Parintele Justin Parvu – Razboi si Geopolitica

Ascultati un cuvant despre razboi precum si viziunea geopolitica a Parintelui Justin Parvu care arata o maturitate si o duhovnicie in gandire care, din pacate, astazi aproape ca s-au pierdut.

Parintele Justin Parvu:

,,Un razboi nu este numai o criza, asa cumva, financiara, o criza materiala, e si o criza spirituala. De unde vine criza asta spirituală? Vine tocmai din cruzimea aceasta in care trecem in perioada de razboi. Perioada de razboi nu este altceva decat dezbracarea omului de bun simt si de orice calitate spirituala.

De aceea, bruta asta nascuta in urma unui razboi se largeste tot mai mult in lumea noastra. Copilul devine brutal. Inainte de razboi, ne intoarcem acuma putin, am uitat sa spun, ca omul sau neamurile, in instinctul lor, cheama o stare de lucruri anormale si foarte aspre.

In lumea artistica, in creatie, cultura, civilizatie, el merge mereu pe o dara anormala. Anomalia aceasta se manifesta prin jocuri, se manifesta prin obiceiuri, se manifesta prin cantece, in arta in general.

Situația de dinainte de al II-lea Razboi Mondial

Inainte de a incepe al II-lea Razboi Mondial, copiii se jucau foarte mult cu arme, cu tancuri, tanchete, masini. Veneau din Germania, Munchen era orasul jucariilor, si orasul jucariilor imprastia in toata Europa, toata lumea, tancuri, tunuri, masini autocare, tot ce vrei si ce nu vrei. Era falsa zicala (crestina), pentru ca Germania si Rusia si toata Europa nu aveau nici în clin nici in maneca cu crestinismul. Si ei (germanii) aveau tot un fel de comunism, un bolsevism, dar altfel, de alta nuanta, o nuanta cumva nationalista. Dincoace era prostimea sovietica; ei atat stiau ca gata, trebuie sa trece, sa ajungem in Berlin, dar el, saracul, nu stia unde e Berlinul.

Si omul acesta a devenit din ce in ce mai slab, mai neputincios si mai lipsit de seva de unde s-a nascut si unde trebuie sa mearga pe linia lui ortodoxa sau cat se poate asa, crestina.

Si atunci, desigur ca lumea era pregatita din toate punctele de vedere (de razboi). Daca pui de pilda intr-o parte niste obiecte religioase intr-un galantar, dincoace obiecte de razboi, copilul nu se duce (sa aleaga) pe acestea crestinesti: sa-si ia o iconita, sa-si ia o cruciulita, un medalion, diavolul il impinge acolo la moarte la sinucidere, la distrugere. Si, cu atat mai mult cu cat au nevoie de bani, inventeaza si duc lumea la o nenorocire, doar din dorinta de bani, de castig. Apoi acolo se duce.

Povestea o crestina care are doua magazine, are si bautura are si tigari: „Pai da, dar nu se face nimic (castig) fara aistea”. „Mai băiete, zic, daca ai un ban aici dat, ia-l inapoi ca nu-i primita mila, pentru ca este de pe urma nenorocirii. Matale ai vazut betivi, stricati, familii, procese, crime si copii despartiti, lasati singuri”. „Da, Parinte”. Ei, pai de aici e, de la magazinul asta ai fratiei tale. De aceea matale sa faci in asa fel sa-i schimbi, pune aici sa ai niste marfuri, in afara de acestea. Ca asta e vrajmasul care, in sfarsit il duce pe om … Dar tu trebuie sa schimbi acum”.

Tu, ca Biserica, de pilda, trebuie sa ai oameni, ma rog, cu pricepere, ca sa inlocuiesti toate aceste lipsuri, trebuie sa le inlocuiesti in asa masura, incat din pacat sa devina virtute. Daca il lasi din virtute pacat, acum aici e dezechilibru care genereaza moartea si pieirea unei natii.

Burghezia occidentala – intre socialism si ateism occidental

Acuma, sigur ca lumea este intre doua aspecte. Un aspect salbatec, al comunismului de altadata si un aspect, in sfarsit, mai domol, al unui viitor sa zici asa, n-as putea sa-i spun eu, nici socialist-crestin, dar nici un ateism occidental. O burghezie occidentala. Pentru ca si una si alta sunt de acelasi pericol pentru noi. Burghezia este o lacomie de acumulare si de anulare a oricarui altruism. Omul traieste sa agoniseasca. De la 2-3 hectare a ajuns la 200-300 de hectare, de pamant, asa si-a cumparat mereu, exploatand saracia celor care nu aveau si ajungea si acela sa vanda o bucatica de pamant pe nimic …