ARHIVA /// Istoria unei maladii: cum s-a ajuns la ura fata de evrei si de bancheri

,,In vremea lui Adolf Hitler, formele de nationalism, excludere sociala si xenofobia erau concentrate asupra evreilor. Astazi, ii ai pe tigani, romii, care sunt o mica minoritate, si, de asemenea, imigrantii musulmani”, afirma de curand miliardarul american George Soros care explica pentru NewsWeek faptul ca un colaps al zonei euro ar relansa pericolul unei renasteri a conflictelor politice care au divizat Europa de-a lungul secolelor.

Xenofobia, anti-semitismul si razboil dintre clasele sociale au inceput sa fie tot mai mult in centrul analizelor unor publicatii prestigioase din Europa, dar si a unor studii publicate recent. Razboiul dintre clasele sociale a fost unul dintre pericolele asupra caruia insista economistul american Nouriel Roubini si a inceput sa fie vizibil din momentul in care a aparut miscarea Ocupa Wall-Street.

The Economist a redactat, la inceputul anului, un eseu interesant despre modul in care a evoluat periculosul fenomen de ura fata de bancheri, precum si prejudecatile legate de evreii care conduc lumea, care detin controlul asupra banilor si finantelor mondiale.

Atitudinea impotriva bancherilor si a celorlalti ,,oameni cu bani” are o istorie foarte lunga, scrie The Economist, care porneste cu exemplele de la Iisus Hristos care i-a dat afara din templu pe schimbatorii de bani. Apoi, inceputurile crestinismului pleaca de la ideea ca ,,iubirea de bani este radacina tuturor relelor”. De asemenea, in Islam, profetul Mohamed a interzis dobanda, in timp ce evreii se refera la dobanda ca neshek (muscatura). Biserica Romano-Catolica a interzis dobanda in anul 1311, iar Dante ii considera pe cei care imprumuta bani ca fiind condamnati la cel de-al saptelea cerc al iadului.

Prejudecata privind pe cei care imprumuta bani, precursorii bancherilor de astazi, s-a dovedit periculoasa, scriu cei de la The Economist, care arata ca civilizatiile care au reusit sa nu mai interzica imprumuturile de bani cu dobanda au ajuns la prosperitate, in timp ce societatile unde acest tip de activitate a ramas interzisa au ramas sarace.

Este cazul nordului Italiei, care in secolul al XV-lea a cunoscut un boom economic, dupa ce familia de Medici si alte familii ,,bancare au cai de a transforma activitatea de creditare intr-o activitate legala. Etapa urmatoare a fost a lui Luther si a lui Calvin, pentru care imprumutul de bani era acceptabil. In tot acest timp, lumea islamica ramanea in saracie, dar cu regula ca dobanda este interzisa. In anul 1000, PIB-ul Europei avea o pondere de 11,1% in PIB-ul global, in timp ce Orientul Mijlociu avea o pondere de 8,6%. In anul 1700, Europa avea o pondere de 13,5%, in comparatie cu 3,4% ale Orientului.

Prejudecatile impotriva ,,finantistilor” au avut si consecinte mai putin economice. De-a lungul istoriei, cei care au imprumutat bani cu dobanda au fost persecutati. Minoritatile etnice, in special evreii din Europa dar si cei din America, ca si chinezii din Asia, din simplul motiv ca ,,succesul aducea cu sine succesul”.

In Europa Evului Mediu, evreii erau persecutati nu neaparat pentru ca nu erau crestini, dar pentru ca uciderea lor era o cale rapida catre stergerea datoriilor, scrie publicatia, care arata ca pentru Karl Marx, evreu de altfel, evreii erau intruchiparea capitalismului si nu puteau fi salvati din acest ,,blestem ancestral” decat prin revolutie. ,,Protocoalele Inteleptilor Siomului” isi doreau sa-i determine pe oameni sa creada ca finantistii evrei erau angrenati intr-o conspiratie mondiala. De asemenea, atitudini si curente de acest gen au circulat despre minoritatile chinezilor din Asia.

In zilele noastre, demonizarea bancherilor si prejudecatile etnice ating noi cote. In numarul din luna august a Jurnalului de etica in Afaceri, un articol redactat de Clive R. Boddy, profesor la Scoala de Afaceri din Nottingham din cadrul Nottingham Trent University a pus pe jar lumea financiara in care acesta scria ca sectorul financiar a fost cucerit de catre psihopati, pe care-i definea ca fiind oameni lipsiti de constiinta, cu foarte putine emotii si care prezinta incapacitatea de a avea sentimente de simpatie sau empatie fata de alti oameni”. Protestele impotriva celor 1%, mai ales cand acestia lucreaza pentru Goldman Sachs sau N.M. Rothschild, pot genera emotii care sunt greu de tinut in frau, scriu jurnalistii The Economist, citand in incheiere un studiu al Boston Review unde se arata ca 25% din americanii care nu sunt de origine evreiasca sunt de parere ca evreii sunt de vina pentru criza financiara.

