Au trecut fulgerator aproape 7 ani de cand Romania a pierdut un PATRIOT!

Iubit, hulit, controversat, „uraganul PATRIOT”, Corneliu Vadim Tudor (28.11.1949-14.09.2015), a fost poate singurul care nu s-a complacut sa pupe dosul „iudemereilor”, cum ii numea el, printre putinii politicieni, atat de rari care nu a avut afaceri cu statul deci nici vreo avere cladita pe nefericirea altora, Vadim cel iubitor al valorilor Neamului, Tribunul ale carui diplome, recunoasteri internationale, sunt autentice si care nu poate fi niciodata acuzat de plagiat ca atat de multi pacalici care isi zic azi politicieni, Vadim, crestinul-ortodox, poetul, scriitorul, pamfletarul, jurnalistul, om de cultura si-un roman de isprava … plecat prea devreme la odihna, pe steaua sa …


Da, un Om, un om care a fost mereu provocat, deliberat si constant, cu scop bine tintit ! De catre cei carora le-a fost teama de valul de simpatie pe care il genera, teama ! I-au gasit calcaiul lui Ahile, temperamentul preponderent coleric si au sau l-au lovit provocandu-l cu buna stiinta si permanent facand din Vadim un nebun pentru lumea lor „buna”.

L-au infierat ca ar fi extremist, ei, iudele care au vandut tarisoara la bucata si care s-au cocotat pe umerii impovarati ai sarmanului popor, dreguitorii, lingatorii clantelor ambasadelor, smintitii ce fac sluj la Porti …

Si atunci care sunt extremistii ? Ei, aia „buni”, cei pe care Vadim ii arata cu degetul, ii dezbraca public de „bulendre” si le batea soricul!

S-a dus si Vadim, un Om fara rezerve, o spun si eu tot fara rezerve. Crestineste gandind, iertarea pe care Dumnezeu i-o va da nu cred ca va avea vreo legatura cu aiurelile care s-au spus, cu ura, despre el sau cu cliseele produse de perceptia superficiala destinata largului consum.

Cine i-a citit poezia din ultimii ani a observat o noua etapa, o transcendere, cum era si normal. Cu toate acestea, nu si-a dozat deloc energia pentru a atinge o varsta de patriarh. Desi neasteptata, plecarea dintre noi, de ziua Inaltarii Sfintei Cruci, pare fireasca, acum. Cei ce ard ca flacara nu se menajeaza, nu umbla cu jumatati de masura.

In transeele luptei pentru tara nu au mai ramas luptatori de calibrul sau.

Acum va fi impreuna cu mama pe care aproape o diviniza. Cred ca aici, printre noi, cei inca vii si teluric, printre romanii lui, si-a facut cu prisosinta datoria.