130 ani … IMPOSIBILUL NU EXISTA … memento: Ion Ionescu de la Brad

Ion Ionescu de la Brad (n. 24 iunie 1818, Roman – d. 16 decembrie/30 decembrie 1891, Brad, comuna Filipeni, judetul Bacau), agronom, economist, om politic, participant la Revolutia de la 1848 din Muntenia.

A promovat agricultura bazata pe metodele tehnice moderne si pe principii economice de organizare. A contribuit la dezvoltarea stiintelor agronomice in Romania si este precursor al silviculturii romanesti. A sustinut neincetat dreptul taranilor la improprietarire.

Originea. Studiile

S-a nascut la 24 iunie 1818 la Roman intr-o veche familie romaneasca. Parintii sai, Ion si Safta Isacescu erau de conditie modesta. La varsta de 7 ani, impreuna cu fratele sau Nicolae Ionescu a fost dat la scoala de la Episcopie din Roman, unde a invatat in greceste. Apoi a trecut pe la Biserica Alba si pe la scoala domneasca din Roman, unde a fost botezat „Ionescu” si unde a invatat in romaneste. Gimnaziul l-a urmat la scoala Trei Ierarhi din Iasi, unde a invatat istoria si retorica cu Gheorghe Saulescu, latina si matematica cu Vasile Fabian si filosofia cu Eftimie Murgu. Fiindca era un elev exceptional, directorul Gheorghe Asachi, l-a trecut la Academia Mihaileana unde a indeplinit si functia de profesor pentru clasele gimnaziale, iar mai apoi profesor de romana si de istorie universala de treapta a doua. Rezultatele sale il recomandau tot mai mult catre filologie si literatura, insa contextul economic de profunda schimbare instaurat dupa Pacea de la Adrianopol si obtinerea libertatii comertului, a schimbat prioritatile multora dintre studenti si pe a tanarului Ionescu. De remarcat ca in aceasta perioada a studiat franceza cu profesorul francez Maisonabe (rector al Academiei), acelasi care l-a indemnat si apoi l-a ajutat sa-si continue studiile superioare in Franta. Sustinut cu o bursa de studii de Mihail Sturza si condus de profesorul Maisonabe, s-a dus la Roville, in Franta, pentru a studia agricultura la o scoala-ferma specializata. La Roville exista si o statiune experimentala unde se efectuau cercetari agricole. Dupa un an si jumatate petrecut aici, a mers mai departe la Auxerres, in regiunea Champagne, unde a invatat viticultura si fabricarea sampaniei, apoi la Bois-de-Senant, in apropiere de Paris, unde s-a ocupat cu sericicultura. S-a inscris apoi la Sorbona si a studiat fizica, chimia si istoria naturala. A mai urmat si cursul de botanica la Jardin-des-Plantes si pe cel de economie politica la Conservatorul de arte si meserii.

Revenirea in tara. Inceputurile activitatii

In anul 1841, a terminat periplul de studii in Franta, si a revenit in tara inarmat cu un bagaj de cunostinte considerabil si dornic de a pune in aplicare cunostintele acumulate. Prima sa misiune incredintata de domnitor a fost cea de administrator la Vacaria Domneasca de la Cioara. Cu aceasta ocazie a fost nevoit sa studieze si zootehnia si in acest scop a tradus lucrarea agronomului scotian David Low intitulata „Vitele albe di Engliterra”. In paralel si-a reluat activitatea de profesor la Academia Mihaileana.

In anul 1846 a facut o serie de calatorii de documentare in Franta, Anglia, Elvetia si Italia. Dupa ce s-a intors a fost facut contabil la domeniile lui Mihail Sturza. Preocupat de emanciparea economica a taranilor, a inceput sa publice articole de specialitate in diferite reviste de larga audienta, materiale in care arata metode agricole si de lucru moderne. In acelasi scop a editat Calendarul pentru bunul gospodar, care a avut o importanta deosebita. Mai tarziu a publicat si studiul intitulat „Ferma modela si Institutul de agricultura in Moldova”.

Participarea la revolutia de la 1848

Pe fondul intensificarii miscarii nationale, Ion Ionescu de la Brad s-a alaturat luptatorilor moldoveni, animat si de preocuparea pentru emanciparea politica a clacasilor, convins de necesitatea improprietaririi taranilor. De aceea el a fost insarcinat in Comisia delegatilor boieri si tarani sa se ocupe cu problema improprietaririi taranilor. In cadrul Comisiei a propus ca taranii sa fie eliberati de boieri si improprietariti cu pamant, pe care tot ei sa-l rascumpere. Pentru aceasta atitudine si-a atras ura boierilor, iar cand turcii au ocupat Bucurestii, Ion Ionescu a fost prins si trimis in exil la Constantinopol.

Exilul in Turcia

Ajutat de Ion Ghica, a reusit sa scape de internarea la Brusa, dar cand a mers in vizita la revolutionarii romani aflati acolo, el s-a ocupat in paralel si de studierea agriculturii din acea localitate si a publicat o brosura intitulata „Excursion agricole a Brousse” (1848). Studiul cu pricina a atras atentia autoritatilor turcesti, care l-au numit membru in Consiliul de agricultura de la San Stefano. Este insarcinat sa studieze si alte regiuni ale Imperiului Otoman si astfel in aceasta perioada cerceteaza si publica: „Excursion agricole dans la Dobrogea” (1850); „Thessalie telle qu’elle est et telle qu’elle peut etre” (1851); „Excursion agricole dans l’Asie Mineure” (1855); „Etude sur le domaine imperial de Hailer Tchiflar” (1856). Din anul 1851 este numit administrator al mosiilor marelui vizir, pe care reuseste sa le rentabilizeze. La Pyrgetos in Tesalia se casatoreste cu fiica unui neamt si a unei grecoaice, dar aceasta l-a parasit la scurt timp de la intoarcerea in tara.

