NAE IONESCU – FENOMENUL LEGIONAR – Episodul 1

Nae Ionescu (n. 16 iunie 1890, Braila – d. 15 martie 1940, Bucuresti), a fost un filozof, logician, pedagog, teoritician antisemit si jurnalist roman. Afost un sincer si mare prieten ,,din vremuri grele” al Miscarii Legionare si traia intens fenomenul legionar.

Cu luciditatea si onestitatea lui in gandire, el marturiseste, chiar cu umilinta, ca s-a apropiat de Miscarea Legionara spre a cunoaste si a trai acest fenomen spiritual si politic romanesc, unic prin originalitatea lui.

In acest volum se reproduc patru conferinte (rezumate) tinute de profesorul Nae Ionescu in luna mai 1938, in fata legionarilor, pe cand se gasea internat in lagarul de la Miercurea Ciucului. Aceste conferinte au fost publicate in ,,Buletinul informativ” (nr.2-3-4-5, august-septembrie 1940), ce aparea saptamanal la Berlin, pentru uzul intern al legionarilor refugiati in Germania, in primul exil.

Din citirea conferintelor reproduse, se poate observa clar factura gandirii lui Nae Ionescu cu dialectica ei caracteristica. Pe langa dialectica lui indracita, Nae Ionescu degaja si o vraja specifica, ce capta pe auditor. Spre deosebire de alti conferentiari, care obisnuiesc sa citeasca sau sa recite un text elaborat cu multa truda acasa, Nae Ionescu gandea pe loc. Prin aceasta nu numai ca antrena pe auditor in procesul de gandire, dar il facea sa guste si deliciul ei, asa cum se simte aroma painii calde abia iesita din cuptor.

Nae Ionescu, a tinut mai multe conferinte in legatura cu ,,Fenomenul legionar”. In ,,Buletinul informativ”, insa, nu s-au publicat decat aceste patru pe care le voi reproduce, intrucat, cu nr. 7 din 13 septembrie 1940, cand a avut loc repatrierea legionarilor refugiati, buletinul si-a inceput aparitia.

,,Caracterul natiunii – spune Nae Ionescu – e ofensiv si imperialist prin excelenta, adica un organism care nu poate trai decat in expansiune, viata, dinamism.

Aceasta idee a luptei necrutatoare o gasim exprimata de Capitan in niste randuri trimise Congresului Studentesc tinut la Berlin, in toamna anului 1930. Scria atunci Capitanul Corneliu Zelea Codreanu:

,,Respingeti cu indaratnicie toate falsele teorii ale falsilor apostoli umanitaristi si pacifisti care tind sa va dezarmeze sufleteste. Nu uitati ca dreptul este o proprietate care se sprijina pe forta. In lume oamenii se lupta. Din adancul marii si pana in inaltimile vazduhului, nu-i decat o lupta in care animalele se devoreaza unele pe altele. In lumea plantelor, in natura, in paduri si pe campii, acolo unde oamenii se duc sa guste pacea, nu este in realitate decat o lupta surda si necrutatoare pentru viata. Voiesc sa spun ca nu exista in natura ,,pacea” pe care o canta totii poetii si literatii, nu exista decat o singura realitate, mare, cruda, superba: RAZBOIUL. Neamurile care inteleg acest adevar traiesc. Celelalte pier. Romanii, inconjurati pretutindeni de vrajmasi cu pofte mari si invadati inauntru de dusmani care ii slabesc si le macina sistematic puterile de rezistenta si de viata, nu vor putea rezista in viitor decat daca vor intelege ca pe pamantul lor trebuie sa creasca soldatii ca brazii in padure. De la acest adevar fundamental si in aceasta directie spirituala trebuie sa porneasca intreaga noastra activitate. Viata acestei Patrii milenare va fi asigurata …”(Circ., pag.14).

In ,,Pentru legionari”, sase ani mai tarziu, Capitanul, fara a renunta la principiul luptei nationale active, ii da, totusi, o mai mare viziune crestina, care formeaza partea cea mai originala si patetica a doctrinei legionare.

,,Telul final al neamului – scrie el – este viata ? Daca este viata, atunci nu intereseaza mijloacele pe care neamurile le intrebuinteaza spre a si-o asigura. Toate sunt bune, chiar si cele mai rele. Se pune deci problema: Dupa ce se conduc natiunile in raport cu alte natiuni ? Dupa legea pestilor din mare sau a fiarelor din padure ? Telul final nu este viata. Ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura nu-s decat un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obtine aceasta Inviere. Este rodul pe care Dumnezeu l-a sadit in Neamul nostru, de care trebuie sa raspundem. Va veni o vreme cand toate neamurile pamantului vor invia, cu toti mortii si cu toti regii

si imparatii lor. Avand fiecare neam locul sau inaintea tronului lui Dumnezeu.

Acest moment final, ,,Invierea din morti”, este telul cel mai inalt si mai sublim catre care se poate inalta un neam”.

In lumina citatului de mai sus, teoria imperialismului si a expansionismului, de esenta amorala, vine in vadita contradictie cu linia crestina adoptata de Capitan pentru Miscarea Legionara.

,,Nationalismul secolului al XX-lea – spune Nae Ionescu – pleaca de la popor, trece la popor pentru a ajunge la Dumnezeu. Cuvantul lui Hristos este unul in cer, pe linia perfectiunii, dar noi, oamenii care traim in istorie, il intelegem deosebit, deci relativ, dupa natiunea din care facem parte, altfel am fi ingeri. Asadar , fiecare om traieste cuvantul lui Dumnezeu in felul sau, conform cu colectivitatea suprema absoluta, in istorie, care este natiunea. In lumea rasariteana, exista un simt mai dezvoltat al realitatii, fapt care ne deosebeste de Apus, unde domina simtul generalitatii, al abstractiunii. Deci aici, in rasarit, exista deja nuante in trairea lui Dumnezeu.

