Popoarele Orientul Antic – Episodul 2

Istoria Babilonului este o insiruire de conflicte cu Asiria, puternicul vecin de la nord. Pana in anul 605 i.Hr. cand a ajuns imparat in Babilon, un om remarcabil, Nebucadnetar.

In cei 42 de ani de domnie a cladit un imperiu care se intindea de la N-V Marii Mediterane pana la portile Egiptului, pana la Marea Rosie si pana la Golful Persic. Indelungata si extraordinara dominatie mondiala exercitata de Nebucadnetar asupra lumii de atunci, este amintita de cateva ori in cartile Bibliei (2 Regi 24, 10-17; Daniel 1,1-3). In anul 586 i.Hr. ostile lui Nebucadnetar au cucerit si daramat Ierusalimul. Cetatenii regatului lui Iuda au fost dusi in Babilon ca robi (2 Cronici 36,6-13). Extraordinara putere a Babilonului este scoasa in evidenta de visul lui Nebucadnetar in care acest imperiu era simbolizat de capul de aur (Daniel 2,37-45). Puterea Babilonului s-a frant in anul 539 i.Hr. cand cetatea a fost cucerita de mezi, pedeapsa vestita de profetii Ieremia si Isaia (Isaia 14,22; 21,9; 43,14; Ieremia 50,9; 51,37).

Persii, sunt un popor indoeuropean, localizat la est de Golful Persic, intr-o regiune care se numeste Farsistan, o zona prin excelenta de contact intre Orient si Occident, cuprinsa intre fluviile Tigru si Indus, Marea Caspica, Golful Persic si Oceanul Indian. Persia a receptat si asimilat, a transmis sau a intervenit in experienta istorica a multor popoare din jur, creand ea insasi si difuzand forme culturale si de civilizatie originale.

Inceputurile istoriei si civilizatiei persane propriu-zise se situeaza in jurul anului 1000 i.Hr. Ei isi fac o aparitie spectaculoasa in scrierile biblice cu prilejul intrarii in Babilon a lui Cirus cel Mare (557 – 530 i.Hr.), intemeietorul statului persan. Acesta va initia o serie de cuceriri realizand in numai 30 de ani, cel mai mare imperiu cunoscut pana atunci. Va unifica triburile mezilor si persilor si va supune orasele grecesti de pe litoralul mediteranean.

In anul 539 i.Hr., Cirus a cucerit Babilonul fara nici un fel de lupta. A fost deviat cursul Eufratului, permitand atacatorilor sa intre in oras prin albia secata a raului.

In spiritul politicii de pace instaurate in intregul imperiu, in anul 538 i.Hr., evreii au fost lasati sa se intoarca in Israel. Acestia au luat cu ei tezaurul templului din Ierusalim pentru reconstructia caruia au primit permisiunea regelui. Cartile biblice ale lui Ezra, Neemia si Estera si in parte a lui Daniel, apartin perioadei Imperiului Persan sub domnia lui Cirus si a regilor care i-au urmat. Granitele imperiului persan se intindeau de la rasarit pana in India, sub controlul lor se afla Turcia si Egiptul. Darius I (521-486 i.Hr.), a cucerit in anul 513 i.Hr., Macedonia. Fiul sau, Xerses I (biblicul Ahasveros) (486-465 i.Hr.) a inaintat in sud pana la Atena, inainte de a purta batalia navala de la Salamina (480 I.Hr.). Persanii au avut un sistem legal riguros. Daniel pomeneste in cartea sa despre ,,legea mezilor si persilor” (Daniel 6,8.9). Cartea Esterei este o cronica in care citim evenimente de la curtea imparatului Ahasveros, din secolul al V-lea i.Hr. Din citirea ei ne putem da seama de obiceiurile timpului. In pofida atacurilor grecilor si a rascoalelor din Egipt, persii au reusit sa-si pastreze imperiul timp de 200 de ani. In anul 333 i.Hr. Alexandru cel Mare a traversat Helespontul si i-a invins cu usurinta pe persi, inaintand pana in India si raspandind cultura greaca.

Probabil ca dintre toate popoarele care au trait in partea superioara a Tigrului si Eufratului, mezii si persii au avut cea mai mare influenta asupra vietii evreilor.

