„Nu este stapanire decat de la Dumnezeu”

Astazi: 26 octombrie 2021, sarbatorim pomenirea Sfantului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvoratorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.

Asadar, avand in vedere contextul istoric in care traim, as vrea sa aduc in discutie un text mai dificil. In Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel gasim un indemn greu de inghitit despre autoritatea lumeasca, despre conducerile acestei lumi.

Prin urmare, la inceputul capitolului 13, avem o delicata tema de gandire: „Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se impotrivesc isi vor lua osanda, caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui ce savarseste raul. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat. Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste” (Romani 13; 1-7).

Acest text ne contrariaza astazi, cand vedem conduceri de-a dreptul rusinoase. Pe de alta parte, suntem siliti sa revedem contextul istoric. Realitatea anilor 57-58 dupa Hristos (la mai putin de trei decenii de la Invierea Sa) nu e deloc asemanatoare cu cea de astazi. In egala masura, nu putem neglija faptul ca epistola se adresa celor ce traiau in Roma. Crestinismul, ca sa supravietuiasca, nu avea nevoie de conflicte deschise cu cea mai mare putere a lumii de atunci, care, oricum, incepea zece ani mai tarziu de la scrierea acestei epistole o persecutare sangeroasa a crestinilor, de care nu a scapat nici macar autorul epistolei, Sfantul Pavel.

Daca citim in graba, spunem limpede: orice stapanire e de la Dumnezeu. Si totusi, cu talentul sau de necontestat, apostolul pune cateva accente deloc neglijabile.

Primul, in perfecta relatie cu prima impresie, e: stapanirea „este slujitoare a lui Dumnezeu”.

Ca fiecare om lovit din toate directiile in viata, intreb: e stapanirea pe care o avem azi slujitoarea lui Dumnezeu?

Al doilea aspect vital: „Fa binele si vei avea lauda de la ea.” Nimic mai fals astazi. Pe nimeni nu intereseaza daca noi facem binele. Suntem interesanti doar daca avem ceva ce se poate fura.

Iar al treilea si cel mai puternic, il avem in incheiere: „Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste.” Sigur, platim impozite, vami, ne temem suficient, dar cum ramane cu cinstea? Ce facem acolo unde nu exista cinste? Sigur, nu putem sa raspundem la fel, fiindca suntem chemati la virtute. Dar cred ca vorbim despre alt tip de supunere.

Acum la urma ma gandesc daca am dreptate, sau daca nu am dreptate. Acest pasaj din Sfantul Apostol Pavel mi s-a parut si mi se pare in continuare dificil de inteles in afara contextului istoric.

Doamne Ajuta-ne!

Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*