Cum putem castiga harul mantuirii?
Harul lui Dumnezeu il primim de la Botez si il pastram in noi prin Sfintele Taine si prin toate faptele bune. Adica prin post, rugaciune, spovedanie, impartasanie, citirea cartilor sfinte, priveghere, milostenie, smerenie, nasterea si cresterea copiilor in frica lui Dumnezeu si toate celelalte.
Harul vine de la noi, dar nu-i spargator de usi. Dumnezeu nu forteaza usa nimanui ca sa intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsa? Iata stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide, Eu si Tatal vom veni la el si lacas la el vom face …
Harul vine numai atunci, cand ii deschidem, noi usa inimii. El bate la usa si daca suntem impietriti si nu ne silim sa facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru ca Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stapanitoare sa primeasca harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi.Ca iata ce zice Duhul Sfant: De veti vrea si de ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar de nu veti vrea si nu ma veti asculta, sabia cea cu doua taisuri va va manca pe voi, ca gura Domnului a grait acestea ( Isaia 1, 20-21 ).
Auzi ce spune iarasi Scriptura: Dumnezeu l-a facut pe om si l-a lasat in mana sfantului sau. Si iar zice in Psaltire: Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Harul iti da in gand: ,,Posteste, omule, roaga-te,”, pazeste-ti mintea, fa milostenie, mergi la biserica, lasa si uraste pacatul, spovedeste-te curat! Iata ce trebuie sa faci.”
Harul iti da in gand. Daca vrei, il asculti; daca nu, Dumnezeu cu sila nu mantuieste pe nimeni.
Atunci n-ar mai fi iad si Rai, daca fapta buna am face-o siliti de puterea lui Dumnezeu, ci toate le face omul de buna voie. Ca iarasi zice Duhul Sfant: Pe dadatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu.
Asa ca siliti-va cu dragostea lui Dumnezeu sa faceti ce este mai bine. Ca dupa moarte nu mai este pocainta pentru nimeni. Dupa moarte s-a inchis usa. Tot ce putem, sa facem cat mai multa scanteie de viata, caci dupa moarte nu mai este lucrare pentru fapta buna. In ce te gaseste moartea intr-aceea te ia.
Zice la Eclesiast: De va cadea lemn in austru, de va cadea lemn in crivat, unde va cadea, acolo va ramane. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste asa: ,,Cand zice proorocul: De va cadea lemn in crivat … , oare de lemne se ingrijeste Domnul? Aici de suflet graieste”. Apoi zice: ,,Crivatul este nepocainta care l-a apucat si austrul este milostenia si pocainta. Caci unde va cadea sufletul dupa moarte, acolo va ramane …” Cum te-a apucat sfarsitul. Ca pana in minutul cel mai de pe urma al vietii tale, Mantuitorul, Care S-a rastignit pentru noi, asteapta impreuna cu ingerii din ceruri si cu toti sfintii mantuirea sufletului tau. (Arhim. Cleopa Ilie – Despre nestiutele judecati ale lui Dumnezeu).
