STIATI, CA …? Profile psihopatologice ale domnitorilor
Vlad Tepes, domnitor de o scrupulozitate extrema si cu un orgoliu nemasurat, s-a remarcat prin masuri de mare cruzime. De fapt, cruzimea apare ca o tara ereditata la toti descendentii lui Vlad Dracul – Vlad Tepes – Mihnea cel Rau. Se stie ca Vlad Tepes se mania brusc si lua hotarari pripite, caracteristica a tulburarii psihice diagnosticata ca ciclotimie.
Ciclotimicii au mari oscilatii afective. Astfel, pe Tudora, tiitoarea sa, pe care o iubea foarte mult, a ucis-o intr-un moment de furie, cu propria mana. Pentru a razbuna faptul ca unul dintre fratii sai a fost insultat de niste boieri din Targoviste, si-a trimis oastea in acest orasel, pe care l-a cucerit (in ziua de Paste) dupa un scurt asediu si a ordonat asasinarea unui mare numar de negustori si jefuirea orasului. Tot la Targoviste, Vlad Tepes a ordonat adunarea cersetorilor, vagabonzilor si infirmilor intr-o magazie, cu promisiunea ca-i va imbraca si ii va hrani, dupa care, in toiul petrecerii, a dat foc localului, lasandu-i sa piara in flacari pe toti cei dinauntru.
Cu toate aceste fapte, unii psihiatri considera ca Vlad Tepes nu a suferit de tulburari mentale, ci doar a avut o personalitate puternica, cu labilitate psihica, ranchiuna si gelozie, combinatie care conduce la reactii afective violente si periculoase;
Alexandru Lapusneanu, care se numea inainte de a domni Petrea Stolnicul, a fost ales domn de catre boierii pribegiti in Polonia. Dupa cativa ani de domnie linistita, este inlaturat de pe tron de catre Despot Voda si se refugiaza la Istambul. Este reinstaurat domn, cu sprijinul turcilor, si se razbuna pe boierii tradatori, pe care ii decapiteaza (in functie de surse au fost decapitati 12, 47 sau 60 de boieri).
Din cronica lui Grigore Ureche aflam ca pentru a pastra ordinea interna, „acest Alexandru Voda zic ca au fost scotand ochii oamenilor si pre multi au slutit in domnia lui“. In privinta personalitatii sale exista numeroase controverse. Unii cercetatori (printre care si Nicolae Iorga) il considera pe Lapusneanu un psihopat. Dincolo de uciderea boierilor se mai remarca lipsa oricarui simt moral, in acest sens existand argumentul casatoriei cu domnita Ruxandra, dupa ce a ordonat sugrumarea mamei acesteia. De altfel, din cronici ar reiesi ca Ruxandra s-a razbunat, otravindu-l.
Pe de alta parte exista istorici (printre care Constantin Giurescu), care considera ca Alexandru Lapusneanu a fost un mare om politic al vremii sale si un demn urmas al lui Petru Rares si Stefan cel Mare.
Din diverse surse se constata ca personalitatea domnului prezinta numeroase aspecte contradictorii, cum ar fi faptul ca era foarte evlavios, dar comitea maceluri inspaimantatoare, si-a schimbat numele, a schimbat capitala tarii, osciland mereu intre expansivitate si depresie.
Se stie ca Alexandru Lapusneanu a avut inclinatii religioase puternice, ilustrate si prin bisericile pe care le-a zidit in Moldova si in afara ei. Exista marturii ca domnitorul a oferit un ajutor substantial bisericii din Lvov (Polonia), pentru ca preotul sa „intervina pe langa Dumnezeu“ sa-i ierte pacatele (mai ales uciderea fara mila a unor boieri si supusi). De aici se vede ca Voda nu era un mistic in sensul propriu al cuvantului, iar evlavia sa pornea din anxietate, in cursul unor stari depresive.