Cetati renumite: Persepolis, capitala cermoniala a imperiului, Ecbatana, capitala imperiului mezilor, Susa, capitala politica si administrativa a imperiului Persan. Toate acestea zac astazi sub un strat gros de pamant. Doar arheologii mai descopera cate o biblioteca de placute de lut sau ramasita unui zid inalt de zeci de metri. Persia straveche s-a aflat in teritoriul modernului Iran.


Cadrul geografic in care va aparea si evolua noua civilizatie si cultura a grecilor, cuprinde nu numai Grecia continentala ci si coasta apuseana a Asiei Mici, insulele Marii Egee, iar mai tarziu coloniile din sudul Italiei si Sicilia. Grecia continentala este o regiune saraca, relieful accidentat si lipsa cailor de comunicatie au determinat fractionarea politica, proprie istoriei Greciei si i-au impins pe greci spre singurele cai de comunicatie accesibile: pe mare. Popoarele care au aparut in acest spatiu in jurul anului 2000 i.Hr. apartineau popoarelor indo-europene.

Grecii din vremurile biblice au ocupat o suprafata mult mai mare decat tara numita astazi Grecia. In secolul al V-lea i.Hr., cel mai vestit oras din Grecia era Atena.

Atenienii au avut un rol important in contracararea a doua mari atacuri pe care persii le-au intreprins asupra Greciei in 490 si 480 i.Hr. Atena a devenit un centru politic-cultural. Viata din Atena reprezenta exemplul perfect al modului de viata grecesc. Grecii antici aveau un sistem de guvernare democratic, termen prin care ei intelegeau ca fiecare cetatean trebuia sa-si aduca aportul sau la bunul mers al cetatii. Prin treburile cetatii se intelegea „politica”. Grecii erau un popor inzestrat, inteligent si indreptat spre polemica cu o mare dragoste de libertate si cu simtul frumosului in arta si literatura. Insa Grecia a fost dezbinata si slabita de razboaiele locale. Dupa anul 336 i.Hr., Alexandrul cel Mare, regele Macedoniei a cucerit toata tara. Alexandru s-a dovedit a fi un soldat exceptional: a infrant marele imperiu persan si a cucerit teritorii pana in India. El era mai mult decat un cuceritor, telul sau era acela de a raspandi limba si civilizatia greaca. Insa sperantele sale nu s-au implinit. Alexandru a murit foarte tanar, iar cei patru generali ai sai au impartit imperiul macedonean. Perioada ce i-a urmat este cunoscuta sub numele de „epoca elenistica” (hellen insemnand grec). In aceasta perioada, limba greaca a devenit limba internationala in estul Mediteranei si chiar mai departe. In secolul al II-lea i.Hr., Vechiul Testament a fost tradus in greceste la Alexandria, in Egipt, traducere ce a fost numita si Septuaginta. In anul 146 i.Hr., romanii au distrus Corintul, si acesta a insemnat sfarsitul libertatii politice n Grecia. Cuceritorii romani au preluat ideile grecilor. Limba greaca a fost numita limba oficiala in jumatatea de rasarit a Imperiului Roman. De aceea Noul Testament a fost scris in limba greaca. Intalnirea poporului grec cu crestinismul a avut loc chiar in Atena, oras considerat de Pavel plin de imagini religioase. Pavel le-a vorbit grecilor in termenii lor, a citat din poetii lor.


Inceputurile Romei, au fost multa vreme invaluite in legenda, preluata si transmisa de istoriografia oficiala reprezentata de Titus Livius. Arheologii si istoricii moderni au stabilit cu destula precizie adevarul istoric. Latium, regiunea ocupata de latini in valea Tibrului. Inceputurile Romei ca oras tin de istoria etruscilor.

Timp de secole, Roma a fost un mic oras-stat de razboinici. Cetatea era bine situata la trecerea fluviului Tibru prin centrul Italiei. Treptat Roma a cucerit mai multe teritorii, iar prin anul 275 i.Hr. controla intreaga Italie. Roma s-a dezvoltat prin razboi, dar si printr-o politica de aliante prin care se garanta cetatenia romana aliatilor, precum si alte drepturi. De la bun inceput romanii s-au dovedit a fi buni organizatori, au construit drumuri bune si au unificat intreaga Italie. Romanii erau practici, loiali statului, muncitori si disciplinati.

