NAE IONESCU – FENOMENUL LEGIONAR – Romania legionara nu este un fapt simplu, ci complex – CONFERINTA I-A – Episodul 2

Adica viziunea legionara a realitatii este o formula care cuprinde intreaga manifestare de viata, asa cum se incadreaza ea in istorie. Romania legionara va fi o forma de viata politica, economica, spirituala, alta decat cea de astazi.

Punctul de plecare este istoria. Tot ce se intampla, se intampla in timp si spatiu, adica in istorie; teologii spun in veac. Intamplarile curg in istorie, adica istoria insasi curge, fiindca istoria traieste sub o coordonata, anume a timpului, care este o continua curgere. Filosofii istoriei cred ca istoria curge incotrova, ca are o directie, un sens. Nu e de crezut ca ea are un sens, dupa cum nici viata nu curge incotrova, ci duce la sfarsit, la moarte, inceput si sfarsit..

Istoria nu se insira evolutiv (evolutia este o idee necrestina, nu anticrestina, introdusa in gandirea noastra in secolul al XIX-lea). Ea a cautat sa gaseasca un sens vietii plecand de la un om, nu de la Dumnezeu. Istoria este o realitate necesara, dar si schimbatoare, deoarece si faptele care o constituie se schimba. Asta inseamna ca tot ce se intampla in istorie, adica in timp si spatiu, este relativ. Atunci si intamplarile sunt relative, in intelesul ca nu reprezinta un sens in sine nu se produc dupa o lege anumita. Mentalitatea crestina este o mentalitate realista, intrucat ea primeste tot ceea ce este dat in chip normal. Lumea adica este asa cum este ea in chip normal, nu cum vrem noi sa fie. Exista deci un criteriu de apreciere, de masura a faptelor, chiar in aceasta relativitate a istoriei: normalitatea.

De pilda, un graunte de grau pus in pamant da un fir de grau, asta este normalul, nu un pui de gaina, anormal. Anormalitatea inseamna dezechilibru in asezarea fireasca a lucrurilor. Cum se stabileste normalitatea si anormalitatea ? Normal inseamna ceea ce este mai ales (frecventa). Tipul romanului este intre blonzi si bruni (sateni), acesta este normal. Normalitatea este si ea aproximativa. Conceptele cu care masuram normalitatea sunt instrumente aproximative. Ca sa putem spune ca un fapt este normal sau anormal trebuie, intai, sa fie ca fapt. Faptele istorice se grupeaza intr-un anumit loc si timp – au un fel de aer comun, un fel de familie. Sunt mai multe fapte insa, si asta da caracterul colectiv. Faptele se schimba in raport cu timpul si aici sta relativitatea. Bunaoara, exista si forma absolutistade conducere a faptelor, dar si una democratica. Din faptul ca exista mai multe forme de conducere lumea crede ca poate sa aleaga; fals, pentru ca formele acestea nu exista in sine, ele fiind in functie de un anumit timp, de anumite conditii istorice. Aici este relativitatea. Exemplu: sa umbli in chiloti trebuie sa fie vara, caci daca este iarna, lumea te crede nebun; asa si cu forma de conducere.

Cand lumea este condusa de principii democratice e nebun cel care este absolutist (adica umbla iarna in chiloti). Formele de viata sunt legate de un anumit timp si loc. In momentul, de exemplu, in care masele participa activ la viata politica, dupa placul meu, adica eu nu pot alege formele politice. Regele isi da seama ca tara vrea un principiu autoritar. Altul era insa principiul autoritar pe vremea lui Carol cel Mare, altul este astazi. Principiul autoritar al Regelui nostru este cel al lui Carol cel Mare. Si anume principiul autoritar de astazi este altul. Astazi participa masele, adera, nu deleaga, ca in sistemul democratiei. Exemplu: un alegator, intrebat pe cine voteaza, raspunde: Nu intereseaza pe cine, ci ce spune acela pe care-l aleg.

Fiecare moment istoric isi are forma lui de viata, iar oamenii sunt legati de ea. Istoria relativa fata de timp, dar dar nu si fata de oamaenii care traiesc intr-un moment. Fiecare moment istoric reprezinta o forma istorica, obligatorie pentru oamenii care participa la ea.

In ce consta o forma istorica ?

Renasterea, clasicismul sunt nume ce caracterizeaza forme istorice; o forma istorica cuprinde toata viata omeneasca ce are diferite aspecte, elemente constitutive: feudal, Renastere, lumea greaca, romana …Toate aceste la un loc constituie istoria la un moment dat, dar toate aceste aspecte au intre ele o diferenta particulara. Intre toate exista, in chip normal, o legatura. De exemplu: nu pot fi ortodox daca sunt capitalist, idealist sau nominalist in filosofie, individualist in etica, democrat in politica. Daca sunt protestant nu pot fi decat asa. Exista, deci, o corelatie intre elementele constitutive, intr-un moment dat. Aceasta corelatie da diagrama, profilul formei istorice. Deci, o forma istorica este o unitate organica, pentru ca diferitele parti nu sunt puse la intamplare, ci sunt legate intr-un fel.

Se poate identifica o epoca istorica pornind de la un element constitutiv, adica totul prin parte, cu o conditie insa: epoca istorica sa fie bine definita, sa fie ajunsa la normalitate. Formele istorice sunt succesive: se nasc si mor. Intre inceput si sfarsit exista un moment optim. Ne trebuie o anumita inaintare in timp ca sa putem identifica forma istorica din care facem parte.

Dar se mai intampla ceva: o epoca ce moare este coexistenta cu una care incepe. Cum putem identifica epoca ce moare si cea care incepe ? Aprecierea elementelor definitorii este o chestiune de arta personala. Existe si elemente obiective.

17 mai 1938

-VA URMA-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*