Promotor al agriculturii moderne. Sustinator al taranilor

In anul 1857 se reintoarce in tara, la Iasi. Infiinteaza „Jurnalul de agricultura”, apoi „Foaia de agricultura practica” si mai tarziu „Gazeta satelor”. In anul 1858 publica studiul „Coloniile agricole din sudul Basarabiei”, efectuat in urma unei perioade de documentare la fata locului. In iulie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a numit director al statisticii din Moldova. Tot acum ocupa postul de profesor de contabilitate, economie politica si financiara, care dureaza doar cateva zile, pentru ca la deschiderea cursului a facut afirmatii care au starnit nemultumirea conducerii si i-au cauzat destituirea. Dupa unirea Principatelor s-a mutat la Bucuresti si a infiintat publicatia saptamanala „Taranul Roman”, in care militeaza pentru drepturile taranilor clacasi si sustine infaptuirea reformei agrare. Reactia nu intarzie sa apara. Boierii se constituie impotriva lui si-l dau in judecata cu acuzatia ca facea agitatie pentru ca scria in presa despre emanciparea taranilor. A fost condamnat la trei luni de inchisoare la manastirea Neamtului.

In anul 1862 merge la Expozitia Universala de la Londra, unde cauta sa se intereseze despre ultimele noutati in materie de tehnica agricola. La intoarcere a infiintat o agentie pentru procurarea si desfacerea de masini agricole.

Inspector general al agriculturii

Pentru ca era unul dintre cei mai cunoscuti sustinatori ai chestiunii taranesti, Alexandru Ioan Cuza l-a chemat la el in anul 1864 pentru a-i cere parerea cu privire la reforma agrara pe care o avea in vedere. Dupa adoptarea legii rurale in toamna aceluiasi an (vedeti si Reforma Agrara din 1864), a fost numit inspector general al agriculturii pe tara, avand ca principala sarcina supravegherea infaptuirii reformei. Timp de cinci ani cat a fost inspector general al agriculturii, a organizat expozitii si concursuri agricole, a infiintat mai multe pepiniere, a condus o perioada Institutul de agricultura de la Pantelimon, a fost profesor de agricultura la Scoala Normala din Bucuresti etc. In aceasta perioada si-a desavarsit cunoasterea realitatilor social-economice de pe teren, care s-a concretizat in lucrari importante publicate pe cheltuiala guvernului. In ciuda activitatii extrem de bogate desfasurate, in anul 1869 postul de inspector ocupat de Ion Ionescu este desfiintat din cauza acelorasi critici necontenite la adresa nedreptatilor la care continuau sa fie supusi taranii.

Mosia de la Brad. Ultimii ani

Dupa incheierea brusca a activitatii de inspector, impreuna cu fratele sau, istoricul si omul politic Nicolae Ionescu cumpara de la stat mosia de la Brad (un sat modest in apropiere de Roman) si se instaleaza definitiv acolo ca intreprinzator particular. De acum incolo numele lui se va lega de aceasta mosie. Aici a avut la dispozitie toata priceperea lui pentru a infiinta o ferma model. Pe mosia de la Brad a infiintat o ferma model mica, pentru taranii mai putin instariti, o ferma model mare pentru marile exploatari agricole si o scoala de agricultura. In baza rezultatelor practice a publicat lucrarea „Agricultura romana la Brad” (1886). La 7 septembrie 1871 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, iar in anul 1876 a fost ales deputat in colegiul 4 Roman. Ca deputat a reusit sa treaca legea pentru improprietarirea tinerilor casatoriti şi legea prin care se vindeau ţăranilor moşiile statului împărţite în loturi. Era deosebit de atent faţă de mandatul pe care îl primise şi ţinea dări de seamă detaliate pentru alegători.

S-a stins din viata la 16 decembrie 1891 (pe stil vechi), la moşia de la Brad, la vârsta de 73 de ani. Nu a avut nici un urmaş direct, întrucât nu s-a mai recăsătorit niciodată.

Opera

Academicianul Amilcar Vasiliu, cel care a cercetat viaţa şi opera lui Ion Ionescu de la Brad şi a publicat Operele acestuia, apreciază că opera sa cuprinde 42 de cărţi şi broşuri, pentru un total de 5.500 de pagini tipărite doar în cursul vieţii sale. A scris aproape 400 de articole conţinând circa 2.000 de pagini, publicate în gazete din ţară şi străinătate. Alte scrieri şi manuscrise rămase însumează alte circa 6.000 de pagini. Traducerile se ridică la circa 500 de pagini. Aşadar totalul scrierilor lui Ion Ionescu de la Brad se estimează la circa 14.000 de pagini.

Sursa: Vacarel, Iulian, Ion Ionescu de la Brad: viata si opera, in Studii de istorie economica si istoria gandirii economice, volumul VI, Editura Academiei Romane, Bucuresti 2004.