Popoarele Orientul Antic – Episodul 1

Orientul Antic, se intindea din Nord-Estul Africii, Estul Marii Mediterane pana la tarmurile Oceanului Indian si Pacific.


In zona vaii Nilului, una dintre cele mai fertile regiuni ale Orientului Apropiat, apare in anul 3000 i.Hr., regatul egiptean. Pentru inceput se grupează in doua regate: Egiptul de Sus (pe cursul mijlociu al fluviului) si Egiptul de Jos (in zona Deltei Nilului). In anul 3200 i.Hr., regele Menes, unifica cele doua regate intr-un singur stat si stabileste noua capitala la Memfis. Acest prim rege al Egiptului unit a instaurat o dinastie de regi sau « faraoni ». De-a lungul istoriei popoarelor din Orientul Mijlociu, Egiptul si Babilonul au fost cele doua mari centre de putere militara si politica. Bogatia si puterea regatului sunt demonstrate de constructiile ridicate in cinstea zeilor si a faraonilor, temple si piramide, care starnesc admiratia oamenilor si astazi.

La putin timp dupa sosirea in Cannan (circa 2000 i.Hr.), Avraam a mers in Egipt ca sa scape de foamete (Geneza 12,10). Tot in Egipt avea sa ajunga si Iosif, dupa ce a fost vandut de fratii lui (Geneza 37,12-36). Tanarul evreu a ajuns sa fie inaltat ca mare demnitar, si-a invitat familia sa se mute in Egipt.


In perioada sa de apogeu, perioada Regatului nou (1500 – 1170 i.Hr.), Egiptul stapaneste cea mai mare parte a Vaii Nilului, Peninsula Sinai si Palestina, pana la tarmurile Eufratului. In anul 1200 i.Hr. se desfasoara perioada cand Moise a fost trimis sa-i elibereze pe evrei din Egipt.

Dupa iesirea evreilor din Egipt, puternicul imperiu Egiptean s-a prabusit si tara a devenit o putere politica si militara de mana a doua.

Pe vremea lui David si Solomon (circa 1000 i.Hr.), in providenta divina, slabiciunea Egiptului le-a inlesnit evreilor sa devina o natiune puternica, cu influenta asupra intregii lumi civilizate de atunci. Cu Egiptul ne mai intalnim si in profetiile lui Isaia, cand profetul i-a condamnat pe evreii din Iuda care doreau sa incheie aliante politice cu Egiptul pentru a scapa de amenintarea invaziei asiriene. Egiptenii au fost un popor cu o religie politeista, cu numerosi zei. Multi dintre ei erau personificari ale fortelor naturii (soarele, Nilul, pamantul, luna, ostirea cerului, etc). Dupa anul 1000 i.Hr., Egiptul va decadea si va fi cucerit pe rand de catre asirieni, babilonieni, persani si macedoneni.

Cercetarile arheologice ii plaseaza pe canaaniti ca locuitori pe teritoriul Israelului de astazi cu cel putin sase sute de ani inaintea expeditiilor militare ale lui Iosua. Canaanul este in mod traditional spatiul cuprins intre Peninsula Sinai si Eufratul Mijlociu si este desemnat cu tripla denumire de Siria, Fenicia, Palestina, notiuni geografice sau moderne care nu reflecta in mod exact realitatile etnice, culturale si politice ale zonei. Pe langa canaaniti si amoriti mai exista si alte etnii care populau aceste locuri. Astfel termenul „canaaniti” a ajuns sa desemneze un amestec de popoare. Din relatarea Bibliei aflam despre cetati cu numele de : Ierihon, Lachis, Ai, Hebron, Debit si Hator.

Religia canaanitilor a fost o marturie a decadentei si imoralitatii unei societati umane desprinsa de Dumnezeu. Zeul suprem era un fel de personificare a fertilitatii si a ploii. Numirea de Baal nu este un nume propriu, ci unul generic pentru „zeu”. Starea decazuta a canaanitilor a atras mania lui Dumnezeu si hotararea Lui de a-i nimici cu desavarsire (Deuteronom 7,2-5).

