Noua Ordine Mondiala Energetica. Cum arata decaderea epocii petrolului

Viitorul „curat” se cristalizeaza deja, e obligatoriu sa devina realitate, dar tranzitia de la petrol la energia regenerabila nu va fi lipsita de complicatii si unele dureri, scrie The Economist.

„Petrolul a alimentat secolul al XX-lea – masinile, razboaiele, economia si geopolitica. Acum, lumea se afla in mijlocul unui soc energetic care accelereaza trecerea la o noua ordine. Pe masura ce covid-19 a lovit economia globala la inceputul anului 2020, cererea de petrol a scazut cu peste o cincime, iar preturile s-au prabusit. De atunci a existat o recuperare nervoasa, dar o revenire inapoi la lumea veche este putin probabila. Producatorii de combustibili fosili sunt obligati sa isi confrunte vulnerabilitatile. ExxonMobil a fost expulzat din Dow Jones Industrial Average, unde era membru din anul 1928. Petro-statele, precum Arabia Saudita, au nevoie de un pret al petrolului de 70-80 dolari pe baril pentru a-si echilibra bugetele. Astazi, nivelul se ridica la doar 40 USD.

Au mai existat prabusiri ale petrolului, dar de data asta este diferit. Pe masura ce publicul, guvernele si investitorii constientizeaza schimbarile climatice, industria energiei curate castiga avant. Pietele de capital s-au schimbat: actiunile pentru energie curata au crescut cu 45%. Cu ratele dobanzii aproape de zero, politicienii sustin planurile de infrastructura ecologica. Joe Biden, vrea sa cheltuiasca 2 trilioane de dolari pe „decarbonizarea” economiei americane. Uniunea Europeana a alocat 30% din planul sau de recuperare după covid-19 de 880 miliarde de dolari pentru masurile climatice, iar presedinta Comisiei, Ursula von der Leyen, si-a folosit discursul despre starea Uniunii, de saptamana aceasta, pentru a confirma ca doreste ca UE sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera cu 55% fata de nivelurile din anul 1990, in urmatorul deceniu.

Sistemul energetic din secolul XXI promite sa fie mai bun decat era petrolului – mai bun pentru sanatatea umana, mai stabil din punct de vedere politic si mai putin volatil din punct de vedere economic. Schimbarea implica riscuri mari. Daca este una dezordonata, s-ar putea adauga la instabilitatea politica si economica a petro-statelor si ar concentra controlul lantului de aprovizionare ecologica din China. Si mai periculos, s-ar putea intampla prea incet.

Combustibilii fosili sunt sursa suprema (de 85%) pentru energie. Dar acest sistem este murdar. Energia reprezinta doua treimi din emisiile de gaze cu efect de sera; poluarea cauzata de arderea combustibililor fosili ucide peste 4 milioane de oameni pe an, mai ales in mega-orasele lumii emergente. Petrolul a creat, de asemenea, instabilitate politica. Timp de zeci de ani, petro-statele, cum ar fi Venezuela si Arabia Saudita, putin motivate sa-si dezvolte economiile, s-au amestecat in jocuri de culise si politici nepotiste. Pentru a-si asigura aprovizionarea, marile puteri mondiale au incercat sa influenteze aceste state, nu in ultimul rand in Orientul Mijlociu, unde America are aproximativ 60.000 de soldati. Combustibilii fosili provoaca si volatilitate economica. Pietele petrolului sunt afectate de un cartel dezordonat. Concentrarea rezervelor mondiale de petrol face ca aprovizionarea sa fie vulnerabila la socurile geopolitice. Nu este de mirare ca pretul a oscilat cu peste 30% in sase luni, de 62 de ori din 1970.