Roma va deveni in scurt timp o putere mondiala, prin cucerirea teritoriilor. Insa nu se putea guverna un imperiu mondial, in acelasi mod ca si un oras mic. Era nevoie de armate mari si de o organizare precisa. Drept rezultat in primul secol i. Hr, au avut loc cateva razboaie civile. In anul 63 i.Hr., generalul Pompei ocupa Ierusalimul. Din acel moment, Roma instituie controlul asupra Palestinei. Dupa multi ani de razboi, in anul 27 i.Hr., Octavian aduce pacea si primeste titlul de „Augustus”. El exercita un control total asupra armatei, devenind, in fapt, primul conducator cu prerogative de imparat. A unit intreaga lume mediteraneana intr-un imperiu in care a instaurat pacea si linistea. Iisus Hristos S-a nascut in vremea lui Augustus. Invatatura, moartea si invierea Sa au avut loc sub domnia urmatorului imparat, Tiberiu (14-37 d.Hr.). Apostolul Pavel a calatorit in timpul domniei lui Claudius (41-54 d.Hr.) si Nero (54-68 d.Hr). In vremea aceea, Roma era centrul lumii. Dupa caderea Ierusalimului crestinii s-au confruntat cu noi probleme. Imparatul Domitian (81-96 d.Hr.) a insistat sa fie venerat ca zeu. In acel moment, Roma a devenit dusmanul crestinismului.

Popoarele din nord. In vremurile biblice marile puteri din nord erau Asiria si Babilonul.

Israelitii nu au ocupat niciodata tot pamantul pe care Dumnezeu li-l promisese de la inceput. Canaanitii, carora tara le apartinuse de secole, au ramas in anumite zone, mai ales pe coasta de nord-vest, Libanul de azi. Unul din orasele lor era vechiul Biblos, oras care avea un comert maritim infloritor inca din secolul al XVIII-lea i.Hr. Alte doua porturi apropiate sunt mai des mentionate in Biblie: Tir si Sidon, a caror putere a crescut dupa anul 1000 i.Hr. In aceasta perioada David si Solomon au stabilit legaturi comerciale cu regele Hiram al Tirului. Canaanitii si-au intins coloniile dincolo de Marea Mediterana, pana in Africa de Nord, Italia si Spania, unde erau cunoscuti sub numele de fenicieni.


Arameenii si caldeenii

In perioada in care evreii ocupau Canaanul, la vest de Fenicia erau deja stabilite alte triburi semite. Acestia erau arameenii (sirienii) si erau raspanditi pe intreg teritoriul Siriei, si in josul fluviului Eufrat, unde o ramura a sa a devenit poporul caldeean. Pentru ca erau foarte raspanditi, limba lor, aramaica, a devenit limba comuna pentru diplomati si negustori in intregul Orient Apropiat, incepand din 750 i.Hr.

Hititii. Inainte de israeliti si arameeni, Siria a fost controlata de hititii din Turcia. Acestia erau un popor indo-european, care si-au construit un imperiu foarte puternic in anii 1600-1300 i.Hr. si capitala lor era Hattusah, langa Ankara, capitala de azi a Turciei.

Huritii. Din Imperiul Hitit facea parte si un grup care se numea poporul huritilor. Sunt cunoscuti inca din 2500 i.Hr. in Babilonia, dar originea lor nu este certa. Ei apar in Edom, in Sihem si in Ghilgal. Huritii au avut o puternica influenta asupra hititilor, ducand cu ei, in toate zonele in care au migrat, cultura babiloniana.
Dupa caderea hititilor, in Turcia au aparut state mai mici.

Lidienii. Un popor indo-european, care traiau pe coasta de vest. Gog, care a fost rege in jurul anului 650 i.Hr., a fost folosit de profetul Ezechiel ca figura reprezentativa a unui conducator dezinteresat. Lidia este mentionata in Ezechiel ca aliata a Tirului si Egiptului. Din anul 133 i.Hr. a devenit provincie romana.