Evreii au patruns pe teritoriul Canaanului in anul 1405 i. Hr., dar n-au distrus in intregime popoarele tarii, ceea ce a fost pentru evrei o ispita si un prilej de atragere inspre idolatrie.

Marele dar lasat omenirii de catre canaaniti este alfabetul inventat intre anii 2000 si 1600 i.Hr.


Cu mult inainte ca evreii sa intre in Tara Fagaduintei, stramosii lor i-au intalnit pe filisteni in sud-vestul Canaanului (Asdod, Ascalon, Ecron, Gat si Gaza). S-au asezat in aceasta zona in calitate de mercenari (persoana angajata cu leafa intr-o armata straina), in serviciul statului egiptean. Nu li se poate preciza etnia si nici patria. Exista indicii ca au participat la invazia „popoarelor marii”.

In Biblie, filistenii sunt mentionati in mod deosebit in doua perioade istorice distincte: pe vremea lui Avraam (circa 1900 i.Hr.) si in timpul imparatilor Saul si David, cand jucat un rol foarte important in viata culturala si politica a Palestinei intre anii 1200–1000 i.Hr.

Samson, a ramas celebru prin vitejia aratata de el in luptele cu filistenii. (Judecatori 13-16). In timpul lui Eli, filistenii au incercat sa cucereasca toata tara evreilor. Pe vremea lui Samuel, filistenii au distrus cetatea Silo, care era un centru de inchinare al evreilor. Saul, cel dintai imparat al Israelului a cazut pe campul de lupta intr-un conflict cu filistenii (1 Samel 31,1-4). David s-a luptat si el cu acestia biruindu-i si punand capat dominatiei lor asupra evreilor.

Filistenii au reprezentat o amenintare continua pentru israeliti. Chiar si dupa unificarea statului evreiesc, filistenii au ramas independenti, producand ulterior tulburari ocazionale. Desi niciodata nu au stapanit o portiune mare de pamant, de la numele lor isi trage denumirea Palestina, tara din vestul Iordanului.
Nebucadnetar, imparatul Babilonului, si-a extins dominatia asupra intregii lumi cunoscute de atunci. El a cucerit si cetatile filistenilor, iar pe locuitori i-a deportat pe alte meleaguri ale imperiului.


Hetitii, au fost un popor care a prosperat in Asia Mica si in regiunile invecinate intre anii 1.900 si 1200 i. Hr. Initial asezati in nordul Siriei de astazi, hetitii s-au raspandit apoi spre sud. Biblia ni-i prezinta ca locuitori ai Canaanului pe vremea cand Avraam a venit in tara. Unul dintre fii lui Isaac, Esau, si-a luat doua neveste hetite. Cateva secole mai tarziu, hetitii sunt enumerati in randul celor sapte neamuri pe care evreii trebuiau sa le nimiceasca in Canaan. Urie hetitul, barbatul lui Batseba, a fost trimis la moarte de David. Solomon a calcat porunca lui Dumnezeu si si-a luat o nevasta hetita pentru a incheia o alianta durabila cu acest popor. Hetitii aveau un sistem religios politeist, ca si celelalte popoare ale vremii. Influenta hetitilor a corupt natiunea lui Israel.


Fenicienii, au locuit in nord-vestul Palestinei, pe tarmul Marii Mediterane. Unul din orasele lor era vechiul Biblos, oras care avea un comert maritim infloritor inca din secolul al XVIII-lea i.Hr. Inainte de invazia evreilor, sub conducerea lui Iosua (1380 i.Hr) au ocupat teritorii mai intinse in Canaan. Limitati teritorial de apele marii, fenicienii au fost calatori si cuceritori ai intinderilor de ape. Exploratorii fenicieni au fondat o serie intreaga de colonii de-a lungul coastelor Marii Mediteraneene. Perioada de glorie a acestui popor a fost intre anii 1050 si 850 i.Hr. Cu porturi minunate ca Tir si Sidon si cu o nesecata cantitate de lemn (cedru, brad si pin), fenicienii au devenit mesteri in construirea de corabii. Hiram din Tir, prieten cu David si cu Solomon, i-a ajutat pe evrei sa-si construiasca si intretina o flota comerciala.

