Care este scopul aprinderii candelei? Sfantul Nicolae Velimirovici ne comunica opt situatii

Cand tinem candela aprinsa in fata sfintelor icoane, sfantul inger al candelei, sfant inger pazitor care sta mereu in casa cat timp candela este aprinsa, sta aici in casa noastra si dincolo ne va intampina cand sufletul pleaca din aceasta lume materiala. Abia dupa ce s-au scurs zilele in care noi am tinut candela aprinsa la icoanele din casa noastra pe pamant, numai atunci ne vom duce la locul randuit de Dumnezeu, dupa faptele noastre din viata.

Prima – deoarece credinta noastra este lumina. Hristos spune „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8,12). Lumina candelei ne reaminteste de lumina cu care Hristos lumineaza sufletele noastre.

A doua – pentru a ne reaminti de caracterul stralucitor al sfintilor in fata icoanelor carora aprindem candelele, pentru ca sfintii sunt numiti „fiii luminii” (Ioan 12,26, Luca 16,8).

A treia – pentru ca este o intoarcere a noastra de la faptele noastre intunecate, de la gandurile noastre si dorintele diavolesti si pentru a ne intoarce pe calea Evangheliei; si pentru ca noi sa fim mai insistenti in implinirea poruncilor Mantuitorului: „Si lumina ta sa lumineze in fata oamenilor, ca ei sa vada faptele tale bune” (Matei 5,16).

A patra – pentru ca lumina candelei sa fie micul nostru sacrificiu in fata lui Dumnezeu, Care S-a dat pe Sine Insusi pe deplin ca jertfa pentru noi, si ca un mic semn al marilor noastre multumiri si al dragostei pentru El, de la Care cerem prin rugaciune viata, sanatate, mantuire si tot ceea ce numai iubirea cereasca fara margini poate acorda.

A cincea – pentru ca frica sa cuprinda puterile diavolesti care uneori ne asalteza chiar la vremea rugaciunii si ne departeaza gandurile de la Cel care ne-a creat. Puterile demonice iubesc intunericul si tremura la cea mai mica lumina, in special la cele care sunt ale lui Dumnezeu si la cele care Ii sunt bineplacute lui Dumnezeu.

A sasea – pentru ca aceasta lumina sa ne trezeasca din egoism. Asa cum uleiul si fitilul ard in candela, dupa voia noastra, sa ne lasam sufletele sa arda cu flacara iubirii in toate suferintele noastre, intotdeauna supusi voii lui Dumnezeu.

A saptea – pentru ca sa ne invete ca fara mana noastra candela nu poate sa fie aprinsa, si la fel, inima noastra, candela sufletului nostru, nu poate fi aprinsa fara focul sfant al Duhului lui Dumnezeu, chiar daca inima este plina de toate virtutile. Toate aceste virtuti ale noastre, [sunt doar] combustibilul material, iar focul care le aprinde vine de la Dumnezeu.

A opta – pentru ca sa ne reaminteasca faptul ca inaintea la orice, Creatorul lumii a facut lumina, si dupa aceea pe toate celelate in ordine: „Si Dumnezeu a Zis, sa fie lumina; si a fost lumina” (Cartea Facerii 1, 3). Si la fel trebuie sa fie si cu viata noastra spirituala, adica inainte de orice, lumina adevarului lui Hristos trebuie sa lumineze in interiorul nostru. De la aceasta lumina a lui Hristos fiecare fapta buna rasare si se dezvolta in noi.

Fie ca lumina Mantuitorului sa straluceasca si in voi!