nu sta intr-o petala pe care a luat-o vantul, ci trebuie vazuta valoarea intrinseca a florii. Asa ca, dragii mei, o casnicie se poate intemeia pe o iubire adevarata si pe o coordonata exclusiv crestina. E o mare greseala sa te indragostesti de un baiat sau de o fata, si punem problema casatoriei pentru ca mi-e drag de el sau de ea. Nu, nu. Trebuie vazut, cat de cat, daca sunt strabatuti de fiorii sfintei raspunderi pe care o cere casatoria. Pentru ca o femeie care se casatoreste, ea va naste si ea trebuie sa renasca copilul, prin educatie. Deci trebuie sa fie foarte pregatita. Eu opresc o serie intreaga de tineri care vin sa ma cerceteze in sensul asta de a se amagi prin sarutari, care mai apoi se consuma si pier. Ca bine a zis cine a zis, ca: este mai lunga calea pana la sarut decat aceea pana la pacatul cel mare. Si se consuma in felul acesta de a-si manifesta iubirea, incat nu se deosebesc de paganii care se casatoresc pentru placeri. A gresit un baiat cu o fata; dar ea a rezistat la inceput, iar el i-a zis: „Nu, asta face parte din ritmul dragostei …” „… Si un prunc la anul, bland si mic, sa creasca mare si voinic, si noi sa mai discutam un pic, si la botez !” – datorita ritmului dragostei. Pentru ca frumusetea o sa se mai schimbe, dar trebuie sa ramana mai departe frumusetea crestina din fiecare, pentru fiecare. Asta e verigheta, care se si da: iubirea celuilalt catre celalalt. Adică iubirea nu are nici inceput, nici sfarsit – asta ar fi semnificatia verighetei. Exista mai multe conditii, din punct de vedere strict religios, pe care trebuie sa le indeplineasca tinerii, si printre ele sunt si acestea doua: sa se iubeasca, si sa fie si parintii de acord. Aici, de multe ori, este un conflict intre iubirea tinerilor si acordul parintilor. Si atunci trebuie sa optam pentru unul din doua, daca lucrurile nu mai pot ramane pe loc: sa se iubeasca in Hristos, cu scopul casatoriei. (Parintele Arsenie Papacioc).

Sfantul Grigorie de Nyssa

Raul este lipsa Binelui

Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea.” (Lc. 11, 23)

Raul, ca realitate de care ne lovim in viata noastra cotidiana, a ridicat dintotdeauna probleme de intelegere marilor carturari, filosofi, dar mai ales Sfintilor Parinti ai Bisericii. Isi puneau intrebarea cum este posibil ca un Dumnezeu eminamente bun, iertator si milostiv sa permita aparitia si existenta raului in cadrul creatiei Sale. Sau, mai mult, este Dumnezeu autorul raului ? Unul dintre Sfintii Parinti care vin în explicarea acestei probleme este Sfantul Grigorie de Nyssa, care descrie raul printr-un paradox: „Raul exista ca nefiinta, el nu are substantialitate, ci este tocmai lipsa a ceea ce da consistenta realitatii. Astfel, el are doar aparenta unei realitati sau, mai bine zis, realitatea unei absente sau a unei lipse”. Pare o teorie extrem de complicata, insa esenta sa nu este intr-atat de greu de inteles. Ceea ce explica Sfantul Grigorie este faptul ca un Dumnezeu eminamente bun nu poate crea decat lucruri bune, iar de aici rezulta ca raul si-a facut aparitia nu prin actul crearii exercitat de Dumnezeu, ci ca urmare a indepartarii omului de Bine. Raul nu este un fenomen sau un principiu, ci este mai degraba o lipsa, o absenta a binelui. In momentul in care omul se indeparteaza de Dumnezeu, uzand de liberul sau arbitru, deja incepe sa infaptuiasca raul. La fel cum „intunericul este o absenta a luminii”, la fel si raul nu este altceva decat o absenta a Binelui, este asemenea „umbrei care insoteste retragerea luminii”. In acest context putem intelege si cuvintele Mantuitorului Cel ce nu este cu Mine este impotriva Mea (Lc. 11, 23), caci cel ce nu alege sa infaptuiasca binele cade fara sa-si dea seama de partea raului. Si aceasta pentru ca nu exista o cale de mijloc, un teren neutru intre Bine si rau, cine nu este cu Hristos nu poate fi decat impotriva Sa. Actul de a alege de partea cui sa fim devine un act voluntar. Depinde doar de noi daca primim in viata noastra Lumina sau daca acceptam sa traim in intunericul necunoasterii lui Dumnezeu. Sa respingem deci aceasta „orbire voluntara” si sa fim de partea lui Hristos pentru ca, beneficiind de ocrotirea Sa, sa urmam calea Binelui, calea aducatoare de mantuire sufletelor noastre. (Sfantul Grigorie de Nyssa).

Doamne Ajuta !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*