De mic, sunt ortodox, ca toti ai mei

aceasta e credinta mea crestina,

am invatat cu talpile sa calc,

cum am aflat ca mana se inchina.

Atunci am inteles ca sunt dator

sa nu cedez cumva vreunei noxe,

ci sa raman, cu neamul meu cu tot,

fidel pe veci credintei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri si n-ar fi dat

credinta lor pe niciun fel de bunuri,

nici daca ar fi fost crucificati,

nici daca s-ar fi tras in ei cu tunul.

In anii dogmei, mi-am pastrat si eu

in fiece istorica furtuna,

credinta-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,

prin toti ai mei, Biserica strabuna.

Şi m-am opus caderii in neant

si celor care daramau altare

si clopote-n Ardeal am construit

si calendare pentru fiecare.

Si ,,Noul Testament de la Balgrad”

eu l-am crezut aducator de leacuri

si m-am zbatut ca sa apara iar,

la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Si-am fost convins ca niciun leninism

credinta ortodoxa n-o ajuta

ci, dimpotriva, ateismul crunt

ar vrea sa o transforme-n surdomuta.

Dar dintr-o data ce mi-e dat sa simt?

A inceput la Bucuresti sa creasca

un demonism bogat si indecent,

ce-ameninta credinta stramoseasca.

Nevolnicii lovesc pe ortodocsi,

ii tot manjesc si culpabilizeaza,

ii fac raspunzatori de bolsevism,

ii umplu de lehamite si groaza.

E clipa cand ma simt dator sa spun

ca nu ne poate frange vijelia,

ca nu sunt bunuri pe acest pamant,

ca sa ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem sa devenim mormoni

sau, altceva, conform unei retete,

noi suntem ortodocsi definitiv

oricat ar vrea cu droguri sa ne-mbete.

Eu n-am crezut ca, intr-o zi, s-aud,

aceasta faradelege epocala:

,,Ortodoxia naste comunism!”

Deci, sa fugim de ea ca de o boala.

Dar nu exista-n lume avantaj

cu care ar putea sa ne imbie

catolici, evanghelici, protestanti,

sa ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim

sa fie ortodox cand nu o simte,

noi suntem pe vecie ortodocsi,

cu leagane, cu vieti si cu morminte.

Ca nu ne poate nimeni mitui

s-o parasim pe mama in etate

din tragicul motiv ca pe pamant

exista alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,

cand ni-i credinta insasi in pericol,

ii salutam pe ceilalti frati crestini,

ca harul de-a iubi nu e ridicol.

Si ii iubim pe toti acesti crestini

ce, dincolo de orice paradoxe,

la randul lor, respecta si iubesc,

pe credinciosii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntampla zilnic un complot,

o comedie pare tragedia,

e in pericol cultul ortodox,

se deromanizeaza Romania.

Fii, Doamne, langa noi, macar acum,

cand sumbre acuzatii se aduna,

ia-n mana crucea de la Est,

ai grija de biserica strabuna.

Si da-ne dreptul de-a ne apara

chiar daca de la frati asediul vine,

permite-ne sa fim in veci crestini,

ca ortodocsi urmandu-Te pe Tine.