Stiati, ca … ? Noul Testament, Marea Neagra, Primul Satelit

– Scrierile Noului Testament, nu au fost adunate laolalta in forma pe care o cunoastem noi imediat dupa ce au fost scrise. La inceput Evagheliile individuale au avut o existenta locala independenta, in comunitatile pentru care au fost compuse initial. Pe la inceputul secolului al II-lea, insa, ele au fost adunate laolalta si au inceput sa circule ca un set de patru carti. Cand s-a intamplat aceasta, Faptele a fost despartita de Evanghelia dupa Luca, cu care alcatuise o lucrare unitara in doua volume, si a inaugurat o cariera proprie, nu lipsita de importanta. Epistolele lui Pavel au fost pastrate la inceput de comunitatile sau persoanele carora le-au fost trimise. Dar exista dovezi care sugereaza ca spre sfarsitul secolului I scrierile care au dainuit au inceput sa fie adunate intr-o colectie de scrieri pauline, care au circulat repede la biserici, mai intai o colectie de zece, si la scurts vreme dups aceea, o colectie mai mare, de treisprezece, marita prin includerea celor trei epistole pastorale. In cadrul colectiei pauline se pare ca epistolele nu au fost aranjate in ordine cronologica, ci în ordinea descrescanda a lungimii. Acest principiu poate fi observat in ordinea gasita in majoritatea editiilor Noului Testament din zilele noastre: scrisorile catre biserici vin inaintea celor catre persoane individuale, iar in cadrul acestor subdiviziuni sunt aranjate in asa fel incat cea mai lunga este prima si cea mai scurta este ultima. (Singura abatere de la aceasta schema este Epistola catre galateni, care vine inainte de Efeseni, desi Efeseni este putin mai lunga.) Data fiind colectia de evanghelii si de scrieri pauline, Faptele Apostolilor au servit ca o legatura intre ele, si avem astfel inceputul Canonului Noului Testament asa cum il cunoastem noi. Biserica primara, care a mostenit Biblia ebraica (sau versiunea greaca a LXX) drept Scriptura sacra, nu a asteptat mult pana la punerea scrierilor evanghelice si apostolice alaturi de Lege si Proroci, folosindu-le pentru propagarea si apararea Evangheliei, precum si pentru inchinaciunea crestina. Astfel, Iustin Martirul, pe la jumatatea secolului al II-lea, descrie cum crestinii, in intrunirile lor de duminica citeau ,,amintirile apostolilor sau scrierile profetilor” (Apology 1.67). Prin urmare, era normal ca atunci cand crestinismul s-a raspandit la popoarele care vorbeau alte limbi decat greaca, Noul Testament sa fie tradus din greaca in limbile respective, pentru beneficiul noilor convertiti. Pana in anul 200 d.Hr. a existat o traducere latina si una siriaca a Noului Testament, iar in secolul urmator a fost facuta o traducere in limba copta.

– Numele Marii Negre este invaluit in legenda ?

Ea a fost botezata asa in secolul al XV-lea, datorita furtunilor violente care o bantuiau si care se starneau din senin. Turcii ii spuneau „Karadeniz”, „Marea intunecata din miazanoapte”, poate si din cauza infrangerilor pe care le-au suferit de-a lungul istoriei, cu flota lor de corabii, la fel de temute ca uraganele apelor. Marele om de stiinta roman Grigore Antipa spunea despre Marea Neagra ca este „unica”, in sensul ca ea reprezinta, de fapt, doua mari suprapuse, una vie si una moarta. Odata cu cresterea salinitatii marii (legenda spune ca datorita Potopului biblic, care ar fi legat tot de ea), speciile de vietuitoare mai rezistente au continuat sa traiasca in zonele cu apa mai dulce, aflate in apropiere de gurile de varsare ale Dunarii, in timp ce animalele care nu s-au putut adapta au murit si, in lipsa curentilor verticali, s-au depus pe fundul marii si s-au descompus, fapt care a generat un consum mare de oxigen. In prezent, in adancurile Marii Negre nu exista oxigen, ci doar hidrogen sulfurat, care face ca apele de pe fund sa ramana moarte, fiind loccuite doar de bacterii anaerobe. Intre cele doua straturi ale marii nu exista deloc interactiune, ea fiind, in continuare, formata din doua parti, una vie si una moarta. In plus, lipsa oxigenului din adancuri face si ca navele scufundate acolo sa fie perfect conservate.

– Primul satelit din istoria spatiala a omenirii ( lansat pe 4 octombrie 1957 de U.R.S.S. ) se numea Sputnik 1 ? A functionat 22 de zile pe o orbita elongata, apropiindu-se la numai 215 kilometri de planeta si indepartandu-se la 939 de kilometri. In noiembrie, acelasi an, a urmat Sputnik 2 cu un pasager viu, catelusa Laika. Americanii au lansat primul satelit, numit Explorer 1, in luna ianuarie a anului 1958. Primul satelit meteo a ajuns in spatiu pe 1 aprilie 1960 si de atunci era spatiala a inceput. In prezent, mai multe tari construiesc si lanseaza sateliti, printre ele numarandu-se si Romania, prin mini-satelitul Goliat, constuit de studenti impreuna cu Agentia Spatiala Romana, Centrul de Stiinte Spatiale si Politehnica Bucuresti, si lansat, pe 13 februarie 2012, de Agentia Spatiala Europeana, cu racheta Vega .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*