,,Antisemitismul nu a revenit in Germania. A fost tot timpul prezent”

Fiecare al cincelea cetatean german este ,,latent” antisemit, releva un studiu realizat de o comisie de experti sub dublul patronaj al Parlamentului si Guvernului de la Berlin. Fenomenul a fost studiat de o echipa de specialisti, din care au facut parte, intre altii, istorici, sociologi, dar si teologi islamici.

Extrema dreapta germana ramane ancorata in anti-semitism, constata raportul de 200 de pagini publicat la capatul unui an de cercetari si observatii. Peter Longerich, de la University of London, purtatorul de cuvant al echipei care a redactat studiul, a definit, de altfel, antisemitismul ca fiind liantul in mediile radicale de dreapta. Dar fenomenul se manifesta si in cercurile islamiste.

Constatarile expertilor reuniti la cererea autoritatilor federale plaseaza Germania intr-un context mai larg, specific Orientului Mijlociu si Europei; de fapt, rezultatele studiului nu vin decat sa certifice si cuantifice speculatii, singura necunoscuta reala fiind dimensiunea fenomenului.

Prejudecatile si cliseele anti-evreiesti nu sunt, insa, doar apanajul gruparilor de extrema dreapta sau al islamistilor. Instincte anti-semite se regasesc adanc in interiorul societatii germane.

,,Fenomenul nu a revenit in miezul societatii; a fost tot timpul prezent acolo si este stravechi”, a explicat istoricul Julius Schops, directorul centrului Moses Mendelssohn pentru studii euro-iudaice de la Universitatea din Potsdam.

,,Lupta impotriva capitalului evreiesc mondial” si la unguri

Odata cu grava criza financiara in care se afla Ungaria, extremistii de dreapta au descoperit un nou inamic: capitalul strain – care vrea sa stoarca Ungaria si sa distruga natiunea maghiara. Manifestatiile recente ale partidului Jobbik s-au desfasurat sub sloganul „Au plecat tancurile, au venit bancile!“, mesaj care da de inteles ca locul fostilor stapani sovietici a fost luat de asa zisul capital evreiesc mondial. Jobbik-istii nici nu fac eforturi sa se ascunda in spatele aluziilor. De pilda, in Parlamentul de la Budapesta, acuza in mod constant atat majoritatea guvernamentala cat si opozitia socialista si liberala ca ar reprezenta interesele Israelului si ale evreilor, nu pe cele ale maghiarilor. Circa un milion de unguri au luat credite in valuta pe care le pot plati din ce in ce mai greu, intrucat forint-ul maghiar s-a devalorizat foarte mult in ultimii ani. Nu e de mirare, asadar, ca sloganurile Jobbik au priza la o parte a publicului maghiar. Mai multe sondaje de opinie releva ca propaganda agresiva a Jobbik-ului da roade: extremistii de dreapta sunt cotati cu 20 la suta din totalul voturilor si devin astfel, pentru prima data, a doua forta politica din Ungaria, in urma partidul populist-conservator-national Fidesz, de guvernamant, depasindu-i clar pe socialistii.

Concluzii: Criza economica a adus cu sine un val periculos de xenofobie

In cadrul unui interviu, Roubini avea sa declare ca revolta mondiala se va extinde din cauza frustrarilor oamenilor privind cresterea somajului si a starii de instabilitate.

Demonstratiile populare recente, de la Orientul Mijlociu si Israel pana la Marea Britanie si furia populara crescanda din China si, in curand in alte economii avansate si tari emergente, toate sunt conduse de aceleasi motive si tensiuni: inegalitatea care creste, somajul si lipsa de speranta.

,,Criza din anul 2008 ne-a aratat ca sistemul financiar global are nevoie de un tratament dur. Bancile trebuie sa fie fortate sa detina rezerve mai mari. ,,Armele de distrugere in masa” trebuie sa fie dezamorsate, iar cultura pentru bonusuri trebuie modificata. Dar demonizarea bancherilor nu va rezolva problema, insa ar putea, daca ramane nesupravegheata sa readuca la viata o mai veche uratenie”, scriu, pe buna dreptate, jurnalistii de la The Economist.

Sursa: Via The Economist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*