Daca natia realizeaza pe Dumnezeu pe pamant, pe mine nu ma intereseaza decat Dumnezeul pe care-l traiesc eu si nu ungurii, francezii etc. In Napoli aproape fiecare stradaare Madona ei , ceva al strazii; aceasta inseamna necesitatea localizarii, individualizarii, nationalizarii lui Dumnezeu. Deci, eu sunt dator lui Dumnezeunumai in natia mea. Ori, cum natia este cel mai important cerc colectiv in care traieste omul in istorie, eu nu am decat un singur tributde platit in viata, fata de Dumnezeu: prin natie. Daca Dumnezeu nu este numai Dumnezeul meu, daca nu este un Dumnezeu singular, ci este si al ungurilor, francezilor etc., atunci eu n-as mai fi roman si n-as mai putea plati lui Dumnezeu tributul meu prin natia mea”.

Ideea relativitatii in ,,veac”, adica in istorie, la care se referea Nae Ionescu la inceputul paragrafului citat mai sus, este subliniata si de Capitan.

,,Facem o mare deosebire – scrie el – intre linia pe care mergem noi si linia Bisericii Crestine” (,,Pentru legionari”, pag.393). ,,Linia istorica este una: aceea pe care o traim noi. Caci noi traim in veac. Linia Bisericii este cu mult deasupra noastra. Catre ea tindem dar nu realizam decat putin. Pentru ca traim sub condamnare si sub piatra de moara a pacatelor noastre, a lumii, si a mosi-stramosilor nostri. Recunoastem ca suntem pacatosi: aceasta este atitudinea fata de Biserica” (pag. 109).

Si totusi, acel ,,putin” care se realizeaza ,,in veac” din nazuinta crestina pentru ,,Invierea neamului”, este foarte mult daca se comparacu tendinta generala dominanta in societatea contemporanade a se comporta, exaltand legea junglei, a ,,pestilor din mare sau a fiarelor din padure”. Specifica omenie romaneasca arata ca nazuinta crestina de a depasi legea junglei este apanajul intregului popor roman. Poate si el a realizat ,,putin” in cursul zbuciumatei sale istorii, dar n-a pacatuit ca alte popoare, ,,strangand de gat pe altul”.

Desigur, pentru cei care au cultul pagan al fortei materiale cu sete de putere si tendinte de dominatie imperialista, aceasta nazuinta crestina ar parea ca o mare deficienta. Capitanul insa o considera ca un titlu de noblete istorica a poporului roman. Pe aceasta linie orienta el scoala legionara, menita dupa vindecarea metehnelor imprimate de dominatia fanariota si potentarea virtutilor, ,,sa dea tarii acesteia un mare tip de roman. Poate sa iasa din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care sa franga in doua intreaga noastra istorie si sa puna temeliile inceputului unei alte istorii romanesti, la care acest popor are dreptul, datorita suferintelor si rabdarii lui milenare, precum si curateniei si nobletii sale sufletesti, caci este, poate, singurul popor din lume care, in toata istoria sa, n-a cunoscut pacatul robirii, incalcarii sau nedreptatirii altor popoare” (,,Pentru legionari”, pag. 287).

Marea viziune a istoriei contemplata de Capitan apare si mai clara in ,,Insemnari de la Jilava”. Scrie el in acele intunecate momente: ,,Caracteristica timpului nostru: Ne ocupam cu lupta dintre noi si alti oameni, nu cu lupta dintre poruncile Sfantului Duh si poftele firii noastre pamantesti. Ne preocupam si ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile impotriva Diavolului si pacatului. Toti oamenii mari ai lumii de ieri si de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler etc. Sunt preocupati mai mult de aceste biruinte. Miscarea Legionara face exceptie, ocupandu-se, dar insuficient si de biruinta crestina in om, in vederea mantuirii lui. Insuficient ! Raspunderea unui conducator este foarte mare. El nu trebuie sa delecteze ochii armatelor sale cu biruinte pamantesti,nepregatindu-le in acelasi timp pentru lupta decisiva, din care sufletul fiecaruia se poate incununa cu biruinta vesniciei sau infrangerea vesnica” (pag. 59).

Referindu-se la ,,iertarea crestina”, Nae Ionescu scrie: ,,Crestinismul este religia milei si a iertarii. Religia celor slabi deci ? A sclavilor ? A, nu ! Ci mai degraba a eroilor. A eroilor umili si anonimi; a celor care s-au infrant pe ei, a acelor care nu mai sunt ai lor, ci ai lui Dumnezeu. Cine nu mai cere nimic pentru el, e crestin. Cine nu mai exista prin el, e crestin. Cine s-a omorat in trupul lui, in ambitiile si poftele lui, dar traieste in spiritul si in legea lui Dumnezeu, acela e crestin. Inseamna insa aceasta ca un crestin nu exista, nu cere nimic, nu vrea nimic, nu lupta pentru nimic ? Deloc. El este, lupta si cere implinirea legii lui Dumnezeu” (Nae Ionescu: ,,Indreptar ortodox”, pag.62, Wiesbaden, 1957, editie ingrijita de D.C. Amzar).

-VA URMA-

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*