Ioan Slavici una din personalitățile proeminente ale scrisului românesc azi s-au împlinit 91 ani de la încetarea din viată

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Siria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici a fost influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un ” instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

Opera sa

Comedii

Fata de birău, (1871)

Toane sau vorbe de claca, (1875)

Polipul unchiului, (1875)

Drame Istorice

Bogdan Vodă, (1876)

Gaspar Graziani, (1888)

Povești

Zâna Zorilor

Florita din codru

Doi feți cu stea în frunte

Păcală în satul lui

Spaima zmeilor

Rodul tainic

Ileana cea șireată

Ioanea mamei

Petrea prostul

Limir-Împărat

Băiet sărac

Împăratul șerpilor

Doi frați buni

Băiat sărac și horopsit

Nărodul curții

Negru împărat

Peștele pe brazdă

Stan Bolovan

Boierul și Păcală

Nuvele

Popa Tanda, (1873)

Scormon, (1875)

La crucea din sat, (1876)

Crucile roșii, (1876)

O viață pierdută, (1876)

Gura satului, (1878)

Budulea Taichii, (1880)

Moara cu noroc, (1880)

Pădureancă, (1884)

Comoara, (1896)

Vatra Părăsita, (`1900)

La răscruci, (1906)

Pascal săracul, (1920)

Romane

Mara, (1894)

Din bătrâni, (1902)

Din bătrâni.Manea, (1905)

Din două lumi, (1920)

Cel din urmă armaș, (1923)

Din păcat în păcat, (1924)

Memorii

Închisorile mele, (1920)

Amintiri, (1924)

Lumea prin care am trecut, (1924)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*