Se formeaza acum o imagine a noului sistem energetic. Cu pasi indrazneti, electricitatea regenerabila, cum ar fi energia solara si eoliana, ar putea creste de la 5%, cat este azi (2020) cota sa in aprovizionare, la 25% in 2035 si aproape 50% pana in anul 2050. Utilizarea petrolului si a carbunelui va scadea, desi gazele naturale, mai curate, vor ramane centrale. Aceasta arhitectura va aduce in cele din urma beneficii uriase. Cel mai important, decarbonizarea energiei va evita haosul schimbarilor climatice necontrolate, inclusiv secete devastatoare, foamete, inundatii si migratie in masa. Odata ajunsa la maturitate, ar trebui sa fie si mai stabila din punct de vedere politic, deoarece oferta va fi diversificata, geografic si tehnologic. Petro-statele vor trebui sa incerce sa se reformeze si, pe masura ce guvernele lor incep sa depinda de impozitarea propriilor cetateni, unii vor deveni mai reprezentativi. Tarile consumatoare, care odata au cautat securitatea energetica amestecandu-se in politica producatorilor de petrol, vor cauta in schimb o reglementare sensibila a propriei industrii de energie. Sistemul secolului al XXI-lea ar trebui, de asemenea, sa fie mai putin volatil din punct de vedere economic. Preturile energiei electrice vor fi determinate nu de cativa actori mari, ci de concurenta si castiguri treptate de eficienta.

Cu toate acestea, chiar si pe masura ce apare un sistem energetic mai bun, apare amenintarea unei tranzitii slab gestionate. Se evidentiaza doua riscuri. China autocratica ar putea castiga temporar influenta asupra sistemului energetic global datorita dominantei sale in fabricarea componentelor cheie si dezvoltarea de noi tehnologii. Firmele chineze produc 72% din panourile solare ale lumii, 69% din bateriile litiu-ion si 45% din turbinele eoliene. De asemenea, controleaza o mare parte din rafinarea mineralelor critice pentru energia curata, cum ar fi cobaltul si litiul. In loc de petro-stat, Republica Populara poate deveni „electro-stat”. In ultimele sase luni, a anuntat investitii in infrastructura si transportul de masini electrice, a testat o centrala nucleara din Pakistan si a luat in considerare stocarea de cobalt.

In ultimele sase luni, a anuntat investitii in infrastructura si transportul de masini electrice, a testat o centrala nucleara din Pakistan si a luat in considerare stocarea de cobalt.

Parghia Chinei depinde de cat de repede se misca alte economii. Europa gazduieste dezvoltatori gigantici de ferme eoliene si solare – Orsted, Enel si Iberdrola construiesc astfel de proiecte in intreaga lume. Firmele europene conduc si ele cursa de reducere a propriilor emisii. Traiectoria Americii a fost afectata de ascensiunea petrolului si gazului de sist, care l-au facut cel mai mare producator de petrol din lume si de rezistenta republicana la masurile de decarbonizare. Daca America ar actiona axat pe schimbarile climatice – cu, sa zicem, o taxa pe carbon si o noua infrastructura – pietele sale de capital, laboratoarele nationale de energie si universitatile ar face din aceasta o formidabila putere verde.

Celalalt mare risc este reprezentat de tranzitia petro-statelor, care reprezinta 8% din PIB-ul mondial si aproape 900 de milioane de cetateni. Pe masura ce cererea de petrol scade, acestia se vor confrunta cu o lupta dura pentru cota de piata, care va fi castigata de tarile cu cel mai ieftin si mai curat titei. Chiar daca se confrunta cu urgenta crescanda a reformei economice si politice, resursele publice pentru a o plati ar putea sa scada. Anul acesta, veniturile guvernului Arabiei Saudite au scazut cu 49% in al doilea trimestru. Urmeaza cateva decenii periculoase.

Confruntata cu aceste pericole, tentatia va fi sa usureze ajustarea, facand tranzitia mai lenta. Dar asta ar genera un set diferit si mai destabilizator de consecinte, legate de clima. In schimb, investitiile avute in vedere sunt in mod drastic sub ceea ce este necesar pentru a mentine temperaturile la 2 grade Celsius fata de nivelurile preindustriale, daramite 1,5 grade Celsius necesare pentru a limita efectele schimbarilor climatice asupra mediului, economiei si politicii.

De exemplu, investitia anuala in capacitatea eoliana si solara trebuie sa fie de aproximativ 750 de miliarde de dolari, tripland nivelul recent. Si daca trecerea catre energia regenerabila fara combustibili fosili accelereaza, asa cum ar si trebui, va provoca si mai multe turbulente geopolitice. Trecerea la o noua ordine energetica este vitala, dar va fi dezordonata”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*