La est de Lidia se afla Frigia, tara unui alt grup indo-european, frigienii. Dupa spusele lui Ezechiel, poporul frigian era un popor razboinic, care facea comert cu cupru si cu sclavi. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, Frigia a ajuns sub stapanire lidiana iar in anul 116 i.Hr. a fost inclusa in Asia romana.

Mai spre est, se intindea regatul urartilor, care apartineau unei rase diferite, care poate fi legata de huriti si armeni. Acelasi nume a fost dat si muntilor din tara lor, dintre care cel mai inalt se numeste in zilele noastre Ararat.

Scitii, au venit din Asia Centrala in secolul al VII-lea i. Hr. Unele grupuri au invadat Orientul Apropiat, au distrus Urartul si s-au alaturat mezilor in alianta cu Babilonul, pentru a distruge Asiria.


In Est, dincolo de Asiria si Babilonia, israelitii stiau ca exista si alte popoare.

Elamitii, erau cel mai vechi popor de la est, un popor izolat, cu capitala la Susa. Regele lor, Chedorlaomer, a luat parte la atacul asupra oraselor din Valea Iordanului, fiind invins de Avraam. Elamul a devenit provincie a regatului persan.

Incepand din secolul al IX-lea i. Hr., asirienii au intalnit triburi ale mezilor in nord-vestul Persiei. Dupa un timp in care au avut relatii pasnice, mezii s-au alaturat scitilor, in alianta cu Babilonul, pentru a distruge Asiria (612 i.Hr.). In anul 549 i.Hr., Media a devenit provincie a noului imperiu Persan. Capitala Mediei, Ecbatana a devenit, capitala Persiei. Influenta mezilor a fost atat de puternica in Imperiul Persan, incat a devenit frecventa expresia asociata „mezi si persi”.

Trei popoare s-au stabilit in estul raului Iordan, cam in acelasi timp cu intrarea evreilor in Tara promisa. Istoria lor este cunoscuta doar din Vechiul Testament, din inscriptiile asiriene si din descoperirile arheologice.


La nord de Marea Moarta, intre raurile Arnon si Iaboc, locuiau amonitii. Ei erau inruditi cu israelitii, prin Lot si nu le-au opus rezistenta. Dupa exil, amonitul Tobia s-a opus lucrarii de refacere a zidurilor condusa de Neemia. Regatul amonit era protejat de invadatori printr-o serie de turnuri de control construite din piatra.

La sud de raul Arnon se intindea tara Moabuui. Poporul moabit, inrudit cu Israel si Amon, nu i-a lasat pe israeliti sa treaca pe aici, in drumul lor spre Canaan.

Un alt popor inrudit cu Israelui, care s-a opus si el trecerii isralitilor prin tara lor, a fost cel al edomitilor. Tara Edomului se afla la sud de Moab, intinzandu-se pana la Golful Acaba. Multi profeti iudei au rostis amenintari impotriva Edomului. Edomitii au profitat de exil, pentru a ocupa sudul Iudeii.


Amalecitii, erau inruditi cu Edomul si Israelul, erau un popor nomad, care in timpul exodului, a atacat Israelul in desertul Sinai si in nordul indepartat.


Triburile arabe

Madianitii locuiau in sudul Edomului, de-a lungul coastei Marii Rosii si se ocupau cu comertul.

La sud de Egipt se afla Sudanul („Cus” in Vechiul Testament). A existat un regat independent in perioada elenista si romana, cu capitala la Meroe.


Cipriotii aveau relatii stranse cu Siria, Israelul si Iuda prin comert. La inceput insula era cunoscuta sub numele de Elisei sau Alasia si era o importanta sursa de cupru. Orasele infloritoare ale coloniilor miceniene din Grecia au fost distruse de „popoarele marii” in jurul anului 1200 i.Hr. Ciprul a intrat sub stapanirea Romei, in anul 58 i.Hr., iar in anul 27 i.Hr. a fost guvernat de un proconsul.

Creta este cunoscuta in Vechiul Testament si in alte texte vechi, sub numele de Caftor. Civilizatia minoica a inflorit incepand din 2000 i.Hr.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*