139 ani … IMPOSIBILUL NU EXISTA … memento: CONSTANTIN BOSIANU

NIL MORTALIBUS ARDUM EST (lat.) nimic nu este imposibil muritorilor – Horatiu, ,,Ode”, I, 3, 37. Omul, in cutezanta sa, incearca si reuseste sa infaptuiasca lucruri care par a-i depasi puterile.

Constantin Bosianu (n. 10 februarie 1815, Bucuresti – d. 21 martie 1882, Bucuresti), om politic, jurist de prestigiu, membru de onoare al Academiei Romane. Atat in activitatea profesionala, cat si politica, Constantin Bosianu s-a remarcat ca un magistrat de elita, contribuind la adoptarea a numeroase legi in domeniul juridic.

Originea. Studiile

Fiu al paharnicului Andrei Bosianu, tanarul Constantin isi urmeaza studiile la prestigiosul liceu „Sfantul Sava”. In acest timp lucreaza in administratia publica, fiind contabil, sef de birou, sef al Serviciului Controlului Obstesc din Departamentul Finantelor. Beneficiind de o bursa, isi continua studiile la Anvers si Paris, unde obtine licenta in Litere, la Universitatea Sorbona (1844) si doctoratul in drept, in anul 1851.

Activitatea unionista. Profesor

Revenit in tara, Bosianu devine profesor de drept roman la Colegiul „Sfantul Sava”, apoi este numit conferentiar de contabilitate la Scoala Centrala de Agricultura si director al Departamentului Dreptatii. A desfasurat o bogata activitate unionista, fiind secretar al Divanului ad-hoc al Tarii Romanesti (septembrie – decembrie 1857) si vicepresedintele Comitetului Central al Unirii. Din pozitia de membru in Adunarea Electiva a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859 a votat pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Tarii Romanesti. Dupa infiintarea Facultatii de Drept, devine unul dintre prestigiosii profesori invitati sa faca parte din corpul didactic.

Mandatul de prim-ministru. Activitatea guvernamentala

Constantin Bosianu, este apreciat pentru calitatile sale, astfel ca domnitorul Alexandru Ioan Cuza il numeste judecator la Inalta Curte de Justitie, iar din anul 1864 devine vicepresedinte al Consiliului de Stat. Constantin Bosianu este numit si presedinte al Consiliului de ministri intre 26 ianuarie – 14 iunie 1865. Din aceasta functie, el a contribuit la opera de organizare si modernizare a statului roman prin mai multe legi, intre care, legea organizarii judecatoresti, a reorganizarii serviciului de perceptie la orase, a pensiilor pentru functionarii civili si pentru gradele militare inferioare, legea lucrarilor publice, legea privind regularizarea si canalizarea Dambovitei pentru prevenirea inundatiilor. De asemenea, in calitate de jurist, Constantin Bosianu a facut parte din comisiile de redactare a legii rurale si a legii instructiunii publice.

Cariera politica. Ultimii ani din viata

Ulterior, activeaza ca parlamentar, in acelasi timp fiind si decan al Baroului Ilfov (1871-1873). Spre sfarsitul vietii, Constantin Bosianu a indeplinit timp de doua saptamani functia de primar al Capitalei, in decembrie 1878, iar in perioada 29 mai – 15 noiembrie 1879. Constantin Bosianu a fost ales presedinte al Senatului. Pe 30 iunie 1879, este ales membru de onoare al Academiei Romane. Constantin Bosianu s-a stins din viata pe 21 martie 1882, la varsta de 67 ani.

Activitatea Politica

ActivitateMandat
deputat1869
senator1867
Presedintele Senatului29 mai 1879 – 15 noiembrie 1879
Primarul Capitaleidecembrie 1878
Presedintele Consiliului de Ministri26 ianuarie 1865 – 14 iunie 1865
Ministru de Interne, Agricultura si Lucrari Publice26 ianuarie 1865 –14 iunie 1865

Sursa: Stelian Neagoe, Oameni politici romani, Editura Machiavelli, Bucuresti, 2007.