Din Profetiile Sfintilor Nostri Parinti: Paisie Aghioritul si Justin Parvu

Sfantul Paisie a fost calauzit de Duhul Sfant. I s-a aratat Prea Sfanta Maica a lui Dumnezeu! Multi isi pot confirma darul profetiei. Am auzit personal de la Gheronda prevestirea evenimentelor care s-au intamplat si se petrec in fata ochilor nostri.

Biserica noastra l-a canonizat primindu-l in ceata sfintilor. Profetiile sale, in special cele referitoare la dislocarea Turciei, erau cunoscute, printre altele, de catre Patriarhia Constantinopolului, inainte de canonizarea lui. Este o parte a mostenirii pe care ne-a lasat-o, alaturi de cartile si sfaturile sale.

1) Profeţiile Sfântului Paisie Aghioritul

Sfantul Parinte Paisie Aghioritul (n. 25.07.1924 – d. 12.07.1994)

Planul de distrugere al Sfantului Munte

Acestia au un plan sa faca drumuri ca sa vină aici, in Sfantul Munte, turisti.

Atunci calugarii se vor obosi mult din pricina primirii de straini. Apoi le vor spune: ,,Sa facem un hotel, ca sa nu va mai osteniti”. Iar calugării vor accepta. Dupa aceea, le vor da bani pentru restaurarea bisericilor, dar le vor spune: ,,Acum nu mai puteti arde lumanari si tamaie, caci v-am dat atatia bani pentru restaurarea lor. Alegeti-va un loc de pe teritoriul manastirii ca sa va zidim o alta biserica.

Apoi vor pune si un paznic cu barba si cu rasa care sa-si aiba femeia in Uranopolis … Vor face din Sfantul Munte, muzeu …

Nu spun ca va ingadui aceasta Maica Domnului, dar acesta este planul lor. Si deja sunt cativa care doresc aceasta … Calugari, auzi? Dar ultimul cuvant de spus il are Maica Domnului. Daca nu se vor cuminti, vor primi si alta palma.

– Gheronda, astazi exista atat de multi oameni, milioane intregi, care nu-L cunosc pe Hristos. Ce se va intampla cu acestia?

– Se vor petrece niste lucruri care vor zgudui popoarele. Nu va fi a Doua Venire, ci va fi o interventie dumnezeiasca. Oamenii vor cauta apoi pe cineva care sa le vorbeasca despre Hristos. Te vor trage de mana si iti vor spune: ,,Stai putin ca sa-mi vorbesti despre Hristos!”….>>.

2) Profeţiile Sfântului Justin Parvu despre soarta Romaniei in razboiul dintre Rusia si Occident

Sfantul Parinte Justin Parvu (n.10.02.1919 – d.16.06.2013)

,,Cu cat un om este mai civilizat, cu cat este mai cult, cu cat este mai informat, cu atat este si mai bun crestin. Valoarea unui popor sau a unui om este cu atat mai mare cu cat cunoaste si traieste mai mult Evanghelia. Acesta ar trebui sa fie adevaratul chip nou al omului pe care noi il realizam in familie si in societate”.

In cazul in care va izbucni un nou razboi mondial, credeti ca Romania va fi afectata ?

Sigur ca si noi vom fi implicati, pentru ca statele acestea mari isi protejeaza intotdeauna teritoriul si nu deschid un camp de lupta pe terenul lor. Il deschid pe la romani, pe la bulgari si alte state mai putin insemnate in ochii lor. Ei intervin doar cand au un interes anume. Sa nu credem ca ne vrea cineva binele, sa ne ocroteasca pe noi vreun stat. Pai, cat de greu s-a facut unitatea aceasta a noastra, a romanilor, ca ne-au sfasiat si ungurii si rusii ? Ei nu au nici un interes ca noi sa fim independenti si puternici …

Dragii mei, eu nu spun ca acum sau mai tarziu incepe sau nu razboiul, pentru ca, de altfel, crestinul trebuie sa fie mereu pregatit pentru sfarsitul sau. Dar atunci cand Dumnezeu arata semne clare prin care ne anunta cumva sa ne pregateasca, iar noi nu le luam in seama, inseamna ca am ajuns la o nebunie a patimilor in care nu mai distingem ce e bine de ce e rau. Orbirea patimilor in care e cuprinsa aceasta generatie este asa de mare incat nici dacă vad bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei insisi, ca sa se pocaiasca. Pentru ca Domnul a inchis ochii lor ca sa nu vada si urechile lor ca sa nu auda. Aceasta datorita obisnuintei lor in patimi. Imi aduc aminte si pe vremea mea, in timpul celui de al doilea razboi mondial, noi eram in linia intai si luptam fata-n fata cu inamicul infruntand moartea, iar in spatele nostru la un kilometru se petrecea si se chefuia intr-o nebunie; taranul murea cu sticla de tuica sub pat. Era parca o nebunie, ofiteri impreuna cu fermieri, armata, ostasii, toti o tineau intr-o chefuiala si putini se gandeau la sufletele lor, cum sa se pocaiasca macar in al 11-lea ceas. Acum gandesc la fel: prefera sa mai chefuiasca si sa se mai distreaza inca o data decat sa cugete la moarte. Asa, dupa cuvantul Scripturii, fiecare in ce patima e prins de aceea e stapanit. Si chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocai. Fiecare in ce a ramas, aceea cugeta: unul la sticla cu bautura, altul la friptura de pe plita, altul la coroana lui, iar altii nici macar nu au capacitatea sa se mai gandeasca, la o asa impietrire sufleteasca ajungand. Fiecare este stapanit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va gasi ajutor dumnezeiesc in vreme de prigoana.

De aceea, Dumnezeu ne da semne ca sa venim in noi insine si sa ne pocaim. Sa mergem la duhovnici sa ne spovedim, sa fim impartasiti cu trupul si sangele lui Hristos care sa ne dea puterea de a cauta viata cea vesnica. Asa ca atunci, asa e si acum: in fata mirosea a pusca, in spate a crasma. Am ajuns la o asa stare de lucru incat toate aceste nebunii nu le mai poti opri. Mania lui Dumnezeu va veni asupra noastra spre a ne aduce la pocainta. (din articolul aparut in revista ATITUDINI, nr.35)