Religia fenicienilor nu era altceva decat o extensie a religiilor canaanite. Sistemul lor de inchinare mergea pana la sacrificarea de copii. Una dintre cele mai interesante profetii din Biblie a fost rostita de Ezechiel impotriva Tirului si Sidonului. La vremea cand au fost rostite aceste profetii, cele doua cetati feniciene erau in plina glorie. Rand pe rand, asa cum prevestise Ezechiel, zidurile, turnurile si casele Tirului au fost daramate si aruncate in mare.

Cetatile feniciene Tir si Sidon sunt mentionate si in Noul Testament. Domnul Iisus a vindecat in acest tinut o fetita stapanita de demoni (Matei 15,21-28), iar primii crestini au misionat aici intens, cand au fost alungati din Ierusalim (Fapte 11,19). Apostolul Pavel a trecut de mult ori prin Tir si Sidon (Fapte 15,3).

Triburile asirienilor, ocupau din mileniul al II-lea i.Hr. o regiune nu prea intinsa din nordul Mesopotamiei. Inceputul istoriei lor este legat de ascensiunea oraselor stat de pe tarmul stang al Tigrului, Assur. In secolul al XIV-lea, Asiria s-a ridicat la pozitia de mare putere sub Salmanasar I (1274-1245 i.Hr.) care dupa supunerea Babilonului, nu a ezitat sa se intituleze „rege al lumii”. Urmasii sai au continuat aceasta politica expansionista. Dintre urmasii sai, Sargon II este cel sub a carui domnie (721-705 i.Hr.) Asiria atinge culmea puterii. De numele sau sunt legate victoriile asupra coalitiei militare a Siriei cu Egiptul, transformarea regatului Israel in provincie asiriana si deportarea a 30.000 de evrei. Asirienii sunt considerati cel mai crud popor, stapanirea asiriana s-a raspandit si a fost intretinuta printr-un climat de teroare. Resentimentul colectiv este ilustrat cum nu se poate mai bine de atitudinea profetului Iona. Un Dumnezeu care se preocupa de salvarea cetatii asiriene Ninive, este peste puterea de intelegere si acceptare a acestui evreu. Intreaga carte a profetului Naum, este si ea dedicata Asiriei. Predictiile lui Naum, pareau incredibile si irealizabile, dar in 612 i.Hr., babilonienii si mezii au format o coalitie si au implinit judecata rostita de Dumnezeu asupra Asiriei. Puterea asiriana a urgisit si Israelul. In anul 722 i.Hr., imparatul asirian Salamanazar a asediat Samaria, capitala Israelului de nord si in urma acestui eveniment zece semintii ale lui Israel au fost smulse din vatra stramoseasca si au disparut complet din istorie.

Akkadienii, apar in regiunea centrala a Mesopotamiei, la inceputul mileniului III, intemeind importante centre politice si economice ca Akkad, Kis, si Babilon. Regele Sargon I (2334 – 2278 i.Hr.) unifica teritoriul dintre Tigru si Eufrat si intemeiaza puternicul stat akkadian-babilonian.

Regatul sumerian, se prabuseste in urma atacurilor triburilor de amoriti si elemiti. De acum inainte civilizatia si cultura mesopotamiana se va dezvolta sub o adevarata hegemonie a unui oras akkadian din centrul Mesopotamiei, care in timpul urmatoarelor doua milenii, va ramane cel mai important centru economic, politic si cultural din Orientul Apropiat, Babilonul.

Reprezentant de seaman al acestei perioade a fost Hammurabi (1792-1750 i.Hr.). El a organizat societatea dupa un cod strict de legi scrise, o adevarata opera juridico-administrativa a Orientului Antic, asa numitul „Cod al lui Hammurabi”. In aceasta perioada, Avraam a parasit orasul Ur, aflat in sudul Babiloniei (Geneza 11, 27-32).

-VA